31 iulie 2009

Avem nevoie de cultură



Trupa de teatru Step by Step a jucat joi seara pe scena Casei de Cultură din Agnita piesa "Clinica" de Adrian Lusting care transmite un mesaj clar "Romania trezeşte-te!!!"


Aş încerca o parafrazare şi aş transmite: Agnita trezaşte-te! De ce? Pentru că speram să văd o sală plină, speram la o sete nebună pentru teatru. Au fost spectatori, îns nu atâţia câţi îmi doream şi fără experienţă în lumea teatrului. Dacă aş vorbi despre prestaţia actorilor aş spune că am fost la teatru, dar dacă mă refer la reacţia publicului cu siguranţă am fost la un spectacol de Stand Up Comedy.


Şi încă un lucru esenţial, acei actori joacă mai de fiecare dată pe gratis şi fac mari eforturi pentru a face rost de decor. De această dată au existat câţiva sponsori, buni şi ăia.

Tragedie langa Agnita


Viteza în trafic se dovedeşte din nou neiertătoare. O viaţă a fost curmată după doar 30 de ani la 5 km de Agnita. Conducătorul Golf-ului din imagine a apăsat probabil prea tare pedala de acceleraţie şi a ieşit în decor unde s-a dat peste cap de cel puţin cinci ori. Impactul a fost fatal pentru acesta şi a provocat răni grave pasagerului din dreapta. „Conducătorul autoturismului Volkswagen Golf, în timp ce se deplasa pe Drumul Judeţean 106 Sibiu-Agnita, într-o curbă la stânga a pierdut controlul direcţiei de mers şi s-a răsturnat în afara părţii carosabile. În urma celor întâmplate a rezultat decesul conducătorului auto şi răniea pasagerului din dreapta”, a declarat insp. Ioan Drăghiciu, din cadrul Poliţiei Rutiere Sibiu.
Imediat după aflarea veştii la locul tragediei au venit foarte mulţi tineri, prieteni ai victimelor, care nu puteau să îşi explice cum de "un tânăr plin de viaţă" a pierit într-o clipă.

30 iulie 2009

Linie-pauză-linie-pauză


De câteva zile şoselele din Agnita au suferit mici transformări. Cu alte cuvinte au fost trasate liniile care delimitează sensurile de mers. (Aviz "amatorilor": acele liniuţe nu se trag pe nas. Spuneţi NU drogurilor). Momentul ales pentru marcaje are oare legătură cu evenimetul de la sfârşitul săptămânii? Oricum arată bine, zic.

28 iulie 2009

The name of the game

video

De tot rahatul...


În primul rând o să vă cer scuze pentru fotografie (ştiţi voi care). Din păcate la fel de scârbit am fost şi eu de nesimţirea celor care au produs aceste substanţe în tribuna terenului de handbal de la stadionul orăşenesc. Am mers şi eu, ca orice iubitor de sport, la campionatul de tenis organizat cu ocazia Zilelor Culturale ale Oraşului Agnita. Soarele puternic a făcut ca mirosul să mă izbească de cum am ajuns. Nu cred că mai trebuie sa adaug ceva sau să precizez că nu am rămas în acelaşi loc. Încă odată aştept cu nerăbdare mult promisa modernizare a bazei sportive. Poate se vor lua măsuri şi în ceea ce priveşte accesul şi nu vor mai putea intra în timpul nopţii toţi aceşti producători de rahat.

CLINICA - Romania trezeşte-te!



Trupa de teatru Step by Step prezintă joi, 30 iulie a.c., pe scena Casei de Cultură din Agnita, cu începere de la ora 20.00, piesa de teatru "Clinica" de Adrian Lustig, un adevărat rechizitoriu al societăţii româneşti de după 1989, în care corupţia şi lipsa de educaţie fac casă bună cu o nebunie generală, sub toate aspectele ei tragi-comice şi în care vocabularul se îmbină perfect cu afacerice murdare, într-o societate tot mai bolnavă, surdă la lozinca:

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!

În speranţa că veţi înţelege mesajul transmis, membrii trupei Step by Step (Paul Hîrţoagă, Adina Floriţă, Maria Bonea, Claudiu Floriţă, Emanuela Andrei, Adrian Marosan şi prof. coord. Virgil Băra) vă doresc vizionare plăcută!

Intrarea liberă!

Gyuri Pascu - cetăţean de onoare


Artistul cu care fiecare agniţean se mândreşte şi care nu a ratat nicio ocazie în care a putut spune că s-a născut în oraşul de pe malul Hârtibaciului va primi la sfârşitul acestei săptămâni titlul de "Cetăţean de onoare". Evenimentul face parte din programul Zilelor Culturale ale Oraşului Agnita. Pentru această distincţie, Gyuri Pascu îi va răsplăti pe agniţeni cu un recital susţinut sâmbătă împreună cu formaţia Pacifica pe scena amplasată în centrul oraşului.

Start la firul ierbii

Zilele Culturale ale Oraşului Agnita au debutat în iarbă.



Primele manifestări din cadrul sărbătorii orăşeneşti de pe Velea Hârtibaciului s-au tradus anul acesta printr-un campionat de fotbal pentru amatori care a început de ieri (27 iulie). Echipele cărora li s-a permis să folosească maxim trei jucători legitimaţi au intrat pe gazon la ora 17 când in tribune se aflau nu mai mult de 5 spectatori (până la final au mai venit şi alţii).

Echipele? HA!!! Ce nume! Unii au vrut să copieze Juventus dar se pare că s-a prins coala în copiator (că Xerox e firma şi aş face reclamă), alţii şi-au păstrat numele cu care evoluează de ani buni în campionatele locale. Cei mai comici însă au fost cei care nu şi-au găsit nume, No Name, - sau au fost spnsorizaţi de casinoul din Agnita? - (hîc drace, m-am înecat), sau cei care au ales numele după liderul echipei, Gălusca 2009 (hîc, deja devine enervant).

Una peste alta spectacol a existat, spectatorii (ăia puţini) s-au amuzat, ia vremea a ţinut cu mine şi nu mi-a udat aparatul foto. Sper să ţină în continuare pentru că se anunţă o săptămână plină de evenimente şi momente ce merită imortalizate.

17 iulie 2009

Caricatura unui portret de artist



Alungat din Capitala Culturală îşi exprimă spiritul artistic în Cetatea lui Dracula.



L-aţi întâlnit pe tot parcursul verii în Cetatea Sighişoarei, la doi paşi de casa în care a locuit Vlad Dracul, şi de fiecare dată i-aţi admirat lucrările, dacă nu chiar vâaţi oprit pentru un sfert de oră pentru a vă face portretul sau caricatura. Este vorba de Dan Zaharia, artistul plastic din Mediaş care a transformat pasiunea de a face portrete sau caricaturi într-o mică afacere, şi nu neaparat pentru a face profit ci pentru a completa bagajul turiştilor cu o amintire de această dată specială şi diferită.
Printre aceşti turişti m-am numărat şi eu, deşi scopul vizitelor mele în Sgişoara nu a fost strict de a vizita. M-am oprit pentru câteva secunde pentru a admira lucrările expuse. M-a surprins că nu m-a invitat direct să îmi facă portretul aşa cum fac majoritatea comercianţilor care doresc să îşi vândă marfa. Ştie că o astfel de reacţie îi alungă pe posibilii clienţi şi a înţeles că în mintea fiecăruia se duce o luptă între „vreau să am un portret ca amintire” şi „oare chiar am nevoie sa dau banii pe aşa ceva în vremuri de criză”. A aşteptat să apelăm noi la talentul său.
Împins probabil de simţul umorului am hotărât că vrau caricatură. Nu a durat mai mult de 15 minute să transforme o coală albă de hârtie într-o bucurie. A fost însă un sfert de ceas în care am vazut în Dan Zaharia un artist diferit, care a ieşit din tiparul artiştilor snobi, cu cae nu poţi să vorbeşti fără să te întrebi dacă ceea ce a spus nu are de fapt alt înţeles în lumea artei. A fost foarte deschis la discuţii. Mi-a confirmat că îl cunoşteam din centrul Sibiului unde obişnuia să facă portrete până anul acesta când primăria l-a alungat din fosta Capitală Culturală a Europei. „Eram pe Bălcescu, dar nu mi-au mai dat voie, aşa că am venit la Sighişoara”, marturiseşte artistul. Nu este trist, deşi pare să îi fie dor de burgul de pe malul Cibinului. Mai trist pare atunci când vorbeşte de Mediaş. „E mai greu să fac aşa ceva la Mediaş, acolo mă cunoaşte mai toată lumea”. Pe de altă parte, cu siguranţă că numărul turiştilor din Mediaş nu se poate compara cu cel din Sibiu sau Sighişoara.După aceste discuţii de un sfert de oră am văzut minunea: o caricatură care mi-a smuls un zâmbet şi încă o face de fiecare dată când o văd. Aş mai fi rămas la discuţii cu artistul dar începuse să se croiască o coadă de clienţi la atelierul său şi nu vroiam să aştepte din cauza mea. Am plecat de acolo cu un ochi pe caricatură şi unul în urmă spre atelierul artistului plstic Dan Zaharia.

Din nou în clasa I


M-am întors în Şcoala 1 după mulţi ani. Şi nu spun mulţi pentru că ar fi trecut zeci, ci pentru asta a fost prima impresie pe care mi-a lăsat-o înfăţişarea de acum a clădirii. Sau poate că nu s-a schimbat atât de mult, dar acum văd şcoala prin alţi ochi. Nu mai sunt acel puşti care, în urmă cu 17 ani, a intrat pentru prima dată în clasă cuprins de emoţile primului drum important din viaţă şi poate cel mai important. Văd acum prin ochii celui care realizează că în acel loc am întâlnit primii mentori, primii idoli chiar, am deprins primele învăţături şi multe alte lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată.
Îmi amintesc sala de la capătul holului unde am învăţat în clasa întâi şi banca pe care am tocit-o un an de zile pentru ca la final să fiu premiat şi îmi amintesc că tot acolo am compus primele versuri. Îmi amintesc totul de la primii paşi în clasa întâi şi până la defilarea de la sfârşitul clasei a opta când păşeam mândru prin faţa tuturor.
Spre ruşinea mea, am revenit în Şcoala 1 nevoit de împrejurări. Spun asta deoarece cred că ar fi trebuit să mă întorc mai devreme şi pentru a vizita. Cu toate acestea a fost o plăcere. Pentru câteva clipe am retrăit toate acele momente din copilărie şi am redevenit puştiul din clasa I. Îmi doream să intru în clasele de care mă leagă atâtea amintiri dar am decis ca imaginea lor să rămână aceea pe care am văzut-o cu ochii unui copil. M-am bucurat când am fost întâmpinat de foştii profesori cu zâmbetul pe buze, asta m-a făcut să înţeleg că am rămas în amintirea lor aşa cum şi ei, fiecare în parte, au rămas în amintirea mea.
Sunt multe de spus despre ce am trăit în scoala generală, probabil că un roman nu ar fi de ajuns să le cuprindă pe toate, dar fiecare amintire în parte are ceva special şi este mereu interesantă. Goethe spunea la un moment dat că „un curcubeu care durează mai mult de un sfert de oră nu mai interesează pe nimeni”. În acest caz, pentru mine curcubeul a durat opt ani şi tot timpul mi s-a părut interesant, chiar şi acum.M-am hotărât cu greu să scriu acest text din teamă. Mă temeam că voi folosi cuvinte prea simple, iar sentimentele care mă leagă de primii ani de şcoală nu vor fi exprimate exact şi unele lucruri vor fi spuse. Încă mai am aeastă teamă. Pot să spun însă, fără îndoială, că Şcoala 1 a fost startul cursei în care am plecat şi din care, la un moment dat, voi ieşi învingător.

16 iulie 2009

Artişti pe casa scării




Trăim se pare în ţara lui „dacă e nou hai să stric”. Dovezile în acest sens sunt din ce în ce mai concludente şi se dezvăluie tot mai des. Locatarii blocului 12, scara A, de pe strada Fabricii sunt revoltaţi după ce zugrăveala de pe casa scării nu a rezistat decât câteva ore în faţa unora care au ţinut morţiş să-şi exprime talentul de mai artişti.
După ce au reuşit să strângă bani pentru materiale şi pentru plata zugravilor, în total peste 1800 de lei, locatarii nu au putut să se mândrească cu un bloc mai curat decât, cum spune o vorbă românească „de la 12 până la amiază.” Nicolae Grecu, responsabilul de scară, se declară revoltat de ceea ce a găsit în aceeaşi zi în care lucrările au fost finalizate. „Vineri a fost gata zugrăvită toată scara, iar vineri seara era deja praf. Prima urmă a apărut încă de când zugravii îşi adunau sculele”, a declarat Nicolae Grecu.
„Artiştii” au ţinut să-şi sublinieze personalitatea în „opera de artă” şi astfel, pe lângă linii şi mâzgăleli au scris şi cuvinte etrase din dicţionarele limbii vulgare, pe care nu ne permitem să le reproducem.
Locatarii bănuiesc că autorii ar fi doi copii din aceeaşi scară, însă aceştia nu recunosc nimic. „Fiecare dă vina pe celălalt, iar părinţii ridică din umeri”, a mai spus responsabilul de scară.Una peste alta locatarii sunt decişi să apeleze la poliţie pentru a-i descoperi pe „artişti” şi speră să se ajungă la o soluţie pentru rezugrăvirea scării.

Marş verde pentru mediu


Verde pentru mediu. De Ziua Mondială a Mediului, 5 iunie, Colegiul Tehnic „Augustus Treboniu Laurian” s-a îmbrăcat în verde pentru a atrage atenţia asupra pericolelor care ne aşteaptă în cazul în care nu ştim să protejăm mediul înconjurător. Elevii colegiului din Agnita, împreună cu un grup de profesori, au mărşăluit pe artera principală a oraşului, au împărţit pliante trecătorilor şi au afişat pancarde cu mesaje pro-mediu. „Nu tăiaţi pădurea” şi „Vrem natură curată” au fost refrenele care s-au auzit circa o oră pe străzile oraşului. „Ne-am gândit să sărbătorim această zi printr-un marş, să sensibilizăm oamenii oraşului nostru. Avem un proiect prin care vrei să îi convingem să păstreze oraşul curat, să păstreze spaţiile verzi, încercăm să strângem cât mai multe materiale reciclabile. Vrem să arătăm oamenilor cât de importantă este natura pentru noi”, au declarat la unison pentru Ziarulmeu profesoarele Cristina Neofit şi Dana Pătru.
Organizarea marşului nu a fost una superficială. Poliţia a fost alături de elevi şi a redirecţionat circulaţia pe toată durata acţiunii. Părerile trecătorilor au fost împărţite în ceea ce priveşte marşul elevilor. Dacă unii s-au declarat impresionaţi că acţiunea a fost gândită de elevii, alţii au spus că „cei care n-au de lucru ies în stradă”.
Elevii şi profesorii au promis că astfel de acţiuni vor continua şi că pentru anul viitor au pregătit ceva şi mai special.

Schimbări majore la muzeu


Lucrările de restaurare şi modernizare a muzeului din Agnita sunt gata să înceapă. Laboratorul de Conservare-Restaurare din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Astra”, împreună cu Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, au demarat semnarea contractului prestări servicii, în vederea reorganizării Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” din Agnita. În acest sens au fost trimise pentru restaurare 31 de obiecte. Pe lângă acestea, a mai fost predată o ladă de zestre care urmează să revină la Agnita în viitorul apropiat. „Acest început este benefic pentru ambele instituţii, atât pentru Laboratorul de Conservare – Restaurare în vederea realizării de venituri proprii, cât şi pentru Muzeul de Istorie „Vălea Hârtibaciului” în vederea repunerii în circuit turistic a muzeului”, a declarat Sorin Fogarascher, şef serviciu al Laboratorului Conservare – Restaurare.


Mai mulţi vizitatori


În următorii ani muzeul din Agnita va avea o cu totul altă înfăţişare după ce va fi modernizată înclusiv clădirea şi astfel se anunţă o creştere a numărului de vizitatori. „Noi lucrăm în ideea creşterii numărului de vizitatori. Întreg interiorul muzeului va fi conceput pe o altă tematică”, a declarat Rodina Lucia, muzeograf la Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului”. Cei care vizitează muzeul la ora actuală sunt în general elevii din Agnita, dar sunt speranţe ca după această primă restaurare să fie atraşi şi turişti.