Din nou în clasa I

M-am întors în Şcoala 1 după mulţi ani. Şi nu spun mulţi pentru că ar fi trecut zeci, ci pentru asta a fost prima impresie pe care mi-a lăsat-o înfăţişarea de acum a clădirii. Sau poate că nu s-a schimbat atât de mult, dar acum văd şcoala prin alţi ochi. Nu mai sunt acel puşti care, în urmă cu 17 ani, a intrat pentru prima dată în clasă cuprins de emoţile primului drum important din viaţă şi poate cel mai important. Văd acum prin ochii celui care realizează că în acel loc am întâlnit primii mentori, primii idoli chiar, am deprins primele învăţături şi multe alte lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată.
Îmi amintesc sala de la capătul holului unde am învăţat în clasa întâi şi banca pe care am tocit-o un an de zile pentru ca la final să fiu premiat şi îmi amintesc că tot acolo am compus primele versuri. Îmi amintesc totul de la primii paşi în clasa întâi şi până la defilarea de la sfârşitul clasei a opta când păşeam mândru prin faţa tuturor.
Spre ruşinea mea, am revenit în Şcoala 1 nevoit de împrejurări. Spun asta deoarece cred că ar fi trebuit să mă întorc mai devreme şi pentru a vizita. Cu toate acestea a fost o plăcere. Pentru câteva clipe am retrăit toate acele momente din copilărie şi am redevenit puştiul din clasa I. Îmi doream să intru în clasele de care mă leagă atâtea amintiri dar am decis ca imaginea lor să rămână aceea pe care am văzut-o cu ochii unui copil. M-am bucurat când am fost întâmpinat de foştii profesori cu zâmbetul pe buze, asta m-a făcut să înţeleg că am rămas în amintirea lor aşa cum şi ei, fiecare în parte, au rămas în amintirea mea.
Sunt multe de spus despre ce am trăit în scoala generală, probabil că un roman nu ar fi de ajuns să le cuprindă pe toate, dar fiecare amintire în parte are ceva special şi este mereu interesantă. Goethe spunea la un moment dat că „un curcubeu care durează mai mult de un sfert de oră nu mai interesează pe nimeni”. În acest caz, pentru mine curcubeul a durat opt ani şi tot timpul mi s-a părut interesant, chiar şi acum.M-am hotărât cu greu să scriu acest text din teamă. Mă temeam că voi folosi cuvinte prea simple, iar sentimentele care mă leagă de primii ani de şcoală nu vor fi exprimate exact şi unele lucruri vor fi spuse. Încă mai am aeastă teamă. Pot să spun însă, fără îndoială, că Şcoala 1 a fost startul cursei în care am plecat şi din care, la un moment dat, voi ieşi învingător.