Editorialul lui Adrian Cercelescu din 24 mai este pe cât de adevărat pe atât de dureros şi pe cât de ironic pe atât de grav. Ce să ne mai rămână şi nouă decât simţul umorului.
Bună! Mă numesc George şi nu pot renunţa la mâncat (Bună, George! ). Din cauza dependenţei, am ajuns să ciugulesc aproape zilnic. Vă rog, ajutaţi-mă. Bună, George! Sunt Maria şi m-am lăsat de mâncat acum trei săptămâni. Ştiu ce simţi pentru că şi eu am fost mâncătooare. La început, familia nu a bănuit nimic sau a refuzat să creadă. Dar apoi a observat lucruri necurate: azi - un polonic, mâine o cană, poimâine o barbeţică. Când m-au surprins în timp ce-mi administram o jumătate de ridiche, era prea târziu. Deja mâncasem banii de întreţinere (Apără-ne, Doamne!). Continuarea aici.
Sursa: Gândul.info
Sursa: Gândul.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu