18 aprilie 2012

Îmi amintesc şi mă doare...


Uneori am impresia că trăim din amintiri şi de cele mai multe ori atât de dureros este, în special dacă amintirile sunt plăcute, doar pentru că "au fost". Trecând astăzi prin Sebeş, un loc de unde am rupt o serie de amintiri senzaţionale în 2007 şi 2008, şi privit lung către fiecare loc de aici unde la un moment dat "am făcut sau am trăit ceva" mi s-a părut a fi ca un cuţit răsucit în rana creată de trecerea timpului. Hotelul, intrarea în hotel unde iaca ne-am imortalizat (foto), crama, lacul secat din parc şi terasa din apropiere, autogara, trotuarul înnoroit, Centrul Cultural "Lucian Blaga", drumul către Lancrăm, Râpa Roşie la care doar ne-am dorit să ajungem, chioşcuri fără suc de lămâie... toate şi-au pus puternic amprenta peste bagajul de amintiri care uneori îmi aduc o superbă durere în conştiinţă. Despre ce a fost atunci, Diana şi-a demonstrat talentul şi încântarea trăirii acelor momente aici.

Îmi amintesc şi mă doare... doar pentru că "a fost" şi nu mai este.

Niciun comentariu: