8 aprilie 2010

Viaţă cu program redus


Se întâmplă de multe ori să merg în magazine, aproape de fiecare dată alimentare, fără să ştiu exact ceea ce o să cumpăr. Mă încumet spre rafturi cu gândul că îmi un produs îmi va atrage atenţia iar papilele mele gustative vor sălta de poftă. De cele mai multe ori însă, şi asta se întâmplă cam de când am revenit la Agnita, mă întorc dezamăgit şi cu sacoşa goală. Nimic pare să nu mă atragă. Nimic de pe raft nu îmi trage cu ochiul.

Totuşi, acesta este pe undeva unul dintre cazurile fericite pentru că ajung în faţa raftului. Cu excepţia magazinelor alimentare până la ora 17.00 toate (cele pe care le caut) punctele comerciale, (magazine, bănci, caserii) se închid şi eu rămân în faţa uşilor ca viţelul la poarta nouă. Pentru că lucrez în afara localităţii îmi este aproape imposibil chiar să plătesc anumite facturi. Faptul că am căutat la un moment dat timp de două săptămâni un magazin deschis de unde să îmi cumpăr o mătură e doar unul dintre exemple.

Şi nu am pretenţia ca situaţia să se schimbe doar pentru mine, dar sunt sigur că în acest caz sunt foarte mulţi dintre agniţeni.

Niciun comentariu: