Urmăream zilele trecute reportajul privind jaful pus la cale de Poliţia Municipiului Sibiu pentru a vedea cum reacţionează martorii la infracţiune. Cu alte cuvinte, un poliţist sub acoperire a sart în plină zi geamul unui autoturism parcat în centrul Sibiului, a sustras (asta în limbaj poliţienesc) o poşetă aflată pe scaunul din dreapta şi a plecat în mare grabă. Bineînţeles că cei care au văzut întreaga scenă au rămas tablou, nu au încercat să îl prească pe hoţ şi nici nu au sunat la numărul de urgenţă 112. E o reacţie normală? Poliţia spune că nu, dar cei care au mai trecut prin asemenea situaţii nu sunt chiar atât de convinşi că spiritul civic ar trebui să primeze.
Aşa... şi cum urmăream reportajul m-am amintit o întâmplare petrecută în urmă cu câţiva ani. Am fost martorul unui conflict între două persoane, conflict care s-a încheiat cu un pumn aprig aplicat în bărbie. Rezultatul loviturii: nefericitul încasator a căzut cu precum buşteanul şi a rămas inconştient. Cuprins de spirit civic pun mâna pe telefon şi formez 112, mă legitimez, povestesc pe scurt cele întâmplate şi aştept. Înainte să închei convorbirea solicit respectarea anonimatului. După o jumătate de oră în care nu a venit nimeni primesc un telefon de la secţia apropiată de Poliţie şi sunt întrebat dacă am sunat la 112. DA, răspund, şi povestesc din nou cele întâmplate după care invoc din dou dreptul la confidenţialitate. Mai trece încă o jumătate de oră şi apare Poliţia. Urmează lovitura de teatru: prima întrebare pe care o pun poliţiştii, de faţă cu circa 10 persoane (printre care şi cel care a aplicat pumnul) este "unde este domnul Albu?", nicidecum nu i-a interesat ce s-a întâmplat sau dacă şi-a revenit victima.
Această întâplare mă face să mă gândesc de două ori când voi mai fi pus în situaţia de a mai apela 112.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu