Conversaţie alandala

Şi dacă tot ne-am revenit după petreceri şi ne facem avânt să ne pregătim pentru altele, mi s-a pus pata să scriu despre o conversaţie messengerească pe care am avut-o nu foarte recent dar nici foarte demult cu un prieten plecat în ţările calde (am auzit că pe lângă Mediterană e şi mai cald în perioada asta).

Tot vorbim noi de se înroşesc tastele, la care interlocutoru-miu dă o dumă. Mă opresc după 2 minute de râs şi răspund: "Băh, ţie-ţi plouă în pod".

Nedumerit omu' se pune pe a se speria: "Ce mă, aşa tare o bătut vântul că o zburat ţiglele?"
Începusem să am regrete că i-am dat palpitaţii: "Nu băh, vroiam să spun că nu ai toate ţiglele pe casă".
"Da mă, am înţeles! Şi o plouat tare, o intrat multă apă în pod? Să vezi ce inundaţi o să fie şi pereţii din casă!"
Nu mai puteam... nu ştiam dacă să râd sau să-l calmez pe al meu.
Până la urmă l-am calmat. Nu a fost chiar simplu să-i explic că de fapt trebuia să înţeleagă că nu e chiar întreg la minte. (asta tot figurat)