Ne mutam pe mare sau vine marea la noi?

Iată ce fotografie am găsit. Nu ştiu cât e de nouă, de veche, sau cât s-a mai vorbit despre această chestiune în preajma Hârtibaciului. Chiar, ar putea să navigheze pe Hârtibaci. Nu aştept răspunsuri.

Agnita intră în reabilitare

"Eu când zic, zic şi când zic că fac... zic", spunea un cineva pe care şi dacă aş vrea nu mi- amintesc acum.

Marele proiect de reabilitare a arterei principale din Agnita a însemnat până acum doar propuneri, vorbe, analize, licitaţii, semnături, etc. etc. Se pare însă că lucrurile vor fi începând cu această lună (asta în mod oficial şi teoretic) palpabile, adică se vor demara lucrările.
Nu ştiu de ce, că doar nu sunt Carmen Hara, întrevăd în primul rând un conflict care se va isca, la aflarea veştii, între optimişti şi pesimişti. Primii din listă se vor arăta entuziasmaţi de viitorul look al oraşului. În schimb pesemiştii, foarte mulţi proveniţi din rândul celor care frecventează DJ 106 Agnita-Sibiu, se vor lua cu mâinile de cap gândindu-se că abia ce au scăpat cât de cât de infernul săpat pe 106 şi lucrurile păreau să se îndrepte, hop Agnita se transformă într-o groapă imensă.
Ce şi cum va fi... 'om trăi ş'om vedea, vorba bunicului.
Pentru alte date, tehnice sau mai putin tehnice vizitaţi www.primaria-agnita.ro
Foto: www.agnetheln.ro

Oficial... concediu

No aşa... mi-e greu să scriu aceste rânduri pentru că deja sunt cu gândul în altă parte. Mi se întâmplă de vreo săptămână şi până azi, cu fiecare zi ce trecea, eram tot mai departe. Da... deja sunt în concediu, cel puţin neoficial, pentru că oficial mai am câteva minute de muncă. Ce bine e însă să stau întins pe plajă, marea la picioarele mele, soarele tace ca nu cumva să îmi deranjeze liniştea... doar vântul îmi mai trage căte o palmă din dreapta şi mă readuce pe scaunul de birou, în faţa tastaturii.

Revenind la realitate... da, îmi iau un binemeritat concediu, după o lungă aşteptare. Nici nu ştiu dacă am avut până acum concediu sau doar vacanţă şi zile libere de sărbători. Şi cât aş vrea să plec, nicidecum la mama zmeului, este totuşi foarte probabil să nu fac nimic relaxant în astea două săptămâni. Am plănuit o lucrare amplă de reamenajare a casei. Doar căteva plimbări prin natura, două trei gratare şi trezitul după ora 10 a.m. să îmi amintească faptul că de fapt sunt în concediu.
Fără alte precizări, programul de muncă pare să se fi terminat, aşa că vă salut din mers. Unde merg, sau unde stau şi ce fac, poate vă voi spune la întoarcere. Concediu plăcut celor mai norocoşi ca mine.

Legea rade de noi... să radem de lege

Am susţinut de multe ori, şi nu sunt singurul cu această părere, că România are legi haideţi să le spunem "ciudate", ca să nu fim rautăcioşi din prima. Plecând de la asta îl iau pe Valeriu de perciuni (îl ştiţi pe Valeriu... ăla cu pufarinele) şi căutăm pe Google cele mai ciudate legi, aproape convinşi că cele mai multe vor fi de ale noastre. Surpriză... nu-s. Am selectat 10 pentru postare. Ignoraţi comentariile bolduite, sunt opera lui Valeriu.

1. In urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor in Roma, pe motiv ca incurcau si aglomerau circulatia cetatenilor romani.
(Unde eşti Cezar Ave, ca să vezi în Bucureşti, maşini... tot un fel de care, dacă intri nu mai ieşi)

2. In Marea Britanie, legea permite oricarei femei gravide sa urineze oriunde doreste, inclusiv in cascheta unui politist, fara sa poate fi trasa la raspundere.
(Ce aş mai trimite vro câţiva caşchetari de la noi în Anglia şi i-aş pune să păzească fiecare pat de maternitate)

3. In statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
(Da' de ce? Ştiam că acupunctura face bine)

4. In Texas, porcii care fac sex in apropierea oricarui aeroport, incalca o lege inca in vigoare care-i incrimineaza direct pentru astfel de fapte.
(Despre ce fel de porci vorbim?)

5. Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste.
(Asta o fi principalul cap de acuzare pentru prostituate, că îşi îmbată peştele)

6. In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare.
(Dar nu e periculos să sari fără paraşută?)

7. In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema.
(Cu un leu nu poti intra nici la WC-u, darămite la cinema)

8. Este contrar legii pentru orice cetatean britanic sa moara in interiorul Palatului Parlamentului din Londra.
(Ce faci mă, mori aici? Mâinile pe piept. Esti arestat! Ai dreptul să nu spui nimic)

9. Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este imbracata in pijamale.
(Don'şoară, dă pijamaua aia joş şi ce mai ai pe sub ea că apoi vin şi eu să te pene... salvez)

10. In Danemarca legea permite detinutilor sa evadeze din inchisori.
(Dacă trec de ploaia de gloanţe nicio problemă. Să vezi acolo Matrix, cum se feresc ăia de gloanţe iar când trec de zidul puşcăriei se întorc să le facă gardienilor în ciudă şi nu văd tirul care vine din stanga cu 120 la oră)

Mai multe legi ciudate, fără comentariile lui Valeriu care nici acum nu mi-a adus pufarinele pe Descopera.ro

Lacrimile lui Blaga pentru Lucia Mureşan

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii, cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpân, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
cu-n giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,
căci vezi - lumina lor mă doare."

Şi-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete lacrimile.

Scriu această postare printre lacrimi.Vă rog să îmi permiteţi să nu îmi şterg lacrimile pentru că de această dată vreau ca ele să curgă până în fundul pământului iar acolo să se nască un izvor în cinstea celei care a fost Lucia Mureşan.
Simţeam nevoia în urmă cu câteva clipe să ascult o poezie interpretată de o voce caldă şi nu puteam să caut decât vocea Luciei Mureşan. Doar că totul s-a prăbuşit brusc atunci când am aflat că doamna teatrului românesc şi vocea teleenciclopediei s-a stins din viaţă luna trecută la vârsta de 72 de ani.
Am întâlnit-o pe Lucia Mureşan la Festivalul Lucian Blaga de la Sebeş şi am îndrăgit-o din prima clipă şi de la primul vers recitat. Nu pot dat mai ales nu vreau să îmi scot din minte acea imagine a Luciei Mureşan care urca pe scena din Sebeş de fiecare dată cu un bucheţel de lăcrămioare în mână şi, prin vocea ei făcea ca o întreagă sală să încremenească de parcă l-ar fi adus în mijlocul tuturor pe Lucian Blaga. Tot de fiecare dată plângea atunci când recita Lacrimile lui Blaga, dar era atât de fericită că autorul poemelor luminii este atât de iubit.
S-a întâlnit acum cu Lucian Blaga şi sunt sigur că acolo undeva sunt fericiţi amândoi.

Despre porecle moştenite

Nu stiu dacă v-aţi dat seama şi nu ştiu dacă doar pe aici se întâmpla lucrul acesta, dar în majoritatea satelor din zona Văii Hârtibaciului oamenii şi-au pus porecle care mai de care mai amuzante şi ciudate. Şi nu vorbesc despre poreclele primite la scoală sau în grupul de prieteni, cele care după un timp, mai lung sau mai scurt sunt uitate sau se schimbă. Mă refer la acele nume împământenite, pe care le au bunicii noştrii de obicei şi care sunt transmise din generaţie în generaţie, totată familia purtând mai cu mândrie, mai cu jenă această poreclă. Mai mult decât atât, nu puteam să trec cu vederea că nu doar fiecare, sau cel puţin majoritatea sătenilor, are/au o astfel de poreclă, dar toată comunitatea unui anumit sat este denumită într-un anume fel. Astfel am întâlnit zgaiţe, cuci, buhe şi multe altele. Interesant cum în cele mai multe sate denumirile se referă la păsări. Încă o dovadă că ţăranul român este frate cu natura.

Să revin la poreclele fiecăruia, şi pentru a fi cât se poate de corect faţă de cei care poate se vor simţi lezaţi de faptul că le amintesc porecla o să iau cazul meu. Provin din rândul zgaiţelor, adică locuitorii satului Vecerd, şi am moştenit cu mândrie, de la bunicul meu, porecla Mărdan. Aşa i se spunea: Nelu lu' Mărdan. De unde şi până unde nu ştiu şi nici nu am avut curiozitatea să întreb cât timp a fost bunicu în viaţă. Din cealaltă parte, pe cale maternă, sunt de-a lu' Moispopa, dacă vine vorba de bunica, şi de-al Raduli, datorită bunicului. Din noi nu ştiu de unde aceste porecle deşi mă gândesc că al Raduli se referă la numele de familie Radu.
Nu de puţine ori mă amuz când mă gândesc la poreclele din Vecerd, cu toate că nu le ţin minte pe toate, şi or fi şi multe de care nu am auzit. Fac şi eu o scurtă listă cu aceste nume, aşa... spre amuzamentul vostru:
ai Vârvari,
ai Todi,
ai lu' Mateinicu,
ai Danuli,
ai lu' Dancreţu,
ai Sonuli,
ai Deuli,
ai lu' Nipopii,
ai Deaculi,
ai Viduli,

... şi lista rămâne deschisă. Momentan memoria mea s-a blocat.

Îl ştiţi pe Valeriu?

... cum care Valeriu? Ăla cu pufarinele. Ăla care, deşi îi zic aproape în fiecare zi să îmi aducă pufarinele el se face că nu aude. E Valeriu, prietenul meu imaginar, şi nu vă râdeţi pentru că şi voi aveţi câte unul, iar dacă nu aveţi înseamnă că voi chiar vorbiţi singuri atunci când vorbiţi singuri. Măcar eu vorbesc cu Valeriu. De fapt Valeriu a fost prietenul imaginar al unui prieten de-al meu care l-a alungat pentru că s-a săturat şi să îi tot ceară pufarinele degeaba. Aşa că a venit la mine. Şi pe mine mă cam enervează că se ascunde când îi cer miraculoasele cereale, dar mai ales că apare tot atunci când nu trebuie. Se trezeşte el, Valeriu, să se dea în spectacol tot atunci când am musafiri. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă simt bine alături de invitaţi şi, poc, aud că se trânteşte o oală, cade un pahar sau se deschide uşa. L-am tot certat dar degeaba.
Mă ridic acum de la calculator pentru că îl văd că vine şi nu vreau să îmi afle parola că o să scrie numai tâmpenii pe blog. Vă mai povestesc eu de el, fiţi fără grijă.

În ce judeţ e Mediaşul?...

...şi nu pentru că nu ştiu ci pentru căîntre vizitatorii blocului (Live Traffic Feed) de faţă s-a strecurat unul din "Mediaş-Mureş". Acum... ori mai există un Mediaş în judeţul Mureş, ceea ce e foarte puţin probabil ori cei care au creat programul cu lista respectivă sunt mureşeni îndrăgostiţi pe de oraşul sibian şi au vrut cu tot dinadinsul să fie în judeţul lor. A treia variantă e că pur şi simplu sunt proşti. Nimic de adăugat.

Micuţul cel mai mare dinamovist

Îmi aduc aminte de vremea în care am început să înţeleg fotbalul (şi aici nu mă refer la jocurile mrdare pe care care au transformat în ultimul timp sportul rege în afacere pură) dar mai ales să iubesc o echipă. Eram în şcoala generală şi începusem să fac colecţie cu poze şi alte materiale reprezentative pentru Dinamo. În fruntea colecţiei de poze cu jucători nu putea sta decât Florentin Petre. Nu puteam la acea dată să văd un Dinamo fără micuţul jucător însă după ani l-am înţeles că plecarea sa în Bulgaria a fost din pure raţiuni financiare şi nu însemnau nicidecum renunţarea la sângele alb-roşu.

Recent, recunosc că m-am speriat puţin când am aflat că există posibilitatea ca Petre să joace penntru rivala Steaua. În acelaşi timp îmi spuneam că acest lucru nu poate fi dus la îndeplinire în cazul simbolului lui Dinamo.
Şi bineînţeles că nu s-a întâmplat, Petre mi-a confirmat aşteptările şi a declarat că sub nicio formă nu va juca pentru turma lui Becali. Sunt absolut convins că, deşi a plecat la bulgari pentru bani, oferta Stelei, fie ea şi de n'şpe ori mai mare nu îl va convinge pe Florentin Petre.

Jean Constantin pe scena divinităţii

Jean Constantin s-a dus să îl facă pe Dumnezeu să râdă după ce mai bine de 50 de ani a adus zâmbetul pe buzele a generaţii de spectatori. Cu toate că "e plictiseală mare să rămâi nemuritor" aşa cum zicea maestrul, Jean Constantin va trăi mereu în amintirea noastră prin tot ceea ce a realizat. Se spune că "despre cei plecaţi dintre noi numai de bine", doar că nu ştiu cine ar găsi ceva rău despre marele umorist, acum sau oricând.

Jean Constantin şi-a încheiat cu succes turneul în această lume. Acum va evolua pe mult mai strălucitoarele scene de dincolo de închipuirea noastră. Mulţumim Maestre Constantin pentru tot ce ne-ai dăruit până acum. Dumnezeu să te odihnească în pace.