NU “plastificării” casei bunicilor

* articol apărut pe www.vecerd.blogspot.com

Vecerdul în topul celor mai bine conservate sate de pe Valea Hârtibaciului

Cum vă amintiţi casa bunicilor? Cu siguranţă nu vă revin în memorie imagini cu geamuri termopan, poartă din fier forjat sau acoperiş din tablă. Realitatea secolului 21 ne demonstrează însă că aceste materiale de construcţii sunt tot mai des folosite la renovarea caselor din vechile sate româneşti. Perspectiva tradiţională ne îndeamnă să spunem că renovările de acest gen afectează ceea ce numim farmecul casei bunicilor.

Vecerdul este plasat de către arhitecţi în rândul celor mai bine conservate patru sate de pe Valea Hârtibaciului în ceea ce priveşte arhitectura tradiţională. În acest sens Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum, spune că Vecerdul este inclus în lista de prioritaţi a asociaţiei în vederea protejării ahticeturii tradiţionale.

Este vorba despre un proiect care vizează documentarea fotografică a circa 15000 de case din cele mai frumoase 96 de sate din sudul Transilvaniei. Dintre aceste sate 30 sunt de pe Valea Hârtibaciului. Fotografierea din exterior a fiecărei case din aceste sate constituie fundamentul pentru alcatuirea Arhivei Caselor din Mediul Rural din Transilvania de Sud. La această ahrivă se vor implica prin servicii de consultanţă membrii Interressengemeinschaft Bauernhaus e.V. din Germania şi a arhitectul Jan Huelsemann.

„Documentaţia fotografică a caselor tradiţionale pe care o derulăm în prezent are scopul de a reţine valoarea documentar-istorică a caselor pentru a folosi generaţiilor viitoare care vor dori să reconstruiască ceea ce distrug în prezent, intenţionat sau indirect, din nepasare, părinţii şi bunicii lor. Nu în ultimul rând, ea înmagazinează detalii specifice ale stilurilor arhitecturale referitoare la  ancadramente, tâmplărie, zidărie sau dulgherie care constituie informaţii importante pentru specialiştii din domeniul arhitecturii”, a declarat Eugen Vaida.

Totodată, pe lângă documentaţia fotografică, proiectul desfăşuart de către Asociaţia Monumentum presupune şi schimbarea regulamentelor locale de urbanism şi informarea proprietarilor asupra legislaţiei. Plecând de la faptul că până la finele acestui an (2012) primăriile comunale sunt obligate să legalizeze noul Plan Urbanistic General al localităţii, iniţiatorii proiectului împreună cu specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional se încearcă să îi convingă pe primari să adopte regulamente severe de protecţie a patrimoniului.

Ca urmare a implementării acestor reguli reprezentanţii asociaţiei se vor deplasa în fiecare dintre cele 96 de sate şi îi vor înştiinţa pe proprietari asupra obligaţiilor pe care le au conform regulamentului local, a legii protecţiei patrimoniului din zonele de protecţie a monumentelor istorice cât şi asupra legii construcţiilor.

Regulile specifice de intervenţie asupra faţadei caselor tradiţionale şi a acoperişurilor se referă la interdicţia de a folosi tablă sau ţiglă din ciment pentru învelitoare, interzicerea edificării porţilor din fier forjat. În schimb se recomandă refolosirea ţiglelor vechi tradiţionale sau a celor noi dar cu forma şi coloarea celor vechi precum şi construirea porţilor din esenţe de lemn după modelul tradiţional.

Deasemenea regulile specifice prevăd demontarea tâmplăriei tradiţionale a ferestrelor şi înlocuirea acesteia cu ferestre din PVC. Recomandarea în acest caz este de a se reabilita vechea tâmplărie.

"Tot pe banii noştri?"

- Ioane! De la cât încep lucru ăştia de la Consiliu?

- De la 8.
- Ie pe naiba, chiar aşa... de la 8? Şi lucră atâtea ore până târzâu?
- Care atâtea ore, numa pân' la 2.
- Numa pân' la 2? Păi nu-i bine, mă Ioane! Nu-i destul! Or în orele de lucru intră şî pauza de masă?
- Va intra, io ştiu...
- Auzi, da... în pauza de masă... tot pe banii noştri mâncă?
- .....!?

* Discuţie desfăşurată în plin centrul oraşului la orele dimineţii  între doi agniţeni trecuţi de prima tinereţe.

Poem de secetă populară...

... de pe vremea lu' răposatu', aplicat în timpuri băsesciene.

Foaie verde de cicoare
Iar trăim vremuri murdare
Degeaba am rupt carnetu'
Tot sughite robinetu.

Şi iar verde foi de ceapă
Apă-i multă, dar nu-i apă
Că o lună a plouat
Dar bazinu-i tot secat.

Ş-am zis verde ca în iarbă
Ia-ţi vecine o găleată
Şi să mergem la fântână
Ca să scoatem apă bună.

Celor ce-au închis conducta
Le-am dat cu nemiluita
Ce gândirăm fiecare...
Ba mai mică, ba mai mare.

Foaie verde care-ai fost
Bine Doamne că nu-i post
De când apa o opriră
Numa' carne bagă-n gură.

Apă cu ţârâita... cozi cu nemiluita

UPDATE: Curge apă la robinete. Să vedem cât o să ţină. Nu credeam să ajung vremea în care sunetul cel mai plăcut dintr-o zi să fie cel al apei de la robinet.

Câte-un pic, pic pic
Câte-un pic, pic pic
Până n-o mai rămânea nimic
Câte-un strop, strop, strop
Câte-un strop, strop, strop
Până n-o mai rămânea deloc.

Oricât de vesele ar fi momentele în care se cântă de regulă versurile de mai sus, de această dată situaţia este cel puţin penibilă. Aşa a început totul... în urmă cu câteva zile. La robinetele din Agnita apa curgea din ce în ce mai subţire, apoi doar pica, până când nu a mai curs deloc. Am revenit astfel în anii de pe vremea lui Ceşcă, ne înarmăm cu găleţi, butoaie, bidoane şi care ce mai avem prin debara... şi luăm calea fântânilor din oraş, până când şi acestea vor seca. Chiar dacă ploaia nu a contenit să se oprească în ultimile zile, mi-e greu să cred că fântânile vor face faţă.
Primele măsuri luate în oraş au fost să se lipească nişte afişe ( se spune că au fost lipite înainte de a se opri apa) care să anunţe zilele de secetă. Economia de hârtie şi de tonner în imprimante a făcut ca afişele să fie de fapt nişte bileţele aproape imposibil de văzut în locurile unde au fost amplasate.
Pe urmă s-a trecut la amplasarea pe străzi a unor bazine de apă. Deşi intenţia a fost binevenită a dus la crearea acelor jenante cozi care amintesc din nou de timpurile ce credeam a fi apuse. Mai jenant este că atunci se stătea la cozi pentru lapte, ouă, carne, pâine... acum pentru apă. Am ajuns din nou să ne spălăm în lighean şi să folosim apa rămasă pentru WC. Mâncăm din ce în ce mai uscat (vă imaginaţi de ce) şi ne gândim din ce în ce mai serios să ne spălăm doar cu prosopul înmuiat în apă.
Este absolut de neimaginat cum este posibil ca în secolul 21 cazuri în care Agnita a fost pusă în această situaţie se repetă periodic. O simplă căutare pe Google a termenilor "apă Agnita" dezvăluie articole care prezintă situaţii similare din 15 ianuarie 2010, 13 noiembrie 2009, 21 iulie 2008 şi lista poate continua.

Sursă foto: Sandra Nicole
Mulţumiri pentru fotografie.

Lucru românesc

Mi se pare dureros că ne-am obişnuit şi ne-am resemnat cu acel "lucru românesc" făcut în principal de companiile care execută lucrări de infrastructură. Mai dureros e că această expresie tinde să deină proverbială.

Aproape că nu există lucrare de reabilitare a unei străzi sau drum naţional, judeţean, comunal etc., asupra căreia să nu se revină după întinderea stratului de asfalt. Fie că asfaltul pus recent de firma constructoare este spart ulterior de compania de gaz pentru înlociurea unor ţevi subterane, cum se întmplă în majoritatea cazurilor, fie că firma constructoare realizează o eroare în proiect şi revin cu săpături. Ca un exemplu, pe DJ 106 Sibiu-Agnita, drum aflat în lucru de vreme bună, după turnarea primului strat de asfalt, când şoferi puteau în sfârşit să conducă liniştiţi fără să înjure fiecare piatră pe care calcă, compania de construcţii a realizat că în dreptul podurilor au fost omise lucrări importante, astfel încât asfaltul a fost spart. Ca şi cum la construcţia unei case prima oară constructorul ar face acoperişul.
Ceva de acest gen se face şi în cazul lucrărilor de canalizare aflate în toi la Agnita. După ce au săpat pe strada Fabricii în apropierea Grădiniţei pentru introducerea unoi conducte noi şi canale de acumulare reuşind înainte de sărbătorile de Paşte să acopere mare parte din şanţuri, zilele trecute muncitorii au revenit în acelaşi loc pentru a resăpa. Din discuţile purtate de aceştia am înţeles că lucrarea a trubuit răscolită pentru a se măsura distanţa dintre canale şi adâncimea fiecăruia dintre acestea. Nu am putut să rămân spectator şi m-am adresat unuia dintre cei care măsurau:
- Vai ce lucru românesc faceţi voi aici, ba acoperiţi, ba săpaţi!
- Ei, stai liniştit că mai săpăm de vreo două ori până e gata, a venit răsunsul absolut fără urmă de vinovăţie.

Spitalul rămâne în picioare

Întâlnirea primarului din Agnita cu Ministrul Sănătăţii nu a fost fără rost, mai mult decât atât putem spune că a reprezentat o performanţă a lui Radu Curcean din moment ce spitalul agniţean se numără printre cele 3 unităţi medicale din România în cazul cărora decizia de desfinţare a fost anulată.

Motivele pentru care Spitalul Orăşenesc Agnita ar trebi să rămână deschis prezentate de primar ministrului Cseke Attila l-au făcut pe acesta din urmă să se răzgândească, astfel că potrivit hotărârii de Guvern publicată recent în Monitorul Oficial, singurul spital din judeţul Sibiu care se va desfinţa urmînd să fie transformat în cămin pentru persoane vârstice este cel din Cisnădie.

Munca primarului Radu Curcean în ceea ce priveşte spitalul nu se opreşte aici. Acesta a promis investiţii suplimentare la unitatea medicală.

Ne fură sănătatea... Ne omoară speraţa

Ca la noi la nimenea... Se desfinţează Judecătoriile când sistemul juridic românesc e la pământ, se închid spitalele când sănătatea poporului român devine un mit iar paturile din saloane sunt veşnic insuficiente. Ne-au îmbolnăvit cu măsuri aberante şi inumane iar acum ne fură dreptul de a ne însănătoşi. Da, do...bitocule Cseke Atilla, pentru că dacă te numesc "do...mnule" ţi-aş face o onoare pe care nu doar că nu o meriţi dar ar fi mincinoasă. Da, eşti un hoţ de drepturi pentru care nu meriţi un pat în celulă ci un pat la reanimare, poate într-un spital pe care îl vei desfinţa.
Spitalul din Agnita este unul dintre cele 71 de spitale din toată ţara care vor fi desfinţate iar clădirile vor deveni azile de bătrâni. Alte 111 unităţi medicale vor fi comasate. Această măsură înseamnă că rişti, ca român să mori aşteptând salvarea care nu mai vine de la 5 km ci de la 60. Este o măsură criminală aşa cum sunt majoritatea, dacă nu toate, luate de Guvernul Boc-Poc. Suntem condamnaţi la moarte sau la suferinţă, suntem condamnaţi.

Căluş pe gura justiţiei

"Justiţia este gloria încoronată a virtuţilor" (Marcus Tullius Cicero)

Problemele din justiţie ne-au întârziat întrarea în spaţiul Schengen, asta ca să mă refer la evenimente recente. Justiţia e de partea celor puternici, gândim din ce în ce mai mulţi cam de 20 de ani încoace, şi aproape zilnic ni se confirmă gândul. Şi noi, pardon, ei ce fac? Pun căluş şi încătuşează instituţiile de justiţie.

Zvonul de la sfârşitul anului trecut se confirmă. Comisia de evaluare a Ministerului de Justiţie a propus desfinţarea Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita pe motiv că numărul dosarelor soluţionate este prea mic. Astfel, potrivit personalului Judecătoriei Agnita, citat de ziarul Turnul Sfatului, din cele 2000 de dosare care ar trebui soluţionate pe masa instituţiei nu s-au putut număra mai mult de 1400.
Închiderea porţilor Judecătoriei nu îi afectează doar pe cei 15 angajaţi sau pe locuitorii Agnitei ci nu mai puţin de 28.000 de persoane din 10 comune aflate în apropierea oraşului.
Agniţenii au hotărât să nu stea indiferenţi. Primăria împreună cu Asociaţia "Valea Hârtibaciului" au demarat o amplă acţiune de strângere a semnăturilor împotriva desfiinţării celor două instituţii. Tabelele au fost împărţite celor 10 primării de comună iar în Agnita au fost amplasate în puncte frecventate de cetăţeni, Poştă, biserici, magazine etc. Semnăturile vor fi ataşate unui memoriu care va lua calea Guvernului. Semnatarii speră că vor convinge ca activitatea Judecătoriei Agnita şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita să nu fie suspendată pe 1 iunie aşa cum s-a anunţat oficial.
Eu am semnat. Tu ce faci?

Agnita nu are şcoli... dar se construiesc

Cel puţin asta se poate înţelege de pe site-ul oficial al Prmăriei Agnita. Accesând www.primaria-agnita.ro puteţi observa că la categoria Invăţământ-Cultură, subcategoria Instituţii de Învăţământ, sunteţi este postat doar mesajul "În construcţie". Astfel, se poate înţelege fie că în Agnita nu există momenta nicio instituţie de învăţământ pentru că acum se construiesc, fie că administratorul paginii web a instituţiei pare să nu îşi dea interesul îndeajuns, asta ca să nu folosesc alte cuvinte.

Aceeaşi indiferenţă o putem descoperii şi din subcategoria Evenimente, unde ultima acctualizare face referire la evenimente petrecute în anul 2008. Sau în Agnita nu s-a mai întâmplat nimic pe plan cultural de acum aproape trei ani?
Doar subcategoria Cultură pare să fie ceva mai bogată în informaţii, doar că şi aici sunt probleme. Doar dacă ai ochi de vultur sau ochelari de vedere poţi citi textul fără efort.
Despre pagina oficială a Primăriei Agnita şi despre felul cum e administrată am mai scris şi sigur voi mai scrie, pentru că o analiză atentă a întregului site scoate cu uşurinţă la iveală o mulţime de greşeli şi neajunsuri.

UPDATE - Patinoarul de pe malul Hârtibaciului

Ninge în Agnita de aproape 24 de ore. Toate drumurile, inclusiv şoseaua principala s-au transformat în adevărate patinoare. Se vede urma trecerii unui plug pentru îndepărtarea zăpezii de pe drum dar ca de fiecare dată a rulat la câţiva centimetri de la sol, condiţie excelentă pentru formarea unui strat gros şi durabil de gheaţă. Materialul antiderapant ori nu a fost împrăştiat deloc ori a fost pus la intervale care nu dau niciun rezultat. Nu e cale lungă până la producerea accidentelor rutiere. Şi ca de fiecare dată nu va răspunde nimeni pentru pagube. Toate semnele arată că Agnita va fi ca şi anul trecut oraşul în care nici măcar artera principală nu va fi practicabilă în timp de iarnă. Vom fi din nou rupţi de lume şi de râsul tuturor. Dar mai important vom plăti pentru indiferenţa şi incompetenţa celor care sunt reponsabili pentru administrarea şoselelor din oraş.
UPDATE - În această dimineaţă lucrurile păreau să se fi schimbat în mai bine. Dintr-o remorcă se împrăştia material antiderapant şi altă maşină se pregătea să pornească la drum pentru acelaşi lucru. Şoseaua începe să devină practicabilă, cel puţin în oraş... în afară patinoarul şi nervii şoferilor persistă .

Sursa foto: andreibartesch.com

Agnita intră în reabilitare

"Eu când zic, zic şi când zic că fac... zic", spunea un cineva pe care şi dacă aş vrea nu mi- amintesc acum.

Marele proiect de reabilitare a arterei principale din Agnita a însemnat până acum doar propuneri, vorbe, analize, licitaţii, semnături, etc. etc. Se pare însă că lucrurile vor fi începând cu această lună (asta în mod oficial şi teoretic) palpabile, adică se vor demara lucrările.
Nu ştiu de ce, că doar nu sunt Carmen Hara, întrevăd în primul rând un conflict care se va isca, la aflarea veştii, între optimişti şi pesimişti. Primii din listă se vor arăta entuziasmaţi de viitorul look al oraşului. În schimb pesemiştii, foarte mulţi proveniţi din rândul celor care frecventează DJ 106 Agnita-Sibiu, se vor lua cu mâinile de cap gândindu-se că abia ce au scăpat cât de cât de infernul săpat pe 106 şi lucrurile păreau să se îndrepte, hop Agnita se transformă într-o groapă imensă.
Ce şi cum va fi... 'om trăi ş'om vedea, vorba bunicului.
Pentru alte date, tehnice sau mai putin tehnice vizitaţi www.primaria-agnita.ro
Foto: www.agnetheln.ro

Cine păzeşte pe cine?

Guvernul Boc ne scoate în stradă. Protestele dunt din ce în ce mai dure şi mobilizează din ce în ce mai multe persoane (bugetari şi non-bugetari). Protestele sut de fiecare dată supravegheate de forţe de ordine. Cine supravegheaz însă preotestul poliţiştilor. Agenţii din imaginea alăturată sunt protestatari sau forţe de ordine?

(foto: captură din transmisiunea live a Ştirilor Pro TV, 19.05.2010 www.stirileprotv.ro )

Dedicat Guvernului

Asculta mai multe audio Muzica

Suntem în căcat

Mai jos simt că nu se poate, dar sunt convins că vor găsi o cale. Încă dinainte de începutul crizei se spunea că România a ajuns la fundul sacului. De atunci, treptat, sacul se tot adânceşte si suntem tot mai la fund. Ultimile măsuri, pardon cele mai recente pentru că sunt convins că vor mai urma, pentru, zic ei, ameliorarea crizei, sunt scăderea salariilor din sistemul bugetar cu 25%, a pensiilor cu 15% şi a ajutoarelor de şomaj tot cu 15%. Dragi români, fraţi de suferinţă, suntem în căcat şi ne afundăm tot mai tare. Mă aştept ca din clipă în clipă să iasă în stradă profesori, medici, poliţişti, militari, pensionari, şomeri.... Poate că mulţi dintre ei vor recurge la măsuri mult mai drastice pentru că pur şi simplu devin muritori de foame. Mă aştept să se prăbuşească Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria peste Băsescu, Boc şi toţi ai lor.

Funcţie... Declaraţie.. Publicaţie... Tehnologie

Am aruncat de curând o privire peste declaraţiile de venit ale persoanelor aflate în funcţii publice de la Primăria Agnita. Nimic neobişnuit, zic. Nu căutam ceva anume. Pe parcurs însă am început să îmi pun întrebări. Am numărat astfel în Statul de funcţii publice pe acest an 29 de funcţii (publicate cu numelele titularului) şi 12 posturi vacante. La aceste 29 de funcţii am constatat că cele mai recente declaraţii de venit (24 la număr) datează din luna iunie 2009. Pe undeva explicabil din moment ce din 2010 au trecut 4 luni, iar publicare materialelor pe site e greoaie când proiectele majore ale oraşului sunt prioritare. Rămân însă 5 declaraţii de venit dintre care 1 (una) datează din aprilie 2008, 1 (una) nu se deschide, iar 3 pur şi simplu nu sunt publicate. De ce acea declaraţie nu a fost actualizată mai bine de 2 ani? De ce cealaltă declaraţie nu se deschide? De ce 3 declaraţii de venit nu sunt publicate pe site?

Nu am găsit răspuns aşa că am trecut la declaraţiile consilierilor locali, sperând că situaţia precedentă a fost o întâmplare, pardon 5 întâmplări, nefericite.

Şi număr: 1, 2, 3 ... 17 consilieri locali. Din nou cele mai recente declaraţii (15), iunie 2009. Acelaşi motiv ca mai sus. Din nou găsesc o declaraţie care nu există, dar îmi amintesc că unul dintre consilieri a fost înlocuit de curând şi probabil declaraţia celui nou nu a fost încă publicată dar există. Mai descopăr însă că link-ul către declaraţia unuia dintre consilieri face trimitere la cea a unul coleg de-al său. Şi iar mă întreb: Înţeleg că acel consilier e nou dar, totuşi, declaraţia nu trebuie publicată cât mai repede? Declaraţia consilierului nu există şi administratorul site-ului a făcut link către alta sperând că nu va observa nimeni sau asemănarea celor două nume l-a indus în eroare?

Mă gândeam să public şi un clasament al celor mai bogaţi funcţionari publici dar probabil că pentru corectitudinea datelor o să fac acest lucru imediat ce declaraţiile devenit vor fi actualizate. Dacă vreţi să vă faceţi o părere vizitaţi site-ul Primăriei Agnita.

De-a râsu'-plânsu'

Băi, mă apucă din când în gând şi din gând în cânt căte o stare de scârbă faţă de tot ce se petrece în jur, şi înjur petăi ăştia care mă scot din pepeni. Cum Doamne iartă-mă, că suntem în post, să nu mă enervez când aud toate tâmpeniile de ştiri. Ori sunt eu prost şi înţeleg aiurea ori ne-am tâmpit cu toţii. Pai să vedem ce am înţeles eu în ultimile zile că se petrece în Românica...
Se iau bani pentru consultaţiile medicale de la persoanele care oricum platesc pentru că sunt asigurate, pentru că vezi Doamne, trebuie făcută economie la bugetul de stat, şi se varsă milioane de euro pentru un căcat de site căruia sincer nu îi vad deocamdată utilitatea. Pare-mi-se că ţara asta e condusă de nişte haiduci pe invers care iau de la săraci ca să dea la bogaţi. În altă ordine de idei se votează pentru arestarea unui senator care nu va fi totuşi arestat pentru că brusc i s-a făcut rău si este internat în spital. Cum se face că ăstora i se face rău de fiecare dată şi au greţuri mai des decât o femeie gravidă. Or fi însărcinaţi, zic.
Dar cât mi-ar fi de scârbă nu plec din România. Nu pentru că nu aş avea unde să mă duc, dar numa de-al dracu stau aici pentru că, tipic românesc, fac haz de necaz şi mă amuz, tot din când în gând şi din gând în cânt, de prostia ăstora.

Apă (de) canal

Îmi pare rău că prima postare din 2010 este una negativă, dar cum ar putea fi altfel după ce tip de 4 zile nu a curs nicio picătură de apă la robinet şi asta pentru a nu ştiu câta oară în în ultimele luni. Îmi vine foarte greu să găsesc un termen de comparaţie pentru toate aceste situaţii cu care mă confrunt de când m-am reîntors în Agnita. Tot timpul se vorbeşte despre o dezvoltare a oraşului dar totul rămâne la stadiul de vorbă. M-am săturat să sun la societatea de apă în fiecare lună şi să primesc acelaşi răspuns: "avem o defecţiune, o să îi dăm drumul în cel mai scurt timp", iar acest timp scurt se prelungeşte la nesfârşit. Sunt sătul de atâtea ţevi sparte. Citeam zilele acestea un articol despre aniversarea a 115 ani de existenţă a societăţii Apă-Canal din Sibiu. Cred că de 100 de ani sunt şi conductele care alimentează Agnita.
În sfârşit, azi la ora 18.30 a început să curgă apă. M-am bucurat ca un copil în faţa raftului cu jucării deşi aflasem că vine apă doar două ore după care iar se va opri pentru câteva zile. Acesta e motivul pentru care am şi sunat imediat la prieteni să îi anunţ miunea. Nu ştiu dacă ei ar fi făcut la fel, dar nu ata contează. M-am băgat apoi sub duş, după 4 zile aproape că îmi era dor. Minunea s-a terminat aici, chiar dacă se spune că o minune durează trei zile. Când începusem să clătesc simt un miros puternic de canal şi văd cum apa devine din ce în ce mai roşie.
Iată aşadar cum am revenit la acea stare nervoasă de până la ora 18.30.
Ruşine domnilor, ruşine să vă fie pentru toate cele de care sunteţi responsabili şi pentru că vă bateţi joc de câteva mii de oameni.

RoMândria

La mullţi ani România, La mulţi ani Români, oriunde v-aţi afla. Dar mai ales "o soartă mai bună şi politicieni mai preocupaţi de bunăstarea poporului nu de propriile interese", cred că e cea mai corectă urare în aceste momente. Tot timpul am simţit că trăiesc într-o ţară cu care toţi ne putem mândri dar niciodată nu am pus acest sentiment lângă personajele politice. E lesne de înţeles de ce. Ne mândrim cu toţi acei români care au făcut cinste ţării lor, fie pe meleaguri natale, fie dincolo de graniţă. Nu sunt doar sportivii pe care îi cunoaşte toată lumea, sunt sute, dacă nu chiar mii de persoane al căror nume rămâne necunoscut de majoritatea concetăţenilor lor dar care de fiecare dată când au ocazia declară mândrii că sunt din România. Unul dintre cele mai bune exemple este faptul că la Microsoft a doua limbă vorbită, după engleză, este limba română.

Linie-pauză-linie-pauză

De câteva zile şoselele din Agnita au suferit mici transformări. Cu alte cuvinte au fost trasate liniile care delimitează sensurile de mers. (Aviz "amatorilor": acele liniuţe nu se trag pe nas. Spuneţi NU drogurilor). Momentul ales pentru marcaje are oare legătură cu evenimetul de la sfârşitul săptămânii? Oricum arată bine, zic.