Agnita nu are şcoli... dar se construiesc

Cel puţin asta se poate înţelege de pe site-ul oficial al Prmăriei Agnita. Accesând www.primaria-agnita.ro puteţi observa că la categoria Invăţământ-Cultură, subcategoria Instituţii de Învăţământ, sunteţi este postat doar mesajul "În construcţie". Astfel, se poate înţelege fie că în Agnita nu există momenta nicio instituţie de învăţământ pentru că acum se construiesc, fie că administratorul paginii web a instituţiei pare să nu îşi dea interesul îndeajuns, asta ca să nu folosesc alte cuvinte.

Aceeaşi indiferenţă o putem descoperii şi din subcategoria Evenimente, unde ultima acctualizare face referire la evenimente petrecute în anul 2008. Sau în Agnita nu s-a mai întâmplat nimic pe plan cultural de acum aproape trei ani?
Doar subcategoria Cultură pare să fie ceva mai bogată în informaţii, doar că şi aici sunt probleme. Doar dacă ai ochi de vultur sau ochelari de vedere poţi citi textul fără efort.
Despre pagina oficială a Primăriei Agnita şi despre felul cum e administrată am mai scris şi sigur voi mai scrie, pentru că o analiză atentă a întregului site scoate cu uşurinţă la iveală o mulţime de greşeli şi neajunsuri.

Ora de Sibiu atacă

Ziarul on-line Ora de Sibiu nu mai poate fi citit, cel putin momentan. Pagina publicaţiei este considerată "pagină de atac" şi a fost blocată.

Sărbători Fericite

Las pentru moment deoparte toate cârcotelile. Crăciun Fericit şi un An Nou mai bun tuturor cititorilor şi fanilor UNUL DIN O MIE. Aceleşi urări se îndreaptă şi către cei deranjaţi de acest blog.

Sper ca sacul Moşului să fie atât de plin încât să vă satisfacă toate nevoiile, dorinţele şi mofturile.

Parcare cu bucluc

Aţi auzit vreodată întâmplarea tânărului care trebuia să ajungă neaparat într-o localitate şi merge la un vecin să împrumute o bicicletă. Povestea spune că tânărul îşi imagina în drum spre vecin dialogul pe care îl va avea cu acesta şi ajunge la concluzia că vecinul său nu îi va împrumuta bicicleta. Astfel ajunge la poartă, iese vecinul iar tânărul i se adresează: "Vecine, şti ce, mai lasă-mă în pace cu bicicleta ta cu tot că nu mai am nevoie de tine, mă duc pe jos."

Ei, cam aşa am păţit seara trecută.
Mă întorc acasă, obosit şi stresat după un drum de câteva sute de km şi dau să parchez în locul obişnuit. Nu e chiar parcare pentru că locul nu e organizat în acest sens şi nici nu se percepe vreo taxă, astfel că oricine poate să îşi lase autoturismul în acest loc.
Să revenim... încerc să parchez. Misiune imposibilă deşi spaţiul permite parcarea a trei autoturisme şi în acel moment erau parcate doar două. Cea de-a doua era pusă cu mare precizie pe diagonală, ocupând două locuri mari şi late. Nu aveai loc să intri nici cu o motocicletă cu ataş (nu că autoturismul meu ar fi mai mare). Opresc. Aştept. Claxonez. Iar aştept. Trec circa zece minute. Nu vine nimeni. Mă uit la plăcuţa de înmaticulare şi îmi dau seama că este maşina unui organ de ordine din oraş. Nu e foarte greu să recunoşti orice număr într-un oraş ca Agnita.
"Ei las' că ţi-o coc eu", îmi zic, şi parchez în spatele lui. Întru în casă şi după nici două minute aud un motor. Ies din nou în faţa blocului dar până acolo îmi construiam dialogul (asta dacă încă vă întrebaţi care e legătura cu introducerea):
- Nu aveţi loc să ieşiţi din parcare?
- Nu am, mută maşina.
- Nici eu nu am avut loc să parchez, aţi ocupat două spaţii.
- Şi ce e parcarea ta?
- Nu e parcarea mea că nu plătesc nimic, dar să ocupaţi două locuri în priul rând nu e moral.
- Hai, hai, că poate te amendez pentru blocarea circulaţiei.
- Atunci vă amendez şi eu pentru lipsă de bun simţ.
Până aici am avansat cu dialogul imaginat pentru că am ajuns în faţa blocului şi am deschis maşina. Atunci reacţia şoferului stăpân pe două locuri m-a lovit frontal:
- Îţi muţi te tog maşina să ies?
S-a dus naibii tot schimbul de replici la care mă aşteptam. S-au spulberat toţi nervii. Am mai ridicat doar două degete prin care încercam să îi sugerez că a ocupat două locuri. Nu ştiu dacă a înţeles. Poate s-a gândit că îi arăt semnul victoriei, că tot era 22 decembrie.
Info: fotografia nu e de la faţa locului, dar e reprezentativă

Frig de crapă pietrele... pe bune

Cu toţii spunem că este "frig de crapă pietrele", dar nu ne gândim niciodată că se poate chiar întâmpla. Iată că s-a întâmplat. De dimineaţă, la o temperatură de -17 grade Celsius, potrivit computerului de bord, am găsit o piatră crăpată. Dovada clară... în România e frig de crapă pietrele.

Dăriueşte şansa la viaţă

Se spune că de Sărbători te simţi mai bine atunci când dăruieşti decât atunci când primeşti. Haideţi să dărium o şansă la viaţă. Am primit acest mesaj ca şi comentariu la o postare. Nu am putut rămâne indiferent şi astfel voi reda comentariul pentru ca nici voi să nu rămâneţi indiferenţi:

Buna ziua! As dori sa apelez la intelegerea si generozitatea dumneavoastra in situatia Anei Tudose , o fata de 17 ani din Iasi , eleva la Colegiul National Iasi. Aceasta sufera de tumora epifizara iar extirparea ei inseamna o operatie de urgenta extrem de costisitoare. EA ARE NEVOIE SA-I ARATAM CA MINUNILE SE MAI POT INFAPTUI. Acum , in prag de sarbatori ajutati la salvarea acestei vieti inocente. Orice ajutor este bine primit. Informatii , numarul de cont , administratorul contului cat si RMN`UL se gasesc se gasesc pe: http://www.tudoseana.blogspot.com/ . Va multumesc anticipat.

miniMAX sub zăpadă

Cel mai mare magazin deschis la Agnita ar fi normal să ofere clienţilor, pe lângă produsele de pe rafturi, condiţii bune de a face cumpărături. Ei bine nu se întâmplă tocmai aşa. Parcarea supermagazinului miniMAX DISCOUNT este, de la căderea primei ninsori serioase, acoperită în totalitate de zăpadă. Oare nu şi-a dat niciun angajat seama că afară este iarnă şi că parcarea trebuie curăţată. Dacă pentru autoturisme mai merge cum merge, să împingi un cărucior prin această zăpadă este practic imposibil. Ca şi client al magaziului şi în acelaşi timp şofer, eşti obligat să cari toate cumpărăturile în braţe din faţa magazinului până la autoturism. Iar dacă ai avut norocul să găseşti loc de parcare doar în cel mai îndepărtat punct al parcării, situaţie foarte probabilă în preajma sărbătorilor de iarnă, şi ai mai şi umplut coşul de cumpărături, totul devine o aventură.
UPDATE: Iată şi câteva fotografii care confirmă situaţia neplăcută în care se află clienţii.

UPDATE - Patinoarul de pe malul Hârtibaciului

Ninge în Agnita de aproape 24 de ore. Toate drumurile, inclusiv şoseaua principala s-au transformat în adevărate patinoare. Se vede urma trecerii unui plug pentru îndepărtarea zăpezii de pe drum dar ca de fiecare dată a rulat la câţiva centimetri de la sol, condiţie excelentă pentru formarea unui strat gros şi durabil de gheaţă. Materialul antiderapant ori nu a fost împrăştiat deloc ori a fost pus la intervale care nu dau niciun rezultat. Nu e cale lungă până la producerea accidentelor rutiere. Şi ca de fiecare dată nu va răspunde nimeni pentru pagube. Toate semnele arată că Agnita va fi ca şi anul trecut oraşul în care nici măcar artera principală nu va fi practicabilă în timp de iarnă. Vom fi din nou rupţi de lume şi de râsul tuturor. Dar mai important vom plăti pentru indiferenţa şi incompetenţa celor care sunt reponsabili pentru administrarea şoselelor din oraş.
UPDATE - În această dimineaţă lucrurile păreau să se fi schimbat în mai bine. Dintr-o remorcă se împrăştia material antiderapant şi altă maşină se pregătea să pornească la drum pentru acelaşi lucru. Şoseaua începe să devină practicabilă, cel puţin în oraş... în afară patinoarul şi nervii şoferilor persistă .

Sursa foto: andreibartesch.com

Cei mai urâţi oameni

Sunt aceeaşi care în unele momente sunt cei mai frumoşi. Sunt urâţi atunci când te gândeşti la ei, sunt frumoşi atunci când îţi salvează viaţa.

Am realizat acest lucru într-un salon de spital. O bătrânică simplă de la ţară, de lângă patul soţului ei rămas fără mâini şi care suferise de curând o altă operaţieîmi spune din senin: "Doctorii sunt cei mai urâţi oameni..."
Am înţeles ce vroia să spună deşi consider că respectul pe care poţi să îl porţi acestora pentru ceea ce fac e nemărginit, dar nu aveam puterea să spun ceva. Bătrânica mi-a confrimat gândul: "... ai vrea să nu îi vezi niciodată"

Te iub...e greu

Regatul meu pentru un televizor

Da... recunosc... sunt dependent. Sunt dependent de informaţie. Veţi spune că există şi alte căi de informare, la fel dacă nu chiar mai moderne, în speţă calculatorul.

Da... recunosc din nou... sunt comod. Nu leneş, comod. Diger mult mai bine informaţiile, mai ales dacă se referă la ce se întâmplă în această perioadă, dacă stau întins pe pat sau tolănit în fotoliu decât pe scaun în faţa calculatorului.
Aţi înţeles cum stă treaba, mi se f..u', vorba Escăi, televizorul şi doar maine dupămasă aflu dacă este recuperabil. Până atunci probabil că o să mă scarpin în cioc şi în creştetul capului de nelinişte. Fiţi alături de mine în aceste momente.

Mulţumim maestre Adrian Păunescu

Odihneşte-te în pace maestre Adrian Păunescu! Mulţumim pentru toate emoţiile pe care ni le-ai trezit de atâtea şi atâtea ori, mulţumim pentru că ai fost contemporan cu noi. Mulţumim pentru ultima poezie pe care ne-ai scris-o nouă. O transmit tuturor:

De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!

Instrumente de suflat... INJECTOARE

Cine spune că mecanicii nu au şi ei simţ artistic?

Câştigător(i)

Pentru că a existat o singura estimare a pretului final (75,27) al produsului Consola XBOX 360 Slim HDD 4GB, câştigător nu poate fi decât:

Kolping Faraoani - 80

FELICITĂRI!
Aştept ca pe viitor bătălia pentru credite să fie mai aprigă.

Estimeaza si Castiga –MARC JACOBS - DAISY

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Dragilor ... ninge

Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. În urmă cu 10, 15 ani un astfel de moment îl consideram încântător, acum... mă gândesc la hainele din ce în ce mai grele, facturile din ce în ce mai încărcate, schimb de cauciucuri, drumuri din ce în ce mai impracticabile şi aşa mai departe.

De la primul fulg nu puteam să fac altceva decât să îmi iau cafeaua şi o ţigară şi să mă pun spectator al fenomenului. Îmi strecor privirea printre fulgi dar inevitabil mă lovesc de fiecare dintre ei. Urmăresc câte unul din aer şi până când atinge pământul şi mi se pare că se topesc din ce în ce mai greu.

Estimeaza si Castiga – Consola XBOX 360 Slim HDD 4GB

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Câştigători

Iată câştigătorii. Cele mai apropiate estimări de preţul final (52,93) al sistemului de navigaţie Full Europe sunt:

1. Cadariu Adriana - 75
2. Kolping Faraoani - 81
3. BlackAngelDodo - 102

FELICITĂRI!

S-a dus naibii toată tradiţia şi identitatea folclorică!

Ieri dupămasă mergeam liniştit la volanul bolidului meu roşu printre celelalte autoturisme parcate aiurea pe strada principală din Agnita, "admiram" clădirile scorojite de trecerea vremii şi vitrinele înţesate de kitsch şi ascultam radioul pe postul local, mai mult judeţean. Şi cum mă plimbam eu aşa, puţin contrariat de alăturarea vechiului cu noul mi se spune în difuzor că urmează să fie difuzată piesa "O zis tata că-mi dă oi". Brusc mi s-a postat un zămbet pe faţă şi deja vedeam toate dealurile şi munţii Mărginimii pe care urcă de sute de ani cârduri blânde de oi. Aşteptam ca vocea lui Dumitru Giurcă să mă ducă acolo, la aer curat de munte şi privelişti unice.
Toată visarea însă s-a probăşit când aud în difuzoare vocea lălăită a lui, ma scuzaţi, Guţă. Din nou exclam: S-a dus naibii toată tradiţia şi identitatea folclorică! Cum nevoia să îţi permiţi a difuza pe un post de radio care reprezintă totuşi o regiune cu însemnatate culturală, această piesă în interpretarea unui manelist.
Au mai fost variante ale melodiei de-alungul timpului, în special cea cântată de Ion Oprişor, dar s-a păstrat de fiecare dată acel aer de mărginime.
Pentru păstrarea tradiţiei, iată melodia originală, interpretată de Dumitru Giurcă:


Dumitru Giurca - Si o zis tata ca mi da oi
Asculta mai multe audio diverse

Estimeaza si Castiga – Sistem de navigatie Full Europe

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Câştigatori UNUL DIN O MIE

Licitaţia pentru Trusa Machiaj Givenchy s-a încheiat la 29,99
Cele mai apropiate estimari pe www.unuldinomie.blogspot.com sunt:

1.Dorina -31
2. Romanu' - 28,5
3. Cadariu Adriana - 35,14

FELICITARI!

Estimeaza si Castiga – Trusa Machiaj Givenchy

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Câştigătorii concursului

Licitaţia de pe www.falvorotarybids.ro pentru PDA HP iPAQ 214 s-a încheiat la preţul de 38,83.
Astfel, câştigătorii concursului de pe UNUL DIN O MIE sunt:

1.Romanu' - 38,5
2. Cadariu Adriana - 44,18
3. Kolping Faraoani - 65

Aceştia vor fi contactaţi de echipa www.falvorotarybids.ro pentru premiere.

FELICITĂRI!

Cel mai tare blog

UNUL DIN O MIE e mai tare decât restul blogurilor.
Nu e minciună, nu e vis, e doar o realitate confirmată de Google Fight. Iată şi dovada: foto

Concurs

Concursul "Estimează şi Câştigă", în parteneriat cu Falvo & Rotary Bids a început.
Includeti in comentariu si adresa de e-mail pentru a va putea confirma ca si castigator.

Estimeaza si Castiga – PDA HP iPAQ 214

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Contact politic

Auzeam zilele trecute la o emisiune pe TV că a întra în politica românească a devenit în prezent un lucru ruşinos, sau cel puţin unul cu care nu te poţi mândri. Nu comentez afirmaţia, care mi se pare că aparţine lui Turcescu, dar nu pot să trec cu veredrea că atunci, brusc, mi-am amintit primul meu contact direct cu politica.

Eram în ultimul an de liceu, abia primisem cartea de alegător şi începusem să înţeleg ce însemnătate are acel cartonaş laminat pe o singură parte. În afară de asta aveam o vârstă la care eram creativ nevoie mare. Astfel mi s-a oferit ocaţia de a publica anumite poezii în pagina culturală a unui ziar distribuit gratuit. Ştiam că acea publicaţie aparţine unui anumit partid politic şi personal nu aveam nicio problemă. Doar că aflasem între timp că directorul liceului la care învăţam şi care urma să îl absolv era membru cu convingeri al unui partid rival celui căruia îi aprţinea ziarul. Aşa că mi-am zis: "de ce aş risca să am probleme în ultimul an şi mai ales la bac?". Rezolvarea gândită aproape instantaneu părea a fi un preudonim. Şi începe al meu (aici vorbesc despre mine) să frunzărească ditamai cartea de telefon şi să pună degetul penrtu a alege întâi un nume, apoi un prenume. Am ales dar nu îl zic, sîc. La a doua apariţie mi-am luat inima în dinţi şi am semnat cu numele real.

Nu a apărut bine ziarul că mă şi opreşte directorul pe holurile liceului, se înroşeşte mai ceva decât un rac fiert, înghite în sec, mă felicită printre două înghiţituri în sec pentru poeziile şi articolele publicate şi îmi aruncă bomba: "Da'... faci parte din ... (partidul rival)?" I-am explicat eu ce şi cum, că încercam să mă lansez (nu în spaţiu) şi că nici nu ştiu cu ce se ocupă dreapta sau stânga, mai ales să fiu parte din vreuna.

Cam aşa a fost primul meu contact cu lumea politică. Al doilea a început şi continuă de ceva timp de când simt pe propria piele efectele deciziilor ăstora de genul lui Boc-Poc.

Ne mutam pe mare sau vine marea la noi?

Iată ce fotografie am găsit. Nu ştiu cât e de nouă, de veche, sau cât s-a mai vorbit despre această chestiune în preajma Hârtibaciului. Chiar, ar putea să navigheze pe Hârtibaci. Nu aştept răspunsuri.

Agnita intră în reabilitare

"Eu când zic, zic şi când zic că fac... zic", spunea un cineva pe care şi dacă aş vrea nu mi- amintesc acum.

Marele proiect de reabilitare a arterei principale din Agnita a însemnat până acum doar propuneri, vorbe, analize, licitaţii, semnături, etc. etc. Se pare însă că lucrurile vor fi începând cu această lună (asta în mod oficial şi teoretic) palpabile, adică se vor demara lucrările.
Nu ştiu de ce, că doar nu sunt Carmen Hara, întrevăd în primul rând un conflict care se va isca, la aflarea veştii, între optimişti şi pesimişti. Primii din listă se vor arăta entuziasmaţi de viitorul look al oraşului. În schimb pesemiştii, foarte mulţi proveniţi din rândul celor care frecventează DJ 106 Agnita-Sibiu, se vor lua cu mâinile de cap gândindu-se că abia ce au scăpat cât de cât de infernul săpat pe 106 şi lucrurile păreau să se îndrepte, hop Agnita se transformă într-o groapă imensă.
Ce şi cum va fi... 'om trăi ş'om vedea, vorba bunicului.
Pentru alte date, tehnice sau mai putin tehnice vizitaţi www.primaria-agnita.ro
Foto: www.agnetheln.ro

Oficial... concediu

No aşa... mi-e greu să scriu aceste rânduri pentru că deja sunt cu gândul în altă parte. Mi se întâmplă de vreo săptămână şi până azi, cu fiecare zi ce trecea, eram tot mai departe. Da... deja sunt în concediu, cel puţin neoficial, pentru că oficial mai am câteva minute de muncă. Ce bine e însă să stau întins pe plajă, marea la picioarele mele, soarele tace ca nu cumva să îmi deranjeze liniştea... doar vântul îmi mai trage căte o palmă din dreapta şi mă readuce pe scaunul de birou, în faţa tastaturii.

Revenind la realitate... da, îmi iau un binemeritat concediu, după o lungă aşteptare. Nici nu ştiu dacă am avut până acum concediu sau doar vacanţă şi zile libere de sărbători. Şi cât aş vrea să plec, nicidecum la mama zmeului, este totuşi foarte probabil să nu fac nimic relaxant în astea două săptămâni. Am plănuit o lucrare amplă de reamenajare a casei. Doar căteva plimbări prin natura, două trei gratare şi trezitul după ora 10 a.m. să îmi amintească faptul că de fapt sunt în concediu.
Fără alte precizări, programul de muncă pare să se fi terminat, aşa că vă salut din mers. Unde merg, sau unde stau şi ce fac, poate vă voi spune la întoarcere. Concediu plăcut celor mai norocoşi ca mine.

Legea rade de noi... să radem de lege

Am susţinut de multe ori, şi nu sunt singurul cu această părere, că România are legi haideţi să le spunem "ciudate", ca să nu fim rautăcioşi din prima. Plecând de la asta îl iau pe Valeriu de perciuni (îl ştiţi pe Valeriu... ăla cu pufarinele) şi căutăm pe Google cele mai ciudate legi, aproape convinşi că cele mai multe vor fi de ale noastre. Surpriză... nu-s. Am selectat 10 pentru postare. Ignoraţi comentariile bolduite, sunt opera lui Valeriu.

1. In urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor in Roma, pe motiv ca incurcau si aglomerau circulatia cetatenilor romani.
(Unde eşti Cezar Ave, ca să vezi în Bucureşti, maşini... tot un fel de care, dacă intri nu mai ieşi)

2. In Marea Britanie, legea permite oricarei femei gravide sa urineze oriunde doreste, inclusiv in cascheta unui politist, fara sa poate fi trasa la raspundere.
(Ce aş mai trimite vro câţiva caşchetari de la noi în Anglia şi i-aş pune să păzească fiecare pat de maternitate)

3. In statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
(Da' de ce? Ştiam că acupunctura face bine)

4. In Texas, porcii care fac sex in apropierea oricarui aeroport, incalca o lege inca in vigoare care-i incrimineaza direct pentru astfel de fapte.
(Despre ce fel de porci vorbim?)

5. Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste.
(Asta o fi principalul cap de acuzare pentru prostituate, că îşi îmbată peştele)

6. In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare.
(Dar nu e periculos să sari fără paraşută?)

7. In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema.
(Cu un leu nu poti intra nici la WC-u, darămite la cinema)

8. Este contrar legii pentru orice cetatean britanic sa moara in interiorul Palatului Parlamentului din Londra.
(Ce faci mă, mori aici? Mâinile pe piept. Esti arestat! Ai dreptul să nu spui nimic)

9. Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este imbracata in pijamale.
(Don'şoară, dă pijamaua aia joş şi ce mai ai pe sub ea că apoi vin şi eu să te pene... salvez)

10. In Danemarca legea permite detinutilor sa evadeze din inchisori.
(Dacă trec de ploaia de gloanţe nicio problemă. Să vezi acolo Matrix, cum se feresc ăia de gloanţe iar când trec de zidul puşcăriei se întorc să le facă gardienilor în ciudă şi nu văd tirul care vine din stanga cu 120 la oră)

Mai multe legi ciudate, fără comentariile lui Valeriu care nici acum nu mi-a adus pufarinele pe Descopera.ro

Lacrimile lui Blaga pentru Lucia Mureşan

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii, cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpân, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
cu-n giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,
căci vezi - lumina lor mă doare."

Şi-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete lacrimile.

Scriu această postare printre lacrimi.Vă rog să îmi permiteţi să nu îmi şterg lacrimile pentru că de această dată vreau ca ele să curgă până în fundul pământului iar acolo să se nască un izvor în cinstea celei care a fost Lucia Mureşan.
Simţeam nevoia în urmă cu câteva clipe să ascult o poezie interpretată de o voce caldă şi nu puteam să caut decât vocea Luciei Mureşan. Doar că totul s-a prăbuşit brusc atunci când am aflat că doamna teatrului românesc şi vocea teleenciclopediei s-a stins din viaţă luna trecută la vârsta de 72 de ani.
Am întâlnit-o pe Lucia Mureşan la Festivalul Lucian Blaga de la Sebeş şi am îndrăgit-o din prima clipă şi de la primul vers recitat. Nu pot dat mai ales nu vreau să îmi scot din minte acea imagine a Luciei Mureşan care urca pe scena din Sebeş de fiecare dată cu un bucheţel de lăcrămioare în mână şi, prin vocea ei făcea ca o întreagă sală să încremenească de parcă l-ar fi adus în mijlocul tuturor pe Lucian Blaga. Tot de fiecare dată plângea atunci când recita Lacrimile lui Blaga, dar era atât de fericită că autorul poemelor luminii este atât de iubit.
S-a întâlnit acum cu Lucian Blaga şi sunt sigur că acolo undeva sunt fericiţi amândoi.

Despre porecle moştenite

Nu stiu dacă v-aţi dat seama şi nu ştiu dacă doar pe aici se întâmpla lucrul acesta, dar în majoritatea satelor din zona Văii Hârtibaciului oamenii şi-au pus porecle care mai de care mai amuzante şi ciudate. Şi nu vorbesc despre poreclele primite la scoală sau în grupul de prieteni, cele care după un timp, mai lung sau mai scurt sunt uitate sau se schimbă. Mă refer la acele nume împământenite, pe care le au bunicii noştrii de obicei şi care sunt transmise din generaţie în generaţie, totată familia purtând mai cu mândrie, mai cu jenă această poreclă. Mai mult decât atât, nu puteam să trec cu vederea că nu doar fiecare, sau cel puţin majoritatea sătenilor, are/au o astfel de poreclă, dar toată comunitatea unui anumit sat este denumită într-un anume fel. Astfel am întâlnit zgaiţe, cuci, buhe şi multe altele. Interesant cum în cele mai multe sate denumirile se referă la păsări. Încă o dovadă că ţăranul român este frate cu natura.

Să revin la poreclele fiecăruia, şi pentru a fi cât se poate de corect faţă de cei care poate se vor simţi lezaţi de faptul că le amintesc porecla o să iau cazul meu. Provin din rândul zgaiţelor, adică locuitorii satului Vecerd, şi am moştenit cu mândrie, de la bunicul meu, porecla Mărdan. Aşa i se spunea: Nelu lu' Mărdan. De unde şi până unde nu ştiu şi nici nu am avut curiozitatea să întreb cât timp a fost bunicu în viaţă. Din cealaltă parte, pe cale maternă, sunt de-a lu' Moispopa, dacă vine vorba de bunica, şi de-al Raduli, datorită bunicului. Din noi nu ştiu de unde aceste porecle deşi mă gândesc că al Raduli se referă la numele de familie Radu.
Nu de puţine ori mă amuz când mă gândesc la poreclele din Vecerd, cu toate că nu le ţin minte pe toate, şi or fi şi multe de care nu am auzit. Fac şi eu o scurtă listă cu aceste nume, aşa... spre amuzamentul vostru:
ai Vârvari,
ai Todi,
ai lu' Mateinicu,
ai Danuli,
ai lu' Dancreţu,
ai Sonuli,
ai Deuli,
ai lu' Nipopii,
ai Deaculi,
ai Viduli,

... şi lista rămâne deschisă. Momentan memoria mea s-a blocat.

Îl ştiţi pe Valeriu?

... cum care Valeriu? Ăla cu pufarinele. Ăla care, deşi îi zic aproape în fiecare zi să îmi aducă pufarinele el se face că nu aude. E Valeriu, prietenul meu imaginar, şi nu vă râdeţi pentru că şi voi aveţi câte unul, iar dacă nu aveţi înseamnă că voi chiar vorbiţi singuri atunci când vorbiţi singuri. Măcar eu vorbesc cu Valeriu. De fapt Valeriu a fost prietenul imaginar al unui prieten de-al meu care l-a alungat pentru că s-a săturat şi să îi tot ceară pufarinele degeaba. Aşa că a venit la mine. Şi pe mine mă cam enervează că se ascunde când îi cer miraculoasele cereale, dar mai ales că apare tot atunci când nu trebuie. Se trezeşte el, Valeriu, să se dea în spectacol tot atunci când am musafiri. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă simt bine alături de invitaţi şi, poc, aud că se trânteşte o oală, cade un pahar sau se deschide uşa. L-am tot certat dar degeaba.
Mă ridic acum de la calculator pentru că îl văd că vine şi nu vreau să îmi afle parola că o să scrie numai tâmpenii pe blog. Vă mai povestesc eu de el, fiţi fără grijă.

În ce judeţ e Mediaşul?...

...şi nu pentru că nu ştiu ci pentru căîntre vizitatorii blocului (Live Traffic Feed) de faţă s-a strecurat unul din "Mediaş-Mureş". Acum... ori mai există un Mediaş în judeţul Mureş, ceea ce e foarte puţin probabil ori cei care au creat programul cu lista respectivă sunt mureşeni îndrăgostiţi pe de oraşul sibian şi au vrut cu tot dinadinsul să fie în judeţul lor. A treia variantă e că pur şi simplu sunt proşti. Nimic de adăugat.

Micuţul cel mai mare dinamovist

Îmi aduc aminte de vremea în care am început să înţeleg fotbalul (şi aici nu mă refer la jocurile mrdare pe care care au transformat în ultimul timp sportul rege în afacere pură) dar mai ales să iubesc o echipă. Eram în şcoala generală şi începusem să fac colecţie cu poze şi alte materiale reprezentative pentru Dinamo. În fruntea colecţiei de poze cu jucători nu putea sta decât Florentin Petre. Nu puteam la acea dată să văd un Dinamo fără micuţul jucător însă după ani l-am înţeles că plecarea sa în Bulgaria a fost din pure raţiuni financiare şi nu însemnau nicidecum renunţarea la sângele alb-roşu.

Recent, recunosc că m-am speriat puţin când am aflat că există posibilitatea ca Petre să joace penntru rivala Steaua. În acelaşi timp îmi spuneam că acest lucru nu poate fi dus la îndeplinire în cazul simbolului lui Dinamo.
Şi bineînţeles că nu s-a întâmplat, Petre mi-a confirmat aşteptările şi a declarat că sub nicio formă nu va juca pentru turma lui Becali. Sunt absolut convins că, deşi a plecat la bulgari pentru bani, oferta Stelei, fie ea şi de n'şpe ori mai mare nu îl va convinge pe Florentin Petre.

Jean Constantin pe scena divinităţii

Jean Constantin s-a dus să îl facă pe Dumnezeu să râdă după ce mai bine de 50 de ani a adus zâmbetul pe buzele a generaţii de spectatori. Cu toate că "e plictiseală mare să rămâi nemuritor" aşa cum zicea maestrul, Jean Constantin va trăi mereu în amintirea noastră prin tot ceea ce a realizat. Se spune că "despre cei plecaţi dintre noi numai de bine", doar că nu ştiu cine ar găsi ceva rău despre marele umorist, acum sau oricând.

Jean Constantin şi-a încheiat cu succes turneul în această lume. Acum va evolua pe mult mai strălucitoarele scene de dincolo de închipuirea noastră. Mulţumim Maestre Constantin pentru tot ce ne-ai dăruit până acum. Dumnezeu să te odihnească în pace.

M.A. (Mâncători Anonimi)

Editorialul lui Adrian Cercelescu din 24 mai este pe cât de adevărat pe atât de dureros şi pe cât de ironic pe atât de grav. Ce să ne mai rămână şi nouă decât simţul umorului.

Bună! Mă numesc George şi nu pot renunţa la mâncat (Bună, George! ). Din cauza dependenţei, am ajuns să ciugulesc aproape zilnic. Vă rog, ajutaţi-mă. Bună, George! Sunt Maria şi m-am lăsat de mâncat acum trei săptămâni. Ştiu ce simţi pentru că şi eu am fost mâncătooare. La început, familia nu a bănuit nimic sau a refuzat să creadă. Dar apoi a observat lucruri necurate: azi - un polonic, mâine o cană, poimâine o barbeţică. Când m-au surprins în timp ce-mi administram o jumătate de ridiche, era prea târziu. Deja mâncasem banii de întreţinere (Apără-ne, Doamne!). Continuarea aici.

Sursa: Gândul.info

Să nu mai fim oi!

În sfârşit o piesă de la BUG Mafia cu mesaj adevărat. Cenzurarea piesei ar echivala cu cenzurarea sentimentelor românilor din aceste zile, aşa că serviţi original. Celor ce se simt lezaţi de versurile obscene: "Închideţi ochii şi înghiteţi direct". Cum spunea Tataee în interviul de la Realitatea TV: "Să nu mai fim oi!".

Cine păzeşte pe cine?

Guvernul Boc ne scoate în stradă. Protestele dunt din ce în ce mai dure şi mobilizează din ce în ce mai multe persoane (bugetari şi non-bugetari). Protestele sut de fiecare dată supravegheate de forţe de ordine. Cine supravegheaz însă preotestul poliţiştilor. Agenţii din imaginea alăturată sunt protestatari sau forţe de ordine?

(foto: captură din transmisiunea live a Ştirilor Pro TV, 19.05.2010 www.stirileprotv.ro )

Mi-au tăiat respiraţia... cu drujba

"Pentru un copac tăiat este necesar să plantezi alţii trei", este citatul aproximativ dintr-o lege care protejează mediul. Totodată, tăierea arborilor se poate face numai după obţinerea unui aviz. Totuşi, făcând abstracţie de legi, pentru că oricum sunt respectate după bunul plac (asta în genere), copacii sunt sursa noastră de viaţă, "materia primă" din care rezultă respiraţia. Numai că unii par să nu aibă nevoie de aer.

Un vecin, mutat recent într-o scară vecină, a ajuns, numai după câteva zile de când locuieşte aici, că pomii plantaţi cu ani în urmă lângă imobil (pe spaţiu public) nu stau bine unde stau, pentru că îi ţin umbră. Aşa că, nici una nici două, a luat drujba, a ambalat-o de câteva ori şi trosc, jos copacii. Se chinuii apoi el împreună cu un prieten să urce crengile într-o remorcuţă şi din când în când îmi arunca priviri acuzătoare ca şi când ar fi trebuit să îi acord o mână de ajutor. Eu, cu mâinile în buzunar, îl priveam când cu milă, pentru prostia ce i-o poate purta căpăţâna, când cu ură, pentru crima pe care a făcut-o.

Vecinii? Uimitor, erau cât se poate de încântaţi de isprava nefericitului. "Bine ai făcut că ţineau umbră şi se mai adunau şi gângănii". Mai mult, o vecină din altă scară se repede la nefericit: "Vecine, nu tai şi pomii de la noi din faţă că aşa ţin o umbră şi nu se vede nimic în stradă".
Eu? Mie? Îmi va fi dor de sunetul păsărilor care până acum mă făceu să zâmbesc dimineaâa când mă trezeam.

Era ta'su mă! Cicoflenderu!

Festivalul International de Film Transilvania îşi va deschide în curând porţile. Până atunci ne mulţumim cu spotul publicitar. Original şi surprinzător ca întotdeauna.

Ultima Spagă invadează căsuţele de e-mail

Motiunea de cenzura a cetateanului roman

Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.

AJUNGE!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!

NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;
- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;
- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public
Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.
E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.

Ne fug mentorii!

E gravă fraţilor! Am aflat de curând că unul dintre foştii mei dascăli, un profesor de la care am învăţat nu doar ceea ce era inclus în programa şcolară, este pus să aleagă între a rămâne la catedră şi a pleca la muncă în străinătate (bineînţeles, nu în educaţie). Nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul profesorului care practic va opta fie pentru un salariu mai bun oferit în contractul care va începe în cateva săptămâni, fie pentru a rămâne alături de elevii care vor susţine bacalaureatul.
Nu o să divulg numele profesorului pentru a nu se trezi nişte unii şi să-i influenţeze deciziile. Cert este că profesorul este titular pe post.

Din ciclul... alţii s-au gândit înaintea mea

Sărind de la un blog la altul (de la mine la prietenii mei, de la prietenii mei la preietenii prietenilor mei, de la prietenii prietenilor mei la prietenii prietenilor prietenilor mei... ştiţi voi cum e ca să închid paranteza) în lipsă de altă ocupaţie, că de', eram la muncă, găsesc la un moment dat o expresie extraordinară. Aşa că m-am gandit să o transmit: sărbătorim viaţa - morţi de beţi.
Şi pentru ca să fiu corect până la capăt iată sursa: www.groparu.ro

Vrem doar respect

La ne-au promis şi ne-au cerut să le acordăm încredere. Astfel că le-am dat încrederea şi le-am dat voturi. pe urmă ei ne-au dat ţeapă. Noi am continuat şi continuăm să le dăm... impozite, taxe, şi mu...lte altele. Eu le mai dau ceva... încă o dedicaţie:



Asculta mai multe audio Muzica

De necrezut!

Plictisit, am făcut un tur al tabloidelor din România (varianta online), aşa pentru amuzament. Ajung pe pagina revistei Cancan şi... IN-CRE-DI-BIL, dau peste cea mai revoltătoare ştire a momentului. Absolut de neimaginat. Un fotbalist de la Rapid a ieşit, nu o să vă vină să credeţi, la plimbare pe Calea Victoriei, profitând de vremea frumoasă. Şi asta nu e tot, minunea continuă. Fotbalistul nu a ieşit singur ci cu soţia şi fetiţa sa. Probabil că în urma acestei întâmplări întreaga existenţă a românilor va fi dată peste cap.

Ce dracu' băi Ca(n)Ca(n), asta e ştire?

Dedicat Guvernului

Asculta mai multe audio Muzica

Antidotul

V-aţi infectat cu virusul Palevo.DP? Iată antidotul! Rapid şi nedureros.

http://www.go4it.ro/download/utilitare-sistem/wormp2ppalevodp-removal-tool-6091920/

Suntem în căcat

Mai jos simt că nu se poate, dar sunt convins că vor găsi o cale. Încă dinainte de începutul crizei se spunea că România a ajuns la fundul sacului. De atunci, treptat, sacul se tot adânceşte si suntem tot mai la fund. Ultimile măsuri, pardon cele mai recente pentru că sunt convins că vor mai urma, pentru, zic ei, ameliorarea crizei, sunt scăderea salariilor din sistemul bugetar cu 25%, a pensiilor cu 15% şi a ajutoarelor de şomaj tot cu 15%. Dragi români, fraţi de suferinţă, suntem în căcat şi ne afundăm tot mai tare. Mă aştept ca din clipă în clipă să iasă în stradă profesori, medici, poliţişti, militari, pensionari, şomeri.... Poate că mulţi dintre ei vor recurge la măsuri mult mai drastice pentru că pur şi simplu devin muritori de foame. Mă aştept să se prăbuşească Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria peste Băsescu, Boc şi toţi ai lor.

Beware of virus

ATENŢIE!!! Un virus nenorocit îşi face de cap de câteva zile pe Messenger. Palevo.DP apare sub forma unui link către o galerie foto falsă. NU daţi click pe link, o să vă îngreuneze toate conversaţiile şi va trimite link-ul la toţi interlocutorii fără ca să vă daţi seama. Problemele ar putea să nu se oprească aici. Cine ştie câte alte neplăceri şi cât de grave vă poate crea. Repet. NU daţi click pe link sub nicio formă. Mai multe despre acest virus pe www.go4it.ro.

Funcţie... Declaraţie.. Publicaţie... Tehnologie

Am aruncat de curând o privire peste declaraţiile de venit ale persoanelor aflate în funcţii publice de la Primăria Agnita. Nimic neobişnuit, zic. Nu căutam ceva anume. Pe parcurs însă am început să îmi pun întrebări. Am numărat astfel în Statul de funcţii publice pe acest an 29 de funcţii (publicate cu numelele titularului) şi 12 posturi vacante. La aceste 29 de funcţii am constatat că cele mai recente declaraţii de venit (24 la număr) datează din luna iunie 2009. Pe undeva explicabil din moment ce din 2010 au trecut 4 luni, iar publicare materialelor pe site e greoaie când proiectele majore ale oraşului sunt prioritare. Rămân însă 5 declaraţii de venit dintre care 1 (una) datează din aprilie 2008, 1 (una) nu se deschide, iar 3 pur şi simplu nu sunt publicate. De ce acea declaraţie nu a fost actualizată mai bine de 2 ani? De ce cealaltă declaraţie nu se deschide? De ce 3 declaraţii de venit nu sunt publicate pe site?

Nu am găsit răspuns aşa că am trecut la declaraţiile consilierilor locali, sperând că situaţia precedentă a fost o întâmplare, pardon 5 întâmplări, nefericite.

Şi număr: 1, 2, 3 ... 17 consilieri locali. Din nou cele mai recente declaraţii (15), iunie 2009. Acelaşi motiv ca mai sus. Din nou găsesc o declaraţie care nu există, dar îmi amintesc că unul dintre consilieri a fost înlocuit de curând şi probabil declaraţia celui nou nu a fost încă publicată dar există. Mai descopăr însă că link-ul către declaraţia unuia dintre consilieri face trimitere la cea a unul coleg de-al său. Şi iar mă întreb: Înţeleg că acel consilier e nou dar, totuşi, declaraţia nu trebuie publicată cât mai repede? Declaraţia consilierului nu există şi administratorul site-ului a făcut link către alta sperând că nu va observa nimeni sau asemănarea celor două nume l-a indus în eroare?

Mă gândeam să public şi un clasament al celor mai bogaţi funcţionari publici dar probabil că pentru corectitudinea datelor o să fac acest lucru imediat ce declaraţiile devenit vor fi actualizate. Dacă vreţi să vă faceţi o părere vizitaţi site-ul Primăriei Agnita.

Dormi în post? Îţi fur din post!

Mare Ţi-e grădina, Doamne, şi mulţi forţează poarta. Am rămas fără replică în faţa unei ştiri apărute pe site-ul ziarului Tribuna. Banuiesc că la Şura Mică există o concurenţă acerbă între grupurile de hoţi iar cea mai populară probă este "Cine are tupeul mai mare", altfel nu îmi explic de ce unii dintre ei au spart, potrivit Tribuna, postul de poliţie din localitate. Prada, adică un laptop, nu cred că a fost trofeul pentru care au forţat intrarea, mai de grabă a fost doar dovada prezentată în faţa colegilor de breaslă cum că într-adevăr au furat de la cei care reprezintă siguranţa.

Liber dincolo de gratii

Aud în stânga şi-n dreapta tot felul de persoane tânjind după un anumit gen de libertate. Vrem să fim liberi, să prindem aripi şi să ne înălţăm măcar cu gândul spre cele mai înalte culmi ale existenţei, vrem să ne scufundăm liberi în adâncurile unor sentimente măreţe... vrem să fim liberi indiferent ce sens îi dăm termenului pentru că fiecare simte libertatea în felul său. Nu m-am simţit însă niciodată mai liber decât atunci când am ajuns de cealaltă partea a gratiilor.

Prin intermediul programelor de resocializare derulate de fundaţia la care lucrez am ajuns într-unul dintre cele mai cunoscute penitenciare din ţară. Am fost în vizită la o serie de deţinuţi înscrişi în programele noastre. Aş fi nedrept dacă aş spune că m-au cuprins oarecare emoţii încă de când am zărit clădirea penitenciarului. Deasemenea, aceeaşi emoţie o trăiam când păşeam prin faţa celulelor şă când stăteam de vorbă cu deţinuţii. Nu a fost vorba despre teamă. Eram absolut conştient că în niciun moment nu sunt în pericol, însă acele imagini cu prânzul servit din butoaie prin gemuleţe nu mai mari de 20 de cm pătraţi, gratii reci care parcă strigau împreună cu pereţii goi pentru căldura şi culoarea unui zâmbet şi multe altele îmi aduceau trezeau sentimente ciudate.

Toată vinovăţia aparţinea se pare că aparţinea lacătelor sau sârmei ghimpate, mai ales că toţi deţinuţii îşi declarau nevinovăţia. Cu toate acestea am văzut pe chipurile lor diverse stări. Unora li se citea regretul dar mai ales tristeţea de a se afla în acest loc, pe când alţii se simţeau ca într-o vacanţă prelungită. Păreau, aceştia din urmă că s-au obişnuit cu viaţa de dincolo de gratii şi nu mai vedeau diferenţa dintre libertate şi închisoare.
Au fost însă şi momente în care mă simţeam confuz pentru că toate informaţiile cu privire la sistemul penitenciar pe care le primisem, în special prin intermediul televiziunii (filme, emisiuni, reportaje), se băteau cap în cap cu realitatea pe care o vedeam. Deşi podelele culoarelor erau vechi, erau curate, deşi pereţii erau în general goi şi reci, erau zugrăviţi corespunzător, existau elemente de decor, nu foarte deteriorate... şi exemplele pot continua.
M-am simţit liber, mai liber ca vulturii de pe culmile pământului, mai liber ca fumul ce se înalţă şi se risipeşte în văzduh, mai liber ca un gând...

ZUper Pinguinul Boc

Cu toate că a apărut de la începutul anului eu am găsit clipul de mai jos doar zilele acestea. Pură întâmplare sau slabă promovare? Nu contează. Contează doar că mi se pare cea mai ZUper variantă a melodiei care tinde, asemenea multor altor creaţii, să se transforme în tradiţie să să nu lipsească de la nicio petrecere (de la chefuri acasă la nunţi fastuoase).
Pe lângă varianta "Bocănească" a Dansului Pinguinului, nu pot să nu remarc vocea foarte bună a lui Buzdugan. Urmăriţi şi vă amuzaţi!

Dansez pentru audienţă şi-atât

Dansez pentru tine... un şou la care de câţiva ani românii belesc ochii şi îi storc de lacrimi în fiecare săptămână mai ceva ca la Stupizele lu' Marin. Un şou care îmi ridică din ce în ce mai multe semne de întrebare. Cum se face că toţi ies accidentaţi din această experienţă? O fi el, dansul, solicitant pentru fizic, dar să spui că Moroşanu, acest călău carpatin, care iese nevătămat din ring după ce adversarii de multe ori mai masivi decât el îi cară pumni şi picioare cu nemiluita, se rupe după o săptămână de dans. Înţeleg că asta aduce audienţă dar ne credeţi chiar tâmpiţi domnilor protevişti?

Tot pentru audienţă (ce altceva?) concurenţii, mai precis concurentele, arată din ce în ce mai bine de la o ediţie la alta. Nu pun la îndoială veridicitatea cazurilor, dar mă întreb din ce în ce mai serios dacă aspectul fizic este unul dintre criteriile de selecţie. Oare câţi necăjiţi care suferă poate de foame au fost refuzaţipentru ca aceste semi-manechine să intre în concurs?

Viaţă cu program redus

Se întâmplă de multe ori să merg în magazine, aproape de fiecare dată alimentare, fără să ştiu exact ceea ce o să cumpăr. Mă încumet spre rafturi cu gândul că îmi un produs îmi va atrage atenţia iar papilele mele gustative vor sălta de poftă. De cele mai multe ori însă, şi asta se întâmplă cam de când am revenit la Agnita, mă întorc dezamăgit şi cu sacoşa goală. Nimic pare să nu mă atragă. Nimic de pe raft nu îmi trage cu ochiul.

Totuşi, acesta este pe undeva unul dintre cazurile fericite pentru că ajung în faţa raftului. Cu excepţia magazinelor alimentare până la ora 17.00 toate (cele pe care le caut) punctele comerciale, (magazine, bănci, caserii) se închid şi eu rămân în faţa uşilor ca viţelul la poarta nouă. Pentru că lucrez în afara localităţii îmi este aproape imposibil chiar să plătesc anumite facturi. Faptul că am căutat la un moment dat timp de două săptămâni un magazin deschis de unde să îmi cumpăr o mătură e doar unul dintre exemple.

Şi nu am pretenţia ca situaţia să se schimbe doar pentru mine, dar sunt sigur că în acest caz sunt foarte mulţi dintre agniţeni.

Dedicat copiilor abandonaţi

Un copil nefericit este rezultatul indiferenţei noastre, însă un copil fericit poate ţine lume în palme.

White and proud

Să văd dacă mă poate acuza cineva de ceva? Sunt mândru de numele meu!