Cinste eroilor!

 La 11 zile de la producerea tragicului accident aviatic de la Stejărișu, rudele victimelor s-au întâlnit împreună cu oficialități locale și județene, reprezentanți ai armatei și salvatori sau martori ai evenimentului, pentru pomenirea celor 8 militari care și-au pierdut viața. Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu Î.P.S Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Pe o vreme asemănătoare celei din acea zi fatidică, cu vânt tăios și fulgi amenințători, vreme care cel mai probabil a dus la producerea tragicului accident, zeci de oameni au înfruntat cărările aproape impracticabile de pe dealurile Stejărișului pentru a aprinde o lumânare și a aduce coroane de flori.

În cinstea celor căzuți la datorie din de deasupra norilor și care astfel s-au reîntors în înaltul cerului, primarul comunei Iacobeni, Ioan Cori, a ridicat pe locul în care s-a prăbușit elicopterul în 21 noiembrie a.c. un monument pe care, sub două mâini împreunate pentru rugăciune, stau inscripționate numele celor opt militari.

Cinste eroilor căzuți la datorie!

Dorința noastră, mai mare decât voința lor

Într-o atmosferă cum de mult timp nu a mai fost pe stadionul de pe malul Hârtibaciului, CS Agnita a reușit să se impună cu 3-2 în fața Voinței Sibiu, echipă readusă la viață de suporterii sibieni. Deși au fost încurajați pe tot parcursul partidei de galeria venită de la Sibiu, jucătorii Voinței nu au rezistat în fața atacurilor succesive din ultimile minute ale agnițenilor și au pierdut pe final. Aceasta este a doua victorie din tot atâtea meciuri disputate de CS Agnita în acest retur de campionat.

Dacă pe teren și pe băncile de rezerve componenții celor două echipe erau concentrați asupra jocului sperând fiecare într-o victorie, în tribune suporterii agnițeni încercau să-și amintească vremurile în care pe stadion se auzeau strigăte de galerie și steaguri fluturând în sprijinul echipei.

Sibienii au fost cei care au reușit să înscrie primii împinși de la spate de scandările galeriei însă avantajul lor a fost anulat după câteva minute cu un gol reușit de CS Agnita dintr-o fază fixă. Mai mult, Agnita a reușit să treacă la conducere, însă scorul pauzei a fost în cele din urmă egal, 2-2, după ce LSS Voința Sibiu a beneficiat de un penalty acordat de centralul partidei. 

A doua repriză s-a desfășurat în cea mai mare parte într-un singur sens, fotbaliștii agnițeni arătând o dorință acerbă de a învinge. Victoria a venit în ultimile minute ale partidei printr-un un gol marcat după o fază la care banca Voinței Sibiu a cerut offside.

Partida juniorilor a avut o desfășurare extrem de interesantă cel puțin din perspectiva scorului. Dacă la juniorii de la CS Agnita s-au văzut conduși cu 0-3, aceștia s-au mobilizat în a doua repriză iar la finele meciului scorul era de 4-4.

CS Agnita înregistrează un început de retur extrem de promițător reușind să obțină 6 puncte din tot atâte posibile. În primul meci al returului agnițenii s-au impus cu 1-3 în deplasare împotriva celor de la Continental Sibiu. Momentan echipa agnițeană se află pe locul 7 în clasamentul Ligii a IV-a, însă mai are de disputat două partide restanță împotriva celor de la Continental Sibiu și FC Curciu.

Etapa următoare, în 6 aprilie, CS Agnita va juca în deplasare pe terenul celor de la Păltiniș Rășinari, ocupanții locului 3.

Man versus Man

Contribuie si tu la campaniade strangere de fonduri ! 

Puteti sprijini acest film documentar, devenind producatorul lui/sau creditat cu multumiri in genericul de final, donand 5 dolari, 20 sau 100, de pe orice card de credit VISA, din Romania, sau prin PayPalhttp://www.indiegogo.com/projects/man-versus-man/x/6591925

Sau distribuiti acest link mai departe!

Synopsis: “In timpul unui razboi, oamenii mor indiferent stindard, la fel. Peste zeci de ani si supravietuitorii urmeaza acelasi drum. Intre timp unii dintre noi avem sansa de a ne construi destinul dar tot nu privim spre cer si ne impotmolim in interese marunte. Astazi, eroii sunt construiti de agentiile de PR, pe vremuri aviatorii cucereau vazduhul inaltati de patriotism si demnitate. Un scurt metraj inspirational despre moarte, noblete si aripi cu un aviator general, scriitor si veteran al celui de-al doilea razboi mondial…”

Marfă la... gura a doua

Uneori supermarket-urile își surprind clienții nu doar cu oferte aparent imbatabile. Se întâmplă ca surprizele să fie cât se poate de neplăcute. Se întâmplă și la Agnita unde pe rafturile supermarket-ului am găsit azi o cană de lapte, la extraordinarul preț de 2,29 lei, folosită anterior într-o pauză de cafea și apoi repusă în vânzare. Mulțumită celui/celei care a folosit cana și apoi a uitat să o spele înainte să o repună pe raft am ocazia să vă dovedesc cele spuse.

Am sentimentul că în urma acestei postări singura măsură care se va lua va fi spălarea cănii. Se va folosi oare detergent tot de pe raft și apoi va fi repus în vânzare?

Salvează mocăniţa!

Nu credeţi că ne-am plâns destul de situaţia în care se află oraşul, dar când cineva (oricine) ne-a chemat să facem ceva concret le-am râs în faţă?

Nu credeţi că am criticat destul lipsa interesului pentru un turism viabil la Agnita, pe când noi înşine le vorbim urât străinilor despre oraş?

Haideţi să ne implicăm fiecare. Nu e necesar să cărăm pietre de moară, doar să dăm o semnătură de susţinere a unui proiect care va revitaliza atât turismul cât şi situaţia economică a zonei.

Implică-te! Semnează petiţia! Salvează mocăniţa! Clik aici: 

Sper

Sunt momente în viață când te simți atât de prost rău încât îți dorești să apelezi la toate relele din doar ca să te răzbuni pe tot ce e în jurul tău, gândindu-te că doar așa te vei simți mai bine. Nu sunt imun la astfel de momente, dar de fiecare dată când scotocesc prin cutia Pandorei "arma" cu care să mă răzbun constat că tot ce a rămas e speranța. Astfel că sper. Sper și acum. Și pentru că situația de față mă obligă să fac referire la acest blog, sper ca pe cât posibil să pot ca în continuare să îmi văd mai bine de treabă.
Sper să scriu și să public câte ceva în fiecare zi. Deocamdată sper ca maine să citiți o altă postare.

Sunt de nerefuzat

- Bună ziua, doamnă dragă. Extraordinar cât de bine vă stă părul astăzi. V-aţi tuns? V-aţi vopsit?

- M-am aranjat doar!

- Să ştiţi că vă arată cu 10 ani mai tânără! În felul acesta nu v-aş da mai mult de 20 de ani.

- Ehe! De 20 am trecut demult! Şi de 30, şi de 40!

- Nu cred! Arătaţi foarte bine pentru vârsta pe care spuneţi că o aveţi. 

- :) 

- Să vă spun ce am păţit... Am tot adunat mărunţişul, restul pe care mi-l dădeaţi de fiecare dată când veneam să cumpăr câte ceva de aici de la magazin, dar acum s-a umplut puşculiţa şi nu mai am unde să pun. Aşa că am venit la dumneavoastră să îi schimb în bancnote. Sunt vreo două sute de lei în monede de 50 de bani, 10 bani şi 5 bani. Totuşi, să îi număraţi ca nu cumva să fi greşit eu. Ştiţi eu mă pricep la vorbe nu la socoteli. Ce ziceţi, îmi schimbaţi?

- Pffff, păăăăăi, e cam... bine, dă să număr!

Ar fi putut oare să mă refuze?

Câte puţin din toate

Aşa cu CFR-ul trimite în februarie către călători felicitarea de faţă

vă spun şi eu, dragi cititori, la mulţi ani pentru 2013 şi să aveţi parte de un an încununat de succese pe toate planurile.
Nu am lipsit de pe blog din cauză întâmplării cu fumatul, ci pentru că am fost ocupat cu anumite proiecte frumoase şi interesante deopotrivă:

1. Am început să colaborez cu Gazeta Hârtibaciului, publicaţie lunară a Asociaţiei Valea Hârtibaciului în colaborare cu Primăria Agnita. I-am dat drumul şi pe online şi sperăm să creştem cu fiecare ediţie şi să avem semnale pozitive de la cititori. Doamne-ajută!

2. M-am alăturat minunatei echipe de la Crucea Roşie care şi-a deschis subfilială la Agnita. Lucru bun şi important în special pentru cei care vor beneficia pe urma numeroaselor campanii ce vor fi organizate.

3. Am participat, tot la Agnita, la Ziua Roşiei Montana, eveniment care s-a desfăşurat pe plan naţional şi internaţional şi care îşi propune an de an să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului care pândeşte asupra celei mai vechi localităţi miniere din România. Citiţi aici mai multe detalii despre eveniment şi despre Roşia Montana.






Acestea fiind spuse, aruncaţi o privire pe unde v-am mai spus că am mai fost şi am făcut.

Cum era să mă las de fumat...

... şi de această dată mă bucur că nu am reuşit.

Că a nins zilele trecute mult, tone de zăpadă pe metru pătrat, asta ştiţi. Cu siguranţă ştiţi pentru că dacă nu aţi cazut pe vreo pârtie, sigur aţi căzut pe trotuar, şi dacă nu aţi ieşit afară să vedeţi, sigur v-a trimis cineva link pe FB.

Deci, a nins. Apoi s-a oprit. Şi apoi a început să se încălzească vremea treptat. Şi în aceste condiţii atmosferice mă gătesc frumos cu fularul de gală şi merg la concertul de colinde. În faţa Casei de Cultură sobor (aici=adunare) de preoţi. Întru în mândra instituţie de cultură dar ies imediat pe uşa laterală să mai pufăi o ţigară înainte de concert. Nu trag două fumuri păcătoase că un semn de sus îmi atrage atenţia. N-şpe tone de zăpadă se prevăle alături de mine mângâindu-mi umărul.

Câţiva centimetri mai la dreapta şi m-aş fi lăsat de fumat.

NU “plastificării” casei bunicilor

* articol apărut pe www.vecerd.blogspot.com

Vecerdul în topul celor mai bine conservate sate de pe Valea Hârtibaciului

Cum vă amintiţi casa bunicilor? Cu siguranţă nu vă revin în memorie imagini cu geamuri termopan, poartă din fier forjat sau acoperiş din tablă. Realitatea secolului 21 ne demonstrează însă că aceste materiale de construcţii sunt tot mai des folosite la renovarea caselor din vechile sate româneşti. Perspectiva tradiţională ne îndeamnă să spunem că renovările de acest gen afectează ceea ce numim farmecul casei bunicilor.

Vecerdul este plasat de către arhitecţi în rândul celor mai bine conservate patru sate de pe Valea Hârtibaciului în ceea ce priveşte arhitectura tradiţională. În acest sens Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum, spune că Vecerdul este inclus în lista de prioritaţi a asociaţiei în vederea protejării ahticeturii tradiţionale.

Este vorba despre un proiect care vizează documentarea fotografică a circa 15000 de case din cele mai frumoase 96 de sate din sudul Transilvaniei. Dintre aceste sate 30 sunt de pe Valea Hârtibaciului. Fotografierea din exterior a fiecărei case din aceste sate constituie fundamentul pentru alcatuirea Arhivei Caselor din Mediul Rural din Transilvania de Sud. La această ahrivă se vor implica prin servicii de consultanţă membrii Interressengemeinschaft Bauernhaus e.V. din Germania şi a arhitectul Jan Huelsemann.

„Documentaţia fotografică a caselor tradiţionale pe care o derulăm în prezent are scopul de a reţine valoarea documentar-istorică a caselor pentru a folosi generaţiilor viitoare care vor dori să reconstruiască ceea ce distrug în prezent, intenţionat sau indirect, din nepasare, părinţii şi bunicii lor. Nu în ultimul rând, ea înmagazinează detalii specifice ale stilurilor arhitecturale referitoare la  ancadramente, tâmplărie, zidărie sau dulgherie care constituie informaţii importante pentru specialiştii din domeniul arhitecturii”, a declarat Eugen Vaida.

Totodată, pe lângă documentaţia fotografică, proiectul desfăşuart de către Asociaţia Monumentum presupune şi schimbarea regulamentelor locale de urbanism şi informarea proprietarilor asupra legislaţiei. Plecând de la faptul că până la finele acestui an (2012) primăriile comunale sunt obligate să legalizeze noul Plan Urbanistic General al localităţii, iniţiatorii proiectului împreună cu specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional se încearcă să îi convingă pe primari să adopte regulamente severe de protecţie a patrimoniului.

Ca urmare a implementării acestor reguli reprezentanţii asociaţiei se vor deplasa în fiecare dintre cele 96 de sate şi îi vor înştiinţa pe proprietari asupra obligaţiilor pe care le au conform regulamentului local, a legii protecţiei patrimoniului din zonele de protecţie a monumentelor istorice cât şi asupra legii construcţiilor.

Regulile specifice de intervenţie asupra faţadei caselor tradiţionale şi a acoperişurilor se referă la interdicţia de a folosi tablă sau ţiglă din ciment pentru învelitoare, interzicerea edificării porţilor din fier forjat. În schimb se recomandă refolosirea ţiglelor vechi tradiţionale sau a celor noi dar cu forma şi coloarea celor vechi precum şi construirea porţilor din esenţe de lemn după modelul tradiţional.

Deasemenea regulile specifice prevăd demontarea tâmplăriei tradiţionale a ferestrelor şi înlocuirea acesteia cu ferestre din PVC. Recomandarea în acest caz este de a se reabilita vechea tâmplărie.

Tenis pentru toti

SPRIJINA SPORTUL DIN AGNITA

VOTEAZA PROIECTUL

TENIS PENTRU TOTI

Sportul este unul dintre elementele de baza in dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala a tinerilor, iar pentru o buna dezvoltare este nevoie ca practicarea sportului sa se faca in conditii optime. Ajuta printr-un vot la crearea acestor conditii.

Proiectul "Tenis pentru toti", depus pentru finantare la Raiffeisen Comunitati a ajuns in etapa finala de selectie, alaturi de peste 200 de proiecte din intreaga tara!

Sportul din Agnita, dar mai ales cei care vor sa-l practice au nevoie de sprijinul vostru, al prietenilor si contactelor voastre, deoarece castigatorii vor fi selectionati pe baza numarului de voturi primite online de la public.

Proiectul in intregime este disponibil online pentru public, pe http://raiffeisencomunitati.ro/

Pentru a putea vota, etapele sunt urmatoarele:

1. Accesati site-ul si dati click pe "Program de granturi". Pe pagina care se deschide, dati click pe titlul "START Votare..." apoi pe "CLICK AICI PENTRU A VOTA PROIECTUL PREFERAT".

2. Inainte de a vota, creati un cont pe site. Dati click pe "Inregistreaza-ma" si urmati pasii de validare a contului. 

3. Dupa ce ati validat noul cont, reveniti pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/ si logati-va cu userul si parola dumneavoastra. Dati click pe "Click aici pentru a vota proiectul preferat", apoi pe judetul Sibiu. Din cele 9 proiecte afisate, bifati "Tenis pentru toti" si "Voteaza"! Apoi va puteti deloga!

VA MULTUMIM!

Concediu iberic

In cateva ore decolez catre Peninsula Iberica. O sa revin cu fotografii si impresii (desi impresii n-am avut niciodata, hic)

Amintiri (plăcute totuşi) din copilărie

1 iunie, ZIUA COPILULUI !!! 

LA MULŢI ANI tuturor copiilor 

şi să se bucure de copilăria lor până şi inclusiv când îşi vor ţine în braţe nepoţii şi strănepoţii !

Ce bucurie mi-a făcut mama când m-a sunat azi de dimineaţă să îmi spună La mulţi ani de Ziua Copilului, aşa cum face în fiecare an de 1 iunie! Imi face o deosebită plăcere că şi acum, la aproape 27 de ani (27? WOW! mă minunez de fiecare dată când realizez că îmbătrânesc) mama mă face să mă simt copil!

Şi pentru că e Ziua Copilului, o să vă povestesc o scurtă întâmplare din a mea copilărie. Nu pentru că ar fi cea mai fericită, nici pentru că mi-ar aduce exclusiv bucurie amintindu-mi (o să vedeţi de ce) ci pentru că de fiecare dată când ne întâlnim, verii mei îmi povestesc ce s-a întâmplat, iar copilăria mea s-a desfăşurat în mare parte alături de verii mei.

Aşadar, se făcea că aveam 4 ani, fix 4 ani, fix fix 4 ani. Îmi petreceam ziua toridă de vară desculţ prin praful fierbinte de pe uliţele din Vecerd împreună cu verii mei puţin mai mari. Şi pentru că era ziua mea de naştere, se gândesc ei să îmi facă o surpriză, nu foarte plăcută aveam să aflu ceva mai târziu.

- Bogdan, hai să vezi ce tort ţi-am făcut de ziua ta! îmi zice unul dintre ei. Du-te repede şi ia-ţi o linguriţă să mănânci.

Direct am fugit către blidar (dulapul unde se ţineau tacâmurile) şi iau cea mai mare lingură pe care am găsit-o, gândindu-mă la cum o să înfulec eu gustosul tort. Apuc doar din fugă să observ "tortul" frumos aşezat pe o farfurie plată cu un bujor mare şi roşu aşezat în mijloc, de ornament. Dragi cititori, şi acum simt senzaţia pe care am avut-o atunci când am gustat prima şi ultima lingură de "tort" pentru că tortul era făcut cu nisip. Nu pot să vă spun cum am alergat printre râsetele verilor mei strigănd la mama: Maaaamiiiiiii, Cipi şi Răzvan mi-au dat tort de nisip !!!

Iată că şi acum, după aproape 23 de ani, veri mei îşi aduc aminte de acea întâmplare cu a naibii de multă plăcere. Acum, deşi mai simt încă nisipul scârţâind printre dinţi, mă amuz copios de ceea ce am păţit. 

Copil fiind nisip mâncam ...

Google ne-a cam copt-o

E clar, Google conspiră împotriva neamului românesc. Am încercat prin Google translate să traduc din engleză în română "Welcome to Romania, the land where everything is posible". Traducerea a fost corectă doar că atunci când am ascultat traducerea vocea oferită de Google seamănă mai mult cu cea a unui mult doritor de autonomie în România. Simbolic, am hotărât să îi dau o lecţie "atotştiutorului" Google.

Iată dovada:

Cuvintele dor, dar vindecă... dacă le folosim

Cunoaşteţi bineînţeles expresia "cuvintele dor"...
...ei bine, uitaţi-o! 

Mi se confirmă din ce în ce mai mult că renunţăm la cuvinte tot mai des pentru a ne expune punctul de vedere, trăirile, sau pentru a transmite ce dorim ca celălalt să înţeleagă. Alegem calea mai grea, poate din lipsă de curaj, poate din cauză că nu suntem siguri că vrem să transmitem acel mesaj, sau pur şi simplu pentru a-l face confuz pe interlocutorul nostru. 

Apelăm la imagini, la gesturi, la tot felul de limbaje non-verbale.

Tot ce realizăm însă este să devenim noi înşine confuzi... pentru că în acelaşi timp ne propunem ca interlocutorul să înţelegă mesajul, dar în acelaşi timp nu ştim sigur dacă aceasta este ceea ce vrem cu adevărat.

Mai bine pentru toată lumea ar fi să spunem direct... cuvintele dor dar cuvintele în acelaşi timp vindecă!

Subînţeles: această postare se vrea a fi tot o tehnică de a transmite codat un mesaj "non-verbal". 

Sper să se înţeleagă şi sper să nu.

Ne-au furat Antena, trecem pe bulgari

Încă una ca asta şi îmi pun iar pe casă antena de bulgari. Păi e posibil aşa ceva? 'tui ceapa ei de democraţie, pe româneşte. Am facut şi eu acum câţiva ani contract cu RCS&RDS pentru televiziune prin satelit ca să se uite şi ai mei dragi părinţi, acolo la ţară, seara la diferite programe tv, nu numai la tevereu. Să poată să şi tata să înjure arbitrii de la un meci sau Guvernul la un talk-show politic după ce toată ziua trage din greu pe câmp, sau să poată şi mama să plângă la vreo telenovelă după ce trebăluieşte cât e ziua de lungă prin ogradă şi prin delniţă. 

Se găsesc acum ăştia să scoată din grilă Antenele şi Euforia furând dreptul tatei de a înjura şi al mamei de a plânge. 

Păi ce contract am semnat cu voi, băi animalelor? Împotriva cui abuzaţi voi în halul ăsta? De nu l-oi aduce io pe tata să vă înjure la poartă şi apoi să vedeţi voi cum şi mama o să vă plângă de milă.

De la extaz la agonie...

...cam aşa se poate descrie pe scurt ceea ce mi se întâmplă în ultimul timp legat de blog, calculator, lume virtuală.

Extaz: aflu de pe blogul lui Groparului sibiano-clujean că aş putea să câştig un laptop din partea celor de la www.evocomputers.ro dacă scriu pe blogul meu cea mai hazlie/enervantă/interesantă întâmplare legată de calculatorul meu. Şi am scris o întâmplare hazlie şi enervantă... aici... îndeplinind condiţiile impuse, printre care şi link către postarea Groparului şi site-ul donator de laptop. Am lăsat şi comment la postarea cu pricina de pe blogul săpătorului şi aşteptam o confirmare... includere în Trackbacks.

Agonie: aştept, urmăresc, re-comentez, aştept, insist... nimic. Nu mă bagă Groparu în seamă (oricum, e mai bine decât să mă bage în groapă). Poate nu am citit eu "scrisul mic" de la condiţii şi d'asta nu mă calific, dar nu mi-o spune nimeni. Asta păţesc şi când citesc contactele de pe la bănci.

Oricum, iaca după ce am scris o întâmplare hazlie, asta (povestită mai sus) se dovedeşte enervantă. Cum e Nea Gropare, asta se califică? Dacă nu, dă-mi de ştire, mai scriu vro 7, ca să nu zic chiar 8.

Îmi amintesc şi mă doare...

Uneori am impresia că trăim din amintiri şi de cele mai multe ori atât de dureros este, în special dacă amintirile sunt plăcute, doar pentru că "au fost". Trecând astăzi prin Sebeş, un loc de unde am rupt o serie de amintiri senzaţionale în 2007 şi 2008, şi privit lung către fiecare loc de aici unde la un moment dat "am făcut sau am trăit ceva" mi s-a părut a fi ca un cuţit răsucit în rana creată de trecerea timpului. Hotelul, intrarea în hotel unde iaca ne-am imortalizat (foto), crama, lacul secat din parc şi terasa din apropiere, autogara, trotuarul înnoroit, Centrul Cultural "Lucian Blaga", drumul către Lancrăm, Râpa Roşie la care doar ne-am dorit să ajungem, chioşcuri fără suc de lămâie... toate şi-au pus puternic amprenta peste bagajul de amintiri care uneori îmi aduc o superbă durere în conştiinţă. Despre ce a fost atunci, Diana şi-a demonstrat talentul şi încântarea trăirii acelor momente aici.

Îmi amintesc şi mă doare... doar pentru că "a fost" şi nu mai este.

Fără apă poate-ai sta, dar fără internet.. cam ba

Se făcea că era o zi de luni, acea zi din săptămână în care nici freza nu stă pe cap şi nici oglinda nu te arată om citav. Cum era de aşteptat, pentru că era luni, toate belelele se spărgeu în capul meu. Aproape că mi-am stors plămânii odată cu răsuflarea de uşurare pe care am avut-o când am terminat programul de lucru. Ajung acasă şi  aprind al doilea cel mai inteligent obiect din apartament după mine, calculatorul. Îmi zic: "pân' la noapte numa net." Numai că (virgulă) când să net... nu e net. ÎH !!! Verific, repornesc, dezactivez, activez... treaba clară, nu e net. Sun... 3 minute aşteptare şi fredonare jingle:

- Bună ziua, numele meu este Operatan Operetescu. Cu ce vă pot ajuta.

- Bună, zic! Sunt Albu, mă ştiţi, vă sun de fiecare dată când am probleme cu telefon, internet, televiziune. Acum e netu, de fapt nu e netu!

- O clipă domnule Albu, să verific! (Poţi suna zilnic la ăştia şi să te-mprieteneşti cu ei la cataramă, tot cu "domn " te iau.) Am verificat şi în zona dumneavoastră nu sunt probleme de reţea. O să trimitem maine o echipă să verifice.

Închei discuţia şi aştept să se facă mâine. Doar că "mâine" era marţi şi echipa ar fi trebuit să vină într-unul dintre cele 3 ceasuri rele. Corect... n-au venit. Sun din nou (consideraţi aici copy+ paste de la primul "-" la "verifice.")

În cele din urmă echipa ajunge joi, după zile în şir în care nu am vazut că plouă pentru că nu am primit link, nu am mancat pentru că recolta de pe FarmVille s-a stricat, dar astea-s baliverne. Oricum, mie îmi place "joi" pentru că e JOI, ştiţi voi. Şi cum vine "echipa", nu apucă să facă două trei urme pe covorul persan din Persia, fabricat la Cisnădie, că şi pleacă. 

Şi pentru că intriga a fost atât de lungă încât s-a plictisit şi autorul, punctul culminant vine fulger: Pusha, o ştiţi de aici, dacă nu vă zic că e câinele proprietate personală... a prietenei..., considerase cablul de la net un obiect pe care este liberă să-l roadă în lipsa mea. Şi uite aşa că m-a lăsat 4 zile fără net, lumina soarelui şi recoltă de pe FarmVille, tot baliverne ultimile două.

A urmat o discuţie serioasă ca de la co-stăpân la animal de companie:

- Păi bine tu Pusha, păi de astea-mi faci. Dar lasă că din câte o scris nen'to Groparu pe aici îmi trimit cei de la www.evocomputers.ro un laptop cu net făr' de cabluri şi te mai văd eu ce rozi în afară de şosete şi picioare de scaune.

Pentru tine...

Am pregătit cafeaua, dulce şi amară... 

aşa cum îţi place ţie.

Ţi-am păstrat dintr-o pungă 

seminţele decojite... 

cele care îţi plac ţie.

Am făcut spaghete... 

pentru că îţi plac ţie.

Se apropie Paştele, o să pregătesc un coşuleţ cu ouă, 

iepuraşi de ciocolată şi iarbă proaspătă... 

aşa cum îţi place ţie.

Am împăturat hainele... 

exact aşa cum îţi place ţie.

Iar mi-am lăsat cioc... 

aşa cum îţi place ţie.