Nu sunt un mare băutor de cafea, dar încet încet mă transform într-unul. M-am obişnuit ca în fiecare dimineată să servesc o ceaşcă de cafea la o cafenea din centrul oraşului. Nu atât pentru a mă trezi, cât mai ales pentru acel cadru care mă inspiră. Nu voi da numele acelei cafenele pentru că oricum vă veţi da seama şi nici nu au plătit pentru reclamă (ha!).
Revenim la cadru. Fie că sunt în local sau pe terasă privesc acea curte care mă duce cu gândul la ceea ce am văzut că se întâmpla în Bucureştiul epocii "Micul Paris". Bineînţeles că imaginea nu este identică, s-a mai strecurat un termopan, s-a mai parcat un Logan... ne adaptăm.
Şi pentru că am ajuns cu povestea în zilele noastre, pe lângă cafea servesc şi o Cola. Personalul localului s-a învăţat şi fără să cer mi se aduce cafea fără lapte şi Cola, dar nu m-au întrebat niciodată de ce. Asta îmi aduce aminte de facultate, când împreună cu pritenenii şi colegii consumam zilnic la pub-ul de lângă şcoală cafea şi Cola. Aceasta era promoţia pub-ului şi costa 4,99 lei. De câte ori s-a mai vărsat cafeaua pe cursurile din care învăţam în ultima oră îninte de examen... Ce vremuri...
Aici închei, merg la cafea, poate ne vedem pe acolo să îmi împărtăşiţi poveştile voastre legate de cafea. Dacă nu, lăsaţi un comment.
Un comentariu:
Asa esti tu, amuzant... Imi place! Adevarul e ca toti ne aducem aminte de cafeaua varsata pe cursuri si de noptile nedormite cu AJUTORUL ei!
Trimiteți un comentariu