Zvonuri confirmate doar de rafturi goale

Cel mai mare magazin din Agnita pare a fi pe punctul de a-şi închide porţile la un an şi un pic de la deschiderea anunţată cu surle şi trâmbiţe în mass-media judeţene şi nu numai. Produsele rămase pentru vânzare nu mai reprezintă nici jumătate din capacitatea rafturilor reduse şi ele ca număr. Printre rafturi 2-3 clienţi se plimbă agale cu cărucioarele aproape goale într-o sâmbătă la ora la care de obicei trebuiau aplicate reguli stricte de circulaţie pentru a evita ambuteiajele dintre rafturi.

O imagine dezolantă despre care nimeni nu ştie concret nimic dar toţi îşi dau cu presupusul. Unii spun că magazinul s-ar închide în curând pentru că nu s-a atins cota de vânzări propusă pentru primul an, alţii spun că întreaga reţea de magazine din toată ţara este pe ducă urmând ca magazinele să fie preluate de concurenţă, alţii sunt de părere că distribuitorii refuză să continue colaborarea. 

Bineînţeles că din partea firmei, pe care după cum se vede evit să o numesc, nimeni nu iese deocamdată cu vreo declaraţie care să confirme sau să infirme zvonurile. Imaginea actuală însă, spune multe.

UPDATE:  O coală de hârtie pare să schimbe radical situaţia. Afişul lipit la intrarea în magazin care anunţă faptul că se angajează lucrători comerciali (vânzători) infirmă zvonurile amintite mai sus. Confirmarea în acest sens o a dat-o şi unul dintre angajaţi care a declarat că urmează să fie schimbate toate rafturile, iar până când acest lucru se va întâmpla firma a decis să pună în vânzare tot mai puţine produse.

Sau aceste două argumente sunt doar de ochii lumii !?

"Tot pe banii noştri?"

- Ioane! De la cât încep lucru ăştia de la Consiliu?

- De la 8.
- Ie pe naiba, chiar aşa... de la 8? Şi lucră atâtea ore până târzâu?
- Care atâtea ore, numa pân' la 2.
- Numa pân' la 2? Păi nu-i bine, mă Ioane! Nu-i destul! Or în orele de lucru intră şî pauza de masă?
- Va intra, io ştiu...
- Auzi, da... în pauza de masă... tot pe banii noştri mâncă?
- .....!?

* Discuţie desfăşurată în plin centrul oraşului la orele dimineţii  între doi agniţeni trecuţi de prima tinereţe.

Agricultor nu mă fac... veci!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la cele prin care am trecut weekend-ul acesta, tare mă bucur că am apucat întreg ziua de luni să merg la servici.

În loc să mă bucur de ultimile zile toride pe un şezlong pe malul bazinului, cu o blondă rece în stânga şi o blondă fierbinte în dreapta, m-am dus sâmbătă să scot cartofii. Nu că mi-ar fi făcut mare plăcere dar când e vorba de cele ce le pui în farfurie nu încape discuţie. Şi mă trezesc eu cu noaptea-n cap, mă revigorez cu o cafea nebotezată, mă urc în bolidul de 900 cmc şi ţâşnesc ca nu cumva să mă prindă căldura amiezii şi să nu fi terminat de scos cartofii.
Ajung la locul cu pricina, mă apuc de dat cu sapa dar nu reuşesc să scot zece cuiburi că unealta cedează în pământul tare ca asfaltul de pe drumurile de dincolo (dacă era ca pe drumurile noastre găurile se făceu singure). Nu-i bai! Iau altă sapă, mai vânjoasă. Şi sap... şi sap... şi sap... şi încep să cugă transpiraţiile pe mine ca pe pereţii din sufragerie la ultima inundaţie întâmplată la vecinu'.
După vreo 30 de grade celsius nu mai săpam decât din instinct, dar nici nu puteam să renunţ din cauza căldurii că eram aproape de sfârşit.
Şi văd la un moment dat o ridicătură mândră de pământ, asemenea unui cuib de cartofi. N-am băgat de seamă că nu e chiar în rând cu celelalte şi pământul pare a fi mai nisipos. "No, aici e recoltă bună!", zic. Şi dau cu sapa de parcă toată forţa lu' Bute, Doroftei şi Vaştag s-a adunat în mâinele mele. Îmi împrăştii tot muşuroiul pe picioare cu tot cu furnicile din dotare. Toată armata furnicească începe asaltul... care cu furci, care cu topoare, încep să se urce pe mine la semnalul generalului de muşuroi pe care aproape că l-am auzit sunând din goarnă atacul. De pe glezne pe gambe, de pe gambe pe genunchi, de pe genunchi pe coapse, de pe coapse pe...ste tot (de ce gândiţi ce nu trebuie?)
Şi o iau la sănătoasa prin grădină căutând un plan de retragere sau de contraatac. După câteva spinturi mai ceva ca Usain Bolt mă arunc într-o creplă plină ochi cu apă rece de izvor.
Am săpat în cele din urmă de inamic, dar cartofi nici n-am mai scos în acea zi.

Conversaţie alandala

Şi dacă tot ne-am revenit după petreceri şi ne facem avânt să ne pregătim pentru altele, mi s-a pus pata să scriu despre o conversaţie messengerească pe care am avut-o nu foarte recent dar nici foarte demult cu un prieten plecat în ţările calde (am auzit că pe lângă Mediterană e şi mai cald în perioada asta).

Tot vorbim noi de se înroşesc tastele, la care interlocutoru-miu dă o dumă. Mă opresc după 2 minute de râs şi răspund: "Băh, ţie-ţi plouă în pod".

Nedumerit omu' se pune pe a se speria: "Ce mă, aşa tare o bătut vântul că o zburat ţiglele?"
Începusem să am regrete că i-am dat palpitaţii: "Nu băh, vroiam să spun că nu ai toate ţiglele pe casă".
"Da mă, am înţeles! Şi o plouat tare, o intrat multă apă în pod? Să vezi ce inundaţi o să fie şi pereţii din casă!"
Nu mai puteam... nu ştiam dacă să râd sau să-l calmez pe al meu.
Până la urmă l-am calmat. Nu a fost chiar simplu să-i explic că de fapt trebuia să înţeleagă că nu e chiar întreg la minte. (asta tot figurat)

Zi istorică

.. această zi a intrat în istorie şi va mai consemna alte evenimente de referinţă de acum înainte. Iată câteva date înregistrate în 15 iulie de-a lungul timpului... câte îşi mai duc şi oamenii aminte...

1099 - Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciaţii sunt conduşi de Godefroy de Bouillon

1497 - A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamt, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504)

1544 - Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu "Catehismul românesc", prima carte tiparită în limba română

1606 - S-a născut Rembrandt van Rijn, pictor olandez

1795 - "Marseillaise" devine imn naţional al Franţei

1858 - Sunt tipărite primele mărci poştale în Moldova, "Cap de bour"

1867 - Are loc prima demonstraţie a invenţiei lui Alfred Nobel, dinamita

1904 - A decedat Anton Cehov, dramaturg şi prozator rus

1937 - În timpul celui de al Doilea Război Mondial, este deschis Lagărul de concentrare de la Buchenwald

1940 - Adolf Hitler solicită României să cedeze Ungariei şi Bulgariei mai multe teritorii româneşti.

1955 - 18 laureaţi ai Premiului Nobel semnează o declaraţie împotriva armelor nucleare; mai târziu declaraţia a fost semnată de alţi 34 laureaţi Nobel

1961 - Premiera filmului "Tickle Me" ce îl are în rol principal pe Elvis Presley

1975 - A avut loc primul zbor cosmic, cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii

1984 - John Lennon lansează "I'm Stepping Out"

1985 – Se naşte Albu Bogdan Aurel, autor şi administrator al blogului UNUL DIN O MIE :)

1994 - Restabilirea relaţiilor diplomatice între Vatican şi Israel

1996 - Printul Charles al Marii Britanii şi Printesa Diana semnează actele de divorţ

2011 – Se sărbătoresc 26 de ani de la naşterea subsemnatului. Această zi va intra în istorie pentru petrecerea de pomină, damigenele de vin, râurile de bere, grătarele încinse şi urmele de ruj de pe obraz (asta ca să nu fie scandal în familie).

Mai multe nu dau din casă...

Poem de secetă populară...

... de pe vremea lu' răposatu', aplicat în timpuri băsesciene.

Foaie verde de cicoare
Iar trăim vremuri murdare
Degeaba am rupt carnetu'
Tot sughite robinetu.

Şi iar verde foi de ceapă
Apă-i multă, dar nu-i apă
Că o lună a plouat
Dar bazinu-i tot secat.

Ş-am zis verde ca în iarbă
Ia-ţi vecine o găleată
Şi să mergem la fântână
Ca să scoatem apă bună.

Celor ce-au închis conducta
Le-am dat cu nemiluita
Ce gândirăm fiecare...
Ba mai mică, ba mai mare.

Foaie verde care-ai fost
Bine Doamne că nu-i post
De când apa o opriră
Numa' carne bagă-n gură.

Pater Don Demidoff a plecat printre îngeri

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine." (Matei 35, 36)

Timp de 20 de ani le-a dat să mănânce celor înfometaţi, le-a dat să bea celor însetaţi, i-a primit alături de el pe cei singuri, i-a îmbrăcat pe cei goi, celor bolnavi le-a redat speranţa la viaţă, iar pe cei din spatele gratiilor i-a făcut să gândească liber... acum... s-a dus să-şi primească răsplata din palmele îngerilor.
Pater Don Demidoff, cel numit de români Don Bosco, a plecat să-i vegheze de undeva de pe un norişor pe toţi cei pe care i-a ajutat aici pe pământ. Poate că inima lui mare nu a mai suportat să fie îngrădită de limitele unui trup de om, atât de neînţeles de cele mai multe ori. Poate că de multe ori nu a fost înţeles nici de cei alături de care era zi de zi. Nu a fost înţeles pentru că gândea altfel decăt erau ceilalţi obişnuiţi şi aplica metode directe care timp de două decenii i-au adus numeroase probleme, fiind, nu o dată, aproape de a sfârşi tragic. Însă zâmbetul copiilor pe care i-a luat de pe stradă, i-a hrănit, i-a îmbrăcat şi i-a educat sau privirea sinceră a deţinuţilor pe care i-a vizitat şi pe care i-a îndreptat aruncau toate neplăcerile în neantul uitării. Nu a fost înţeles şi s-a luptat cu sisteme păcătoase deşi uneori părea că se luptă cu morile de vânt. Nu a renunţat niciodată, a luptat până a învins şi sistemele şi morile de vânt.
Odată cu suflare sa s-a stins şi o minte sclipitoare, care clipă de clipă găsea soluţii pentru a le oferi celorlalţi bunăstare, dar s-a aprins în schimb o nouă stea pe cerul care, în această noapte, s-a înseninat după multe zile înnorate. S-a înseninat cerul deasupra României, unde a făcut atât bine. Deşi a venit din Germania prin ceea ce a făcut pentru România a fost mai român decât mulţi alţii născuţi aici, mai român decât şi-a dat chiar el seama. De acum îşi va dormi somnul veşnic în pământ românesc.

Apă cu ţârâita... cozi cu nemiluita

UPDATE: Curge apă la robinete. Să vedem cât o să ţină. Nu credeam să ajung vremea în care sunetul cel mai plăcut dintr-o zi să fie cel al apei de la robinet.

Câte-un pic, pic pic
Câte-un pic, pic pic
Până n-o mai rămânea nimic
Câte-un strop, strop, strop
Câte-un strop, strop, strop
Până n-o mai rămânea deloc.

Oricât de vesele ar fi momentele în care se cântă de regulă versurile de mai sus, de această dată situaţia este cel puţin penibilă. Aşa a început totul... în urmă cu câteva zile. La robinetele din Agnita apa curgea din ce în ce mai subţire, apoi doar pica, până când nu a mai curs deloc. Am revenit astfel în anii de pe vremea lui Ceşcă, ne înarmăm cu găleţi, butoaie, bidoane şi care ce mai avem prin debara... şi luăm calea fântânilor din oraş, până când şi acestea vor seca. Chiar dacă ploaia nu a contenit să se oprească în ultimile zile, mi-e greu să cred că fântânile vor face faţă.
Primele măsuri luate în oraş au fost să se lipească nişte afişe ( se spune că au fost lipite înainte de a se opri apa) care să anunţe zilele de secetă. Economia de hârtie şi de tonner în imprimante a făcut ca afişele să fie de fapt nişte bileţele aproape imposibil de văzut în locurile unde au fost amplasate.
Pe urmă s-a trecut la amplasarea pe străzi a unor bazine de apă. Deşi intenţia a fost binevenită a dus la crearea acelor jenante cozi care amintesc din nou de timpurile ce credeam a fi apuse. Mai jenant este că atunci se stătea la cozi pentru lapte, ouă, carne, pâine... acum pentru apă. Am ajuns din nou să ne spălăm în lighean şi să folosim apa rămasă pentru WC. Mâncăm din ce în ce mai uscat (vă imaginaţi de ce) şi ne gândim din ce în ce mai serios să ne spălăm doar cu prosopul înmuiat în apă.
Este absolut de neimaginat cum este posibil ca în secolul 21 cazuri în care Agnita a fost pusă în această situaţie se repetă periodic. O simplă căutare pe Google a termenilor "apă Agnita" dezvăluie articole care prezintă situaţii similare din 15 ianuarie 2010, 13 noiembrie 2009, 21 iulie 2008 şi lista poate continua.

Sursă foto: Sandra Nicole
Mulţumiri pentru fotografie.

5 semne ale apocalipsei?

Imaginea pe care am întrezărit-o în dupămasa zilei de 07 iunie m-a făcut să mă gândesc că pastorul american care a prezis sfârşitul lumii a greşit calculele cu câteva zile şi că în această zi are loc apocalipsa, sau cel puţin un eveniment tragic era în desfăşurare. A fost vorba de 5 elemente care care au făcut ca imaginea să capete conotaţii dezastruoase:

1. Pământul a început să se cutremure ritmic.
2. Asfaltul de pe şosea şi trotuare părea răscolit.
3. Luminile girofarelor de poliţie se reflectau pe clădirile din jur.
4. Persoane în uniforme roşii, asemenea achipajelor SMURD, roiau ajotate dintr-o parte în alta a străzii.
5. Lumea se adunase ca la circ, toţi stăteau cu gura căscată privind minunea.

De fapt, situaţia reală, explicată în ordine inversă, a fost cam aşa:

5. Lumea chiar se adunase la circ. Circarii patrulau pe străzile oraşului.
4. Nu era vorba de uniformele brancardierilor SMURD, ci de halatele circarilor.
3. O patrulă de poliţie însoţea alaiul.
2. Lucrările de înlocuire a sistemului de canalizare din oraş par să nu se mai termine, şi totuşi încă nu m-am obişnuit cu străzile săpate şi şanţurile din asfalt.
1. Atracţia circului, doi ditamai elefanţii mărşăluiau prin centrul oraşului.

Aşadar, circul e în oraş. Dacă citiţi postarea la timp şi vă găsiţi pe la Agnita în 8 iunie, poate vă tentează o porţie de circ. Dacă aţi ratat momentul, nici o problemă, circul a făcut o obişnuinţă din a veni la Agnita an de an, aşa că o să aveţi ocazia să vedeţi elefanţii la următoarea "apocalipsă".

Imi fac vilă... nu mă treziţi

Am foarte puţin timp la dispoziţie aşa că o să fiu scurt. Mi-am propus să îmi construiesc o casă asemenea palatului de la Snagov al lui Videanu. Nu am împrumutat doar modelul vilei de la acesta ci am hotărât să îi urmez exemplul. Astfel, cum a spus Videanu că a făcut, o să muncesc zi şi noapte timp de şase ani şi o să adun patru milioane jumate de euro.

Dacă aveţi vreun şanţ de săpat la ceas de seară, vreo cameră de zugrăvit în toiul nopţii sau vreo grădină de arat până la crăpatul zorilor, accept cu plăcere şi dăruire... în restul timpului sunt salariat plătitor de taxe şi impozite.
Primesc deasemenea donaţii de cafea care să-mi ajungă pe şase ani. După acest timp vă invit să desfacem şampania inaugurală în vila de 4,5 milioane de euro.