Maşina mea cea mică

Deşi eu nu sunt Gică
Mi-am luat maşină mică
Roşie ca focul
Îmi surâde norocul.

Într-adevăr am achiziţionat un autoturism despre care mulţi ar spune că este o jucărie referându-se bineînţeles la dimensiuni. Este vorba despre un Fiat 187 Seicento "roşu ca focul" de care mă declar foarte mulţumit, mai ales că în aceste vremuri de criză consumul mic este de aur.
M-am gândit astfel să intervin cu această postare nu pentru a mă lăuda ci pentru a preveni acele "caterinci" cu care sigur o să mă confrunt în viitorul, cred, nu foarte îndepărtat. Aşadar, m-am pus în locul celor care mă întâlnesc în trafic şi m-am gândit la câteva întrebări pe care ei mi le-ar pune. Iată răspunsurile:

1. Nu, nu bag benzină cu seringa, alimentez de la aceeaşi pompă la care se aşează şi un Hummer, şi de multe ori ajung înaintea lui.
2. Nu, nu parchez în balcon, dar nici nu pierd jumătate de zi căutând un loc de parcare suficient de mare.
3. Nu, nu folosesc cada din baie pe post de spălătorie auto.

Mai sunt astfel de întrebări? Răspund cu plăcere şi cu zâmbetul pe buze.

Apă (de) canal

Îmi pare rău că prima postare din 2010 este una negativă, dar cum ar putea fi altfel după ce tip de 4 zile nu a curs nicio picătură de apă la robinet şi asta pentru a nu ştiu câta oară în în ultimele luni. Îmi vine foarte greu să găsesc un termen de comparaţie pentru toate aceste situaţii cu care mă confrunt de când m-am reîntors în Agnita. Tot timpul se vorbeşte despre o dezvoltare a oraşului dar totul rămâne la stadiul de vorbă. M-am săturat să sun la societatea de apă în fiecare lună şi să primesc acelaşi răspuns: "avem o defecţiune, o să îi dăm drumul în cel mai scurt timp", iar acest timp scurt se prelungeşte la nesfârşit. Sunt sătul de atâtea ţevi sparte. Citeam zilele acestea un articol despre aniversarea a 115 ani de existenţă a societăţii Apă-Canal din Sibiu. Cred că de 100 de ani sunt şi conductele care alimentează Agnita.
În sfârşit, azi la ora 18.30 a început să curgă apă. M-am bucurat ca un copil în faţa raftului cu jucării deşi aflasem că vine apă doar două ore după care iar se va opri pentru câteva zile. Acesta e motivul pentru care am şi sunat imediat la prieteni să îi anunţ miunea. Nu ştiu dacă ei ar fi făcut la fel, dar nu ata contează. M-am băgat apoi sub duş, după 4 zile aproape că îmi era dor. Minunea s-a terminat aici, chiar dacă se spune că o minune durează trei zile. Când începusem să clătesc simt un miros puternic de canal şi văd cum apa devine din ce în ce mai roşie.
Iată aşadar cum am revenit la acea stare nervoasă de până la ora 18.30.
Ruşine domnilor, ruşine să vă fie pentru toate cele de care sunteţi responsabili şi pentru că vă bateţi joc de câteva mii de oameni.

Sărbători Fericite !!!

Crăciun Fericit şi un An Nou perfect tuturor cititorilor blogului UNUL DIN O MIE. Vă urez ca la fiecare să vină Moşul cu sacul plin şi să plece cu el gol iar anul care vine să vi se împlinească toate dorinţele.

Documentar SIBIU 1989

În curând va fi lansat la Sibiu un proiect pe cât de îndrăzneţ pe atât de util şi şi interesant. Filmul documentar al evenimentelor care au avut loc în decembrie 89 pe malul Cibinului va apărea pe un DVD în data de 21 decembrie. Realizat de Octavian Repede, documentarul "este o creaţie independentă de orice tendinţă părtinitoare sau afiliere către o anumită grupare politică, socială, asociaţie, etc", după cum spune realizatorul, şi este dedicat martirilor revoluţiei şi aduce un omagiu tuturor celor care au reuşit prin participarea lor la evenimentele din Sibiu 1989 să aducă idealul de libertate şi democraţie mai aproape de locuitorii oraşului de pe malul Cibinului.

Declaraţia alegătorului român

Declaraţia zilei de 6 decembrie 2009, ziua în care s-a ales preşedintele pentru următorii 5 ani aparţine lui Cristian Tudor Popescu. Editorialistul de la Gândul a spus după ce a ieşit din cabina de votare: "simt nevoia, după ce am votat, să mă spăl pe mâini". La fel am simţit şi eu, indiferent cu cine am votat sau cu cine aş fi votat şi sunt convins că la fel se simt foarte mulţi alegători români.

Adevărul adevărat

Aţi văzut reclama la publicaţia Adevărul în care se spune că ei se debarasează de articolele politice? Sincer nu credeam că este 100% adevărat. Asta până când am căutat pe site-ul adevărul.ro termenul "politic". Rezultatul căutării îl găsiţi în fotografia alăturată.

RoMândria

La mullţi ani România, La mulţi ani Români, oriunde v-aţi afla. Dar mai ales "o soartă mai bună şi politicieni mai preocupaţi de bunăstarea poporului nu de propriile interese", cred că e cea mai corectă urare în aceste momente. Tot timpul am simţit că trăiesc într-o ţară cu care toţi ne putem mândri dar niciodată nu am pus acest sentiment lângă personajele politice. E lesne de înţeles de ce. Ne mândrim cu toţi acei români care au făcut cinste ţării lor, fie pe meleaguri natale, fie dincolo de graniţă. Nu sunt doar sportivii pe care îi cunoaşte toată lumea, sunt sute, dacă nu chiar mii de persoane al căror nume rămâne necunoscut de majoritatea concetăţenilor lor dar care de fiecare dată când au ocazia declară mândrii că sunt din România. Unul dintre cele mai bune exemple este faptul că la Microsoft a doua limbă vorbită, după engleză, este limba română.

A avut?

Am picat din întâmplare pe site-ul www.pe-gratis.com. Nu ştiu exact ce reprezintă acest site şi ce rol are însă am găsit ceva foarte interesant. Mi s-a dat ocazia să pun o întrebare aşa că am scris întrebarea pe care am auzit-o în urmă cu mulţi ani şi la care nu am gasit răspuns încă: A avut Adam buric? Spre marea mea surprindere am primit răspuns instantaneu. Mai mult, mi s-au dat două variante: 1. nu avea dar a apărut la copii prin Eva
2. avea că fusese pregătit dinainte în proiect ca Adam să nu se întrebe ca prostul, dar ăştia micii de ce au şi eu nu am, vreau şi eu

Cercetările ulterioare au scos la iveală că nu sunt singurul care mi-am pus această întrebare.
Voi ce răspuns aţi fi dat?

Lucruri simple

Vi s-a întâmplat vreodată să vă minunaţi de o banalitate? Mi se întâmplă de multe ori să descopăr câte un lucru la care deşi îl foloseam sau mă împiedicam de el tot timpul niciodată nu mi-am dat seama că are ceva special. Spre exemplu am realizat că zilele lucrătoare, şi doar acestea, se termină în "i". (Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri). Nu m-am gândit niciodată la acest luru deşi am trăit până acum circa 1300 de Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri. Poate este un luru atât de banal încât nu mi-a atras atenţia. Poate că suntem cu toţii prea concentraţi să complicăm lucrurile încât ignorăm frumuseţea celor simple.

O bomboană de preşedinte

Aţi mâncat vreodată bomboane PD-L-iste? Sau aţi gustat vreo bomboană băsesciană? Simpatizanţii lui Băsescu au mărşăluit astăzi pe străzile din Agnita şi au încercat să-i convingă pe alegători să îl voteze pe Băse. Cu ce? Pe lângă flutiraşi electorali şi fulare portocalii, simpatizanţii au împărţit sute de bomboane gumate. Am încercat să înţeleg de ce şi să gasesc un termen potrivit pentru a descrie cum m-am simţit ca alegător când am văzut cu ce încearcă Trăienel să mă ademenească. Nu am găsit nici explicaţie şi nici cuvinte. Poate că undeva între oribil, jignit şi dornic de a emigra.