No gata! Am zâs şî aşe rămâne! Cioban mă fac!!!
Păi până când o viaţă amară ş-un trai de tăt amaru' printre betoane. Mă sui în munte şî mă pui pe crescut mioarele.
Ni-or trăbui multe pân să ajung ăl mai baci dintre ciobani da' nu-i bai. Până az avem numa' drag de natură şî de mândrele jiene, da' acum câteva ceasuri ni-am luat ăl mai important lucru: un fluier. Păi cin' o mai văst cioban făr de fluier? De-acum îs pe drumu ăl bun cătră ciobănie.
Oi am deja vo cinci, că o zâs tata că ni le dă. Ăste cinci, dac-o da Dumnezău bine, la anu s-or face cel puţân opt, că berbecuţîî îi tai de Paşti. Când or îmbătrâni oile le tai şî-mi fac cojoc... ş-apăi poa' să ningă, poa' să plouă. De câne fac rost... dau o fugă la Sighi, grăiesc cu neamţu' să-ni adune vo câţva de pe Mihai Viteazu şâ-i las vorbă că i-oi aduce io v-run niel când io ave pre mulţ.
De bâtă iară nu-i bai că găsăsc io un lemn ţapăn numa bun de altoit schinările ălora de ni-or prăda stâna.
Ce ni-o mai trăbui o vede io mai încolo. Pân' atunci musai să mă apuc a învăţa să cânt la fluier ca ficioru' de mai la vale să nu zâcă ăilalţ baci că ţân flieru degeaba atârnat ca bătrânii aia numa pentru pi.... no las că ştiţ voi.
No numa' bine rău la nime' oameni buni!
Deie-vă Dumnezău sănătate!
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu