18 decembrie 2012

Cum era să mă las de fumat...

... şi de această dată mă bucur că nu am reuşit.

Că a nins zilele trecute mult, tone de zăpadă pe metru pătrat, asta ştiţi. Cu siguranţă ştiţi pentru că dacă nu aţi cazut pe vreo pârtie, sigur aţi căzut pe trotuar, şi dacă nu aţi ieşit afară să vedeţi, sigur v-a trimis cineva link pe FB.
Deci, a nins. Apoi s-a oprit. Şi apoi a început să se încălzească vremea treptat. Şi în aceste condiţii atmosferice mă gătesc frumos cu fularul de gală şi merg la concertul de colinde. În faţa Casei de Cultură sobor (aici=adunare) de preoţi. Întru în mândra instituţie de cultură dar ies imediat pe uşa laterală să mai pufăi o ţigară înainte de concert. Nu trag două fumuri păcătoase că un semn de sus îmi atrage atenţia. N-şpe tone de zăpadă se prevăle alături de mine mângâindu-mi umărul.
Câţiva centimetri mai la dreapta şi m-aş fi lăsat de fumat.

21 noiembrie 2012

NU “plastificării” casei bunicilor


* articol apărut pe www.vecerd.blogspot.com

Vecerdul în topul celor mai bine conservate sate de pe Valea Hârtibaciului


Cum vă amintiţi casa bunicilor? Cu siguranţă nu vă revin în memorie imagini cu geamuri termopan, poartă din fier forjat sau acoperiş din tablă. Realitatea secolului 21 ne demonstrează însă că aceste materiale de construcţii sunt tot mai des folosite la renovarea caselor din vechile sate româneşti. Perspectiva tradiţională ne îndeamnă să spunem că renovările de acest gen afectează ceea ce numim farmecul casei bunicilor.

Vecerdul este plasat de către arhitecţi în rândul celor mai bine conservate patru sate de pe Valea Hârtibaciului în ceea ce priveşte arhitectura tradiţională. În acest sens Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum, spune că Vecerdul este inclus în lista de prioritaţi a asociaţiei în vederea protejării ahticeturii tradiţionale.

Este vorba despre un proiect care vizează documentarea fotografică a circa 15000 de case din cele mai frumoase 96 de sate din sudul Transilvaniei. Dintre aceste sate 30 sunt de pe Valea Hârtibaciului. Fotografierea din exterior a fiecărei case din aceste sate constituie fundamentul pentru alcatuirea Arhivei Caselor din Mediul Rural din Transilvania de Sud. La această ahrivă se vor implica prin servicii de consultanţă membrii Interressengemeinschaft Bauernhaus e.V. din Germania şi a arhitectul Jan Huelsemann.
„Documentaţia fotografică a caselor tradiţionale pe care o derulăm în prezent are scopul de a reţine valoarea documentar-istorică a caselor pentru a folosi generaţiilor viitoare care vor dori să reconstruiască ceea ce distrug în prezent, intenţionat sau indirect, din nepasare, părinţii şi bunicii lor. Nu în ultimul rând, ea înmagazinează detalii specifice ale stilurilor arhitecturale referitoare la  ancadramente, tâmplărie, zidărie sau dulgherie care constituie informaţii importante pentru specialiştii din domeniul arhitecturii”, a declarat Eugen Vaida.

Totodată, pe lângă documentaţia fotografică, proiectul desfăşuart de către Asociaţia Monumentum presupune şi schimbarea regulamentelor locale de urbanism şi informarea proprietarilor asupra legislaţiei. Plecând de la faptul că până la finele acestui an (2012) primăriile comunale sunt obligate să legalizeze noul Plan Urbanistic General al localităţii, iniţiatorii proiectului împreună cu specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional se încearcă să îi convingă pe primari să adopte regulamente severe de protecţie a patrimoniului.
Ca urmare a implementării acestor reguli reprezentanţii asociaţiei se vor deplasa în fiecare dintre cele 96 de sate şi îi vor înştiinţa pe proprietari asupra obligaţiilor pe care le au conform regulamentului local, a legii protecţiei patrimoniului din zonele de protecţie a monumentelor istorice cât şi asupra legii construcţiilor.

Regulile specifice de intervenţie asupra faţadei caselor tradiţionale şi a acoperişurilor se referă la interdicţia de a folosi tablă sau ţiglă din ciment pentru învelitoare, interzicerea edificării porţilor din fier forjat. În schimb se recomandă refolosirea ţiglelor vechi tradiţionale sau a celor noi dar cu forma şi coloarea celor vechi precum şi construirea porţilor din esenţe de lemn după modelul tradiţional.
Deasemenea regulile specifice prevăd demontarea tâmplăriei tradiţionale a ferestrelor şi înlocuirea acesteia cu ferestre din PVC. Recomandarea în acest caz este de a se reabilita vechea tâmplărie.

10 septembrie 2012

Tenis pentru toti


SPRIJINA SPORTUL DIN AGNITA

VOTEAZA PROIECTUL

TENIS PENTRU TOTI


Sportul este unul dintre elementele de baza in dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala a tinerilor, iar pentru o buna dezvoltare este nevoie ca practicarea sportului sa se faca in conditii optime. Ajuta printr-un vot la crearea acestor conditii.

Proiectul "Tenis pentru toti", depus pentru finantare la Raiffeisen Comunitati a ajuns in etapa finala de selectie, alaturi de peste 200 de proiecte din intreaga tara!
Sportul din Agnita, dar mai ales cei care vor sa-l practice au nevoie de sprijinul vostru, al prietenilor si contactelor voastre, deoarece castigatorii vor fi selectionati pe baza numarului de voturi primite online de la public.
Proiectul in intregime este disponibil online pentru public, pe http://raiffeisencomunitati.ro/

Pentru a putea vota, etapele sunt urmatoarele:

1. Accesati site-ul si dati click pe "Program de granturi". Pe pagina care se deschide, dati click pe titlul "START Votare..." apoi pe "CLICK AICI PENTRU A VOTA PROIECTUL PREFERAT".

2. Inainte de a vota, creati un cont pe site. Dati click pe "Inregistreaza-ma" si urmati pasii de validare a contului. 

3. Dupa ce ati validat noul cont, reveniti pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/ si logati-va cu userul si parola dumneavoastra. Dati click pe "Click aici pentru a vota proiectul preferat", apoi pe judetul Sibiu. Din cele 9 proiecte afisate, bifati "Tenis pentru toti" si "Voteaza"! Apoi va puteti deloga!

VA MULTUMIM!

10 august 2012

Concediu iberic

In cateva ore decolez catre Peninsula Iberica. O sa revin cu fotografii si impresii (desi impresii n-am avut niciodata, hic)

1 iunie 2012

Amintiri (plăcute totuşi) din copilărie

1 iunie, ZIUA COPILULUI !!! 
LA MULŢI ANI tuturor copiilor 
şi să se bucure de copilăria lor până şi inclusiv când îşi vor ţine în braţe nepoţii şi strănepoţii !

Ce bucurie mi-a făcut mama când m-a sunat azi de dimineaţă să îmi spună La mulţi ani de Ziua Copilului, aşa cum face în fiecare an de 1 iunie! Imi face o deosebită plăcere că şi acum, la aproape 27 de ani (27? WOW! mă minunez de fiecare dată când realizez că îmbătrânesc) mama mă face să mă simt copil!

Şi pentru că e Ziua Copilului, o să vă povestesc o scurtă întâmplare din a mea copilărie. Nu pentru că ar fi cea mai fericită, nici pentru că mi-ar aduce exclusiv bucurie amintindu-mi (o să vedeţi de ce) ci pentru că de fiecare dată când ne întâlnim, verii mei îmi povestesc ce s-a întâmplat, iar copilăria mea s-a desfăşurat în mare parte alături de verii mei.

Aşadar, se făcea că aveam 4 ani, fix 4 ani, fix fix 4 ani. Îmi petreceam ziua toridă de vară desculţ prin praful fierbinte de pe uliţele din Vecerd împreună cu verii mei puţin mai mari. Şi pentru că era ziua mea de naştere, se gândesc ei să îmi facă o surpriză, nu foarte plăcută aveam să aflu ceva mai târziu.
- Bogdan, hai să vezi ce tort ţi-am făcut de ziua ta! îmi zice unul dintre ei. Du-te repede şi ia-ţi o linguriţă să mănânci.
Direct am fugit către blidar (dulapul unde se ţineau tacâmurile) şi iau cea mai mare lingură pe care am găsit-o, gândindu-mă la cum o să înfulec eu gustosul tort. Apuc doar din fugă să observ "tortul" frumos aşezat pe o farfurie plată cu un bujor mare şi roşu aşezat în mijloc, de ornament. Dragi cititori, şi acum simt senzaţia pe care am avut-o atunci când am gustat prima şi ultima lingură de "tort" pentru că tortul era făcut cu nisip. Nu pot să vă spun cum am alergat printre râsetele verilor mei strigănd la mama: Maaaamiiiiiii, Cipi şi Răzvan mi-au dat tort de nisip !!!
Iată că şi acum, după aproape 23 de ani, veri mei îşi aduc aminte de acea întâmplare cu a naibii de multă plăcere. Acum, deşi mai simt încă nisipul scârţâind printre dinţi, mă amuz copios de ceea ce am păţit. 
Copil fiind nisip mâncam ...

9 mai 2012

Google ne-a cam copt-o


E clar, Google conspiră împotriva neamului românesc. Am încercat prin Google translate să traduc din engleză în română "Welcome to Romania, the land where everything is posible". Traducerea a fost corectă doar că atunci când am ascultat traducerea vocea oferită de Google seamănă mai mult cu cea a unui mult doritor de autonomie în România. Simbolic, am hotărât să îi dau o lecţie "atotştiutorului" Google.

Iată dovada:
video


8 mai 2012

Cuvintele dor, dar vindecă... dacă le folosim

Cunoaşteţi bineînţeles expresia "cuvintele dor"...
...ei bine, uitaţi-o! 
Mi se confirmă din ce în ce mai mult că renunţăm la cuvinte tot mai des pentru a ne expune punctul de vedere, trăirile, sau pentru a transmite ce dorim ca celălalt să înţeleagă. Alegem calea mai grea, poate din lipsă de curaj, poate din cauză că nu suntem siguri că vrem să transmitem acel mesaj, sau pur şi simplu pentru a-l face confuz pe interlocutorul nostru. 
Apelăm la imagini, la gesturi, la tot felul de limbaje non-verbale.
Tot ce realizăm însă este să devenim noi înşine confuzi... pentru că în acelaşi timp ne propunem ca interlocutorul să înţelegă mesajul, dar în acelaşi timp nu ştim sigur dacă aceasta este ceea ce vrem cu adevărat.

Mai bine pentru toată lumea ar fi să spunem direct... cuvintele dor dar cuvintele în acelaşi timp vindecă!

Subînţeles: această postare se vrea a fi tot o tehnică de a transmite codat un mesaj "non-verbal". 
Sper să se înţeleagă şi sper să nu.

20 aprilie 2012

Ne-au furat Antena, trecem pe bulgari

Încă una ca asta şi îmi pun iar pe casă antena de bulgari. Păi e posibil aşa ceva? 'tui ceapa ei de democraţie, pe româneşte. Am facut şi eu acum câţiva ani contract cu RCS&RDS pentru televiziune prin satelit ca să se uite şi ai mei dragi părinţi, acolo la ţară, seara la diferite programe tv, nu numai la tevereu. Să poată să şi tata să înjure arbitrii de la un meci sau Guvernul la un talk-show politic după ce toată ziua trage din greu pe câmp, sau să poată şi mama să plângă la vreo telenovelă după ce trebăluieşte cât e ziua de lungă prin ogradă şi prin delniţă. 
Se găsesc acum ăştia să scoată din grilă Antenele şi Euforia furând dreptul tatei de a înjura şi al mamei de a plânge. 
Păi ce contract am semnat cu voi, băi animalelor? Împotriva cui abuzaţi voi în halul ăsta? De nu l-oi aduce io pe tata să vă înjure la poartă şi apoi să vedeţi voi cum şi mama o să vă plângă de milă.

19 aprilie 2012

De la extaz la agonie...

...cam aşa se poate descrie pe scurt ceea ce mi se întâmplă în ultimul timp legat de blog, calculator, lume virtuală.
Extaz: aflu de pe blogul lui Groparului sibiano-clujean că aş putea să câştig un laptop din partea celor de la www.evocomputers.ro dacă scriu pe blogul meu cea mai hazlie/enervantă/interesantă întâmplare legată de calculatorul meu. Şi am scris o întâmplare hazlie şi enervantă... aici... îndeplinind condiţiile impuse, printre care şi link către postarea Groparului şi site-ul donator de laptop. Am lăsat şi comment la postarea cu pricina de pe blogul săpătorului şi aşteptam o confirmare... includere în Trackbacks.
Agonie: aştept, urmăresc, re-comentez, aştept, insist... nimic. Nu mă bagă Groparu în seamă (oricum, e mai bine decât să mă bage în groapă). Poate nu am citit eu "scrisul mic" de la condiţii şi d'asta nu mă calific, dar nu mi-o spune nimeni. Asta păţesc şi când citesc contactele de pe la bănci.
Oricum, iaca după ce am scris o întâmplare hazlie, asta (povestită mai sus) se dovedeşte enervantă. Cum e Nea Gropare, asta se califică? Dacă nu, dă-mi de ştire, mai scriu vro 7, ca să nu zic chiar 8.

18 aprilie 2012

Îmi amintesc şi mă doare...


Uneori am impresia că trăim din amintiri şi de cele mai multe ori atât de dureros este, în special dacă amintirile sunt plăcute, doar pentru că "au fost". Trecând astăzi prin Sebeş, un loc de unde am rupt o serie de amintiri senzaţionale în 2007 şi 2008, şi privit lung către fiecare loc de aici unde la un moment dat "am făcut sau am trăit ceva" mi s-a părut a fi ca un cuţit răsucit în rana creată de trecerea timpului. Hotelul, intrarea în hotel unde iaca ne-am imortalizat (foto), crama, lacul secat din parc şi terasa din apropiere, autogara, trotuarul înnoroit, Centrul Cultural "Lucian Blaga", drumul către Lancrăm, Râpa Roşie la care doar ne-am dorit să ajungem, chioşcuri fără suc de lămâie... toate şi-au pus puternic amprenta peste bagajul de amintiri care uneori îmi aduc o superbă durere în conştiinţă. Despre ce a fost atunci, Diana şi-a demonstrat talentul şi încântarea trăirii acelor momente aici.

Îmi amintesc şi mă doare... doar pentru că "a fost" şi nu mai este.

12 aprilie 2012

Fără apă poate-ai sta, dar fără internet.. cam ba

Se făcea că era o zi de luni, acea zi din săptămână în care nici freza nu stă pe cap şi nici oglinda nu te arată om citav. Cum era de aşteptat, pentru că era luni, toate belelele se spărgeu în capul meu. Aproape că mi-am stors plămânii odată cu răsuflarea de uşurare pe care am avut-o când am terminat programul de lucru. Ajung acasă şi  aprind al doilea cel mai inteligent obiect din apartament după mine, calculatorul. Îmi zic: "pân' la noapte numa net." Numai că (virgulă) când să net... nu e net. ÎH !!! Verific, repornesc, dezactivez, activez... treaba clară, nu e net. Sun... 3 minute aşteptare şi fredonare jingle:
- Bună ziua, numele meu este Operatan Operetescu. Cu ce vă pot ajuta.
- Bună, zic! Sunt Albu, mă ştiţi, vă sun de fiecare dată când am probleme cu telefon, internet, televiziune. Acum e netu, de fapt nu e netu!
- O clipă domnule Albu, să verific! (Poţi suna zilnic la ăştia şi să te-mprieteneşti cu ei la cataramă, tot cu "domn " te iau.) Am verificat şi în zona dumneavoastră nu sunt probleme de reţea. O să trimitem maine o echipă să verifice.
Închei discuţia şi aştept să se facă mâine. Doar că "mâine" era marţi şi echipa ar fi trebuit să vină într-unul dintre cele 3 ceasuri rele. Corect... n-au venit. Sun din nou (consideraţi aici copy+ paste de la primul "-" la "verifice.")
În cele din urmă echipa ajunge joi, după zile în şir în care nu am vazut că plouă pentru că nu am primit link, nu am mancat pentru că recolta de pe FarmVille s-a stricat, dar astea-s baliverne. Oricum, mie îmi place "joi" pentru că e JOI, ştiţi voi. Şi cum vine "echipa", nu apucă să facă două trei urme pe covorul persan din Persia, fabricat la Cisnădie, că şi pleacă. 
Şi pentru că intriga a fost atât de lungă încât s-a plictisit şi autorul, punctul culminant vine fulger: Pusha, o ştiţi de aici, dacă nu vă zic că e câinele proprietate personală... a prietenei..., considerase cablul de la net un obiect pe care este liberă să-l roadă în lipsa mea. Şi uite aşa că m-a lăsat 4 zile fără net, lumina soarelui şi recoltă de pe FarmVille, tot baliverne ultimile două.
A urmat o discuţie serioasă ca de la co-stăpân la animal de companie:
- Păi bine tu Pusha, păi de astea-mi faci. Dar lasă că din câte o scris nen'to Groparu pe aici îmi trimit cei de la www.evocomputers.ro un laptop cu net făr' de cabluri şi te mai văd eu ce rozi în afară de şosete şi picioare de scaune.

9 aprilie 2012

Pentru tine...

Am pregătit cafeaua, dulce şi amară... 
aşa cum îţi place ţie.

Ţi-am păstrat dintr-o pungă 
seminţele decojite... 
cele care îţi plac ţie.

Am făcut spaghete... 
pentru că îţi plac ţie.

Se apropie Paştele, o să pregătesc un coşuleţ cu ouă, 
iepuraşi de ciocolată şi iarbă proaspătă... 
aşa cum îţi place ţie.

Am împăturat hainele... 
exact aşa cum îţi place ţie.

Iar mi-am lăsat cioc... 
aşa cum îţi place ţie.

2 aprilie 2012

Cum să întârzii la muncă - poveste de luni

"Dragă zi de LUNI, te urâm! Cu sinceritate, întreaga lume." De câte ori nu aţi avut acest gând?
Povestea începe duminica (ieri)... premeditam ziua de luni (azi) încercând să verific alarma telefonului. Pentru că telefonul obişnuise în ultimile zile să moară subit decid să îl schimb cu vechiul telefon pe care îl uitasem într-un sertar de aproape o lună încoace. Iau telefonul, îl aprind, verific ora exactă şi realizez că ar fi cea corectă, doar că nu era setată după ora de vară. Reglez ora, verific alarma... corect programată la ora 07.00 pentru zilele lucrătoare. Nici un gând să verific şi data.
Adorm, somn adânc şi odihnitor.
Se face dimineaţă... somn adânc şi odihnitor.
Trece ora 07.00... somn adânc şi odihnitor.
Ora 08.00... deschid un ochi pe jumătate şi printre gene arunc o privire plictisitoare către ceasul fără alarmă ... E 8 BĂ! TREZEŞTE-TE !!!
Iau telefonul, cu gândul să îl muştruluiesc bine şi poate să-l izbesc de toţi cei patru pereţi. Văd ora (corectă) şi văd data... 11 martie 2012. Mda, această dată a fost într-o duminică.
Oare mi-a crezut cineva de la servici povestea?

22 martie 2012

Castele de iubire (o metaforă spulberabilă)

Şi castelele se prăbuşesc câteodată, nu-i aşa? 
Oricât de mare ar fi efortul pe care îl depui, priceperea sau cât de mult te implici pentru ca totul să fie bine, uneori soarta este potrivnică.
Oricât de solidă ar fi fundaţia întărită cu mărturii, sentimente şi promisiuni, oricât de bine ai aşeza fiecare cărămidă de speranţă, la un moment dat ajungi într-un punct în care ceea ce ai clădit începe să se clatine. Atunci întăreşti construcţia cu soluţii şi compromisuri cu gândul că în cele din urmă castelul se va stabiliza. Uneori reuşeşti şi te bucuri mai departe de realizare, alteori zidurile castelului cad peste tine fără nicio noimă şi fără a fi cineva vinovat.
Nu rămâne decât să te ridici de sub dărâmături, te scuturi de praful viselor spulberate şi culegi din grămadă cărămizile de speraţă şi de amintiri plăcute rămase întregi pe care le-ai aşezat cu atâta grijă ani la rând. Şi faci cel mai corect lucru... deşi e greu, refuzi să plângi după contrucţia probuşită şi te bucuri de cărămizile rămase întregi.

24 ianuarie 2012

Erou sau momeală?

Sursa foto: adevarul.ro
Sunt aproape sigur că îl recunoaşteţi pe cel din fotografia alăturată. Vă las pe voi să îl numiţi erou, patriot, model... şi alte asemenea atribuiri. Mie, personal, la început mi s-a părut puţin suspect, în principal prin limbaj (poate sunt eu sceptic). Spunea la un momentdat în timpul intervenţiei la Antena 3, citez aproximativ, : "Nu se mai poate, frate!" Consider că expresia nu e tocmai pretabilă uniformei militare, chiar dacă aceasta este purtată de un tânăr de 27 de ani. 
Mă gândesc la altceva... dacă e omul preşedintelui? Sigur veţi spune că acum sunt puţin paranoic, dar imaginaţi-vă scenariul următor:
În momentul de faţă locotenentul a obţinut aprecierile majorităţii poporului. În acelaşi timp el trebuie să suporte litera legii, iar acţiunile lui i-ar putea aduce chiar închisoarea, ceea ce sunt aproape convins că o să se întâmple. În acest caz, cum ar ieşi oare preşedintele dacă ar recurge la un gest surprinzător, graţierea locotenentului? Câţi dintre cei care acum protestează s-ar opri din scandări?

19 ianuarie 2012

Pe cine să susţin !?

Luăm o pauză publicitară de la munca ce o prestăm cu scopul de a ne primi salariul la sfârşit de lună (dar în beneficiul copiilor săraci) şi scriem despre... despre ce? Despre subiectul care ocupă spaţiile de emisie ale televiziunilor naţionale, internaţionale şi aproape galactice. Mai puteţi citi acelaşi subiect aici, aici sau aici.(degeaba daţi click, oriunde v-ar duce link-ul, acelaşi lucru găsiţi).
Nu spun direct subiectul pentru că cititorii blogului sunt oameni inteligenţi şi deja şi-au dat seama.
Aşadar... protestele de stradă au ecou şi în lumea virtuală, cum de altfel era normal să se întâmple. Pe Facebook se războiesc în comentarii, like-uri, link-uri, status-uri, fotografii şi alte chestiuni specifice gândite de Zuckerberg, taberele susţinătorilor preşedintelui şi cele ale opozanţilor.
Mă abordează la un moment dat un prieten-colaborator, nu spui care, cu o întrebare directă, citez: "il sustii pe pres romaniei...?" Am răspuns "nu", şi nu pentru că este cine este preşedintele României. Răspunsul ar fi fost acelaşi în cazul oricăruia. Din continuarea discuţiei aflu că un răspuns afirmativ ar fi dus la rugămintea de a da like la ceva cu susţinerea preşedintelui (asta ca un amănunt ca să înţelegeţi mai bine ce vă spun mai departe.)
La câteva secunde după discuţie reanalizez întrebarea. "il sustii pe pres romaniei...?" hm! Reformulez cu diacritice şi majuscule unde e cazul: "îl susţii pe preş României...?" Nu sună româneşte aşa că articulez: "îl susţii pe preşul României...?"

4 ianuarie 2012

Cal viteaz ca-n Maramu'

Începem anul cu ceva amuzant... asta pentru noi, cei care scriem sau citim, pentru că de-am fi fost în locul celor despre care urmează să aflăm nu ne-ar prea veni să râdem.
Cal viteaz ca-n Maramu'
Nu găseşti cât ai căta
Cât ai fi de-nzăpezit
Urgent te scoate din belea.
Se duce văr'miu prin nămeţi în plină iarnă la Maramureş să râdă prin cimitir şi să bea rachiu tare ca piatra iute ca săgeata. Şi atât de mult i-a plăcut acolo încât oricât ar fi fost nevoie să plece către casa lui unde "neamţu"-i rege şi alt neamţ primar, maşina i-a simţit dorinţa şi nu s-a dat mutată din loc.
Se pune al meu pe căutat încă un cal putere. Şi caută şi caută... şi când îl găseşte îi înfundă pe gât două lopeţi de jăratec şi trei castroane de mujdei. Se pune calul pe tras şi scoate maşina din nămeţii de nea... Nea' Gheorghe, Nea' Ion, Nea' Vasile şi alţi Nea'oşi maramureşeni rânjesc mândri... "Cal viteaz ca-n Maramu'..."