Aud în stânga şi-n dreapta tot felul de persoane tânjind după un anumit gen de libertate. Vrem să fim liberi, să prindem aripi şi să ne înălţăm măcar cu gândul spre cele mai înalte culmi ale existenţei, vrem să ne scufundăm liberi în adâncurile unor sentimente măreţe... vrem să fim liberi indiferent ce sens îi dăm termenului pentru că fiecare simte libertatea în felul său. Nu m-am simţit însă niciodată mai liber decât atunci când am ajuns de cealaltă partea a gratiilor.Prin intermediul programelor de resocializare derulate de fundaţia la care lucrez am ajuns într-unul dintre cele mai cunoscute penitenciare din ţară. Am fost în vizită la o serie de deţinuţi înscrişi în programele noastre. Aş fi nedrept dacă aş spune că m-au cuprins oarecare emoţii încă de când am zărit clădirea penitenciarului. Deasemenea, aceeaşi emoţie o trăiam când păşeam prin faţa celulelor şă când stăteam de vorbă cu deţinuţii. Nu a fost vorba despre teamă. Eram absolut conştient că în niciun moment nu sunt în pericol, însă acele imagini cu prânzul servit din butoaie prin gemuleţe nu mai mari de 20 de cm pătraţi, gratii reci care parcă strigau împreună cu pereţii goi pentru căldura şi culoarea unui zâmbet şi multe altele îmi aduceau trezeau sentimente ciudate.
Toată vinovăţia aparţinea se pare că aparţinea lacătelor sau sârmei ghimpate, mai ales că toţi deţinuţii îşi declarau nevinovăţia. Cu toate acestea am văzut pe chipurile lor diverse stări. Unora li se citea regretul dar mai ales tristeţea de a se afla în acest loc, pe când alţii se simţeau ca într-o vacanţă prelungită. Păreau, aceştia din urmă că s-au obişnuit cu viaţa de dincolo de gratii şi nu mai vedeau diferenţa dintre libertate şi închisoare.Au fost însă şi momente în care mă simţeam confuz pentru că toate informaţiile cu privire la sistemul penitenciar pe care le primisem, în special prin intermediul televiziunii (filme, emisiuni, reportaje), se băteau cap în cap cu realitatea pe care o vedeam. Deşi podelele culoarelor erau vechi, erau curate, deşi pereţii erau în general goi şi reci, erau zugrăviţi corespunzător, existau elemente de decor, nu foarte deteriorate... şi exemplele pot continua.
M-am simţit liber, mai liber ca vulturii de pe culmile pământului, mai liber ca fumul ce se înalţă şi se risipeşte în văzduh, mai liber ca un gând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu