Odată istovit de-albastrul prea seninal primăverii, cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpân, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
cu-n giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,
căci vezi - lumina lor mă doare."
Şi-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete lacrimile.
Scriu această postare printre lacrimi.Vă rog să îmi permiteţi să nu îmi şterg lacrimile pentru că de această dată vreau ca ele să curgă până în fundul pământului iar acolo să se nască un izvor în cinstea celei care a fost Lucia Mureşan.
Simţeam nevoia în urmă cu câteva clipe să ascult o poezie interpretată de o voce caldă şi nu puteam să caut decât vocea Luciei Mureşan. Doar că totul s-a prăbuşit brusc atunci când am aflat că doamna teatrului românesc şi vocea teleenciclopediei s-a stins din viaţă luna trecută la vârsta de 72 de ani.
Am întâlnit-o pe Lucia Mureşan la Festivalul Lucian Blaga de la Sebeş şi am îndrăgit-o din prima clipă şi de la primul vers recitat. Nu pot dat mai ales nu vreau să îmi scot din minte acea imagine a Luciei Mureşan care urca pe scena din Sebeş de fiecare dată cu un bucheţel de lăcrămioare în mână şi, prin vocea ei făcea ca o întreagă sală să încremenească de parcă l-ar fi adus în mijlocul tuturor pe Lucian Blaga. Tot de fiecare dată plângea atunci când recita Lacrimile lui Blaga, dar era atât de fericită că autorul poemelor luminii este atât de iubit.
S-a întâlnit acum cu Lucian Blaga şi sunt sigur că acolo undeva sunt fericiţi amândoi.
Simţeam nevoia în urmă cu câteva clipe să ascult o poezie interpretată de o voce caldă şi nu puteam să caut decât vocea Luciei Mureşan. Doar că totul s-a prăbuşit brusc atunci când am aflat că doamna teatrului românesc şi vocea teleenciclopediei s-a stins din viaţă luna trecută la vârsta de 72 de ani.
Am întâlnit-o pe Lucia Mureşan la Festivalul Lucian Blaga de la Sebeş şi am îndrăgit-o din prima clipă şi de la primul vers recitat. Nu pot dat mai ales nu vreau să îmi scot din minte acea imagine a Luciei Mureşan care urca pe scena din Sebeş de fiecare dată cu un bucheţel de lăcrămioare în mână şi, prin vocea ei făcea ca o întreagă sală să încremenească de parcă l-ar fi adus în mijlocul tuturor pe Lucian Blaga. Tot de fiecare dată plângea atunci când recita Lacrimile lui Blaga, dar era atât de fericită că autorul poemelor luminii este atât de iubit.
S-a întâlnit acum cu Lucian Blaga şi sunt sigur că acolo undeva sunt fericiţi amândoi.
2 comentarii:
cand am aflat , m-am gandit la tine, la alex, la tavi, la anca, la andreea, la dede, la angi, la domnul hasmatuchi...la toti cei care am roit in jurul ei in timpul festivalurilor de la sebes. pe toti ne-a fascinat ...si daca ma bucur de ceva e faptul ca a primit atunci, in 2008, titlul de cetatean de onoare al sebesului. unele lucruri trebuie facute in timpul vietii artistilor, nu dupa. pentru a le da speranta si pentru a se simti valorosi. lucia noastra e si va fi mereu valoroasa. stim noi si blaga de ce:) te pup si sper sa ne vedem la nunta;)
intr-adevar a fost un moment dificil cand am aflat. nu pot decat sa imi amintesc cat de senina, sincera si profunda a fost Lucia. Imi place foarte mult cum i-ai spus "Lucia noastra", chiar am simtit in acele zile ca este una dintre noi, un suflet atat de tanar, atat de inocent
Trimiteți un comentariu