Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. În urmă cu 10, 15 ani un astfel de moment îl consideram încântător, acum... mă gândesc la hainele din ce în ce mai grele, facturile din ce în ce mai încărcate, schimb de cauciucuri, drumuri din ce în ce mai impracticabile şi aşa mai departe.De la primul fulg nu puteam să fac altceva decât să îmi iau cafeaua şi o ţigară şi să mă pun spectator al fenomenului. Îmi strecor privirea printre fulgi dar inevitabil mă lovesc de fiecare dintre ei. Urmăresc câte unul din aer şi până când atinge pământul şi mi se pare că se topesc din ce în ce mai greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu