UNUL DIN O MIE

Erou sau momeală?

2012-01-24T21:35:00.001+02:00

Sursa foto: adevarul.ro

Sunt aproape sigur că îl recunoaşteţi pe cel din fotografia alăturată. Vă las pe voi să îl numiţi erou, patriot, model... şi alte asemenea atribuiri. Mie, personal, la început mi s-a părut puţin suspect, în principal prin limbaj (poate sunt eu sceptic). Spunea la un momentdat în timpul intervenţiei la Antena 3, citez aproximativ, : "Nu se mai poate, frate!" Consider că expresia nu e tocmai pretabilă uniformei militare, chiar dacă aceasta este purtată de un tânăr de 27 de ani.

Mă gândesc la altceva... dacă e omul preşedintelui? Sigur veţi spune că acum sunt puţin paranoic, dar imaginaţi-vă scenariul următor:

În momentul de faţă locotenentul a obţinut aprecierile majorităţii poporului. În acelaşi timp el trebuie să suporte litera legii, iar acţiunile lui i-ar putea aduce chiar închisoarea, ceea ce sunt aproape convins că o să se întâmple. În acest caz, cum ar ieşi oare preşedintele dacă ar recurge la un gest surprinzător, graţierea locotenentului? Câţi dintre cei care acum protestează s-ar opri din scandări?

Pe cine să susţin !?

2012-01-19T14:02:00.001+02:00

Luăm o pauză publicitară de la munca ce o prestăm cu scopul de a ne primi salariul la sfârşit de lună (dar în beneficiul copiilor săraci) şi scriem despre... despre ce? Despre subiectul care ocupă spaţiile de emisie ale televiziunilor naţionale, internaţionale şi aproape galactice. Mai puteţi citi acelaşi subiect aici, aici sau aici.(degeaba daţi click, oriunde v-ar duce link-ul, acelaşi lucru găsiţi).

Nu spun direct subiectul pentru că cititorii blogului sunt oameni inteligenţi şi deja şi-au dat seama.

Aşadar... protestele de stradă au ecou şi în lumea virtuală, cum de altfel era normal să se întâmple. Pe Facebook se războiesc în comentarii, like-uri, link-uri, status-uri, fotografii şi alte chestiuni specifice gândite de Zuckerberg, taberele susţinătorilor preşedintelui şi cele ale opozanţilor.

Mă abordează la un moment dat un prieten-colaborator, nu spui care, cu o întrebare directă, citez: "il sustii pe pres romaniei...?" Am răspuns "nu", şi nu pentru că este cine este preşedintele României. Răspunsul ar fi fost acelaşi în cazul oricăruia. Din continuarea discuţiei aflu că un răspuns afirmativ ar fi dus la rugămintea de a da like la ceva cu susţinerea preşedintelui (asta ca un amănunt ca să înţelegeţi mai bine ce vă spun mai departe.)

La câteva secunde după discuţie reanalizez întrebarea. "il sustii pe pres romaniei...?" hm! Reformulez cu diacritice şi majuscule unde e cazul: "îl susţii pe preş României...?" Nu sună româneşte aşa că articulez: "îl susţii pe preşul României...?"

Cal viteaz ca-n Maramu'

2012-01-04T21:01:00.000+02:00

Începem anul cu ceva amuzant... asta pentru noi, cei care scriem sau citim, pentru că de-am fi fost în locul celor despre care urmează să aflăm nu ne-ar prea veni să râdem.

Cal viteaz ca-n Maramu'

Nu găseşti cât ai căta

Cât ai fi de-nzăpezit

Urgent te scoate din belea.

Se duce văr'miu prin nămeţi în plină iarnă la Maramureş să râdă prin cimitir şi să bea rachiu tare ca piatra iute ca săgeata. Şi atât de mult i-a plăcut acolo încât oricât ar fi fost nevoie să plece către casa lui unde "neamţu"-i rege şi alt neamţ primar, maşina i-a simţit dorinţa şi nu s-a dat mutată din loc.

Se pune al meu pe căutat încă un cal putere. Şi caută şi caută... şi când îl găseşte îi înfundă pe gât două lopeţi de jăratec şi trei castroane de mujdei. Se pune calul pe tras şi scoate maşina din nămeţii de nea... Nea' Gheorghe, Nea' Ion, Nea' Vasile şi alţi Nea'oşi maramureşeni rânjesc mândri... "Cal viteaz ca-n Maramu'..."

Eu român! Eu român!

2011-12-01T09:07:00.001+02:00

De 1 Decembrie cu toţii suntem români.

Din pură coincidenţă întâmplarea pe care urmează să o relatez a avut loc cu puţin înainte de Ziua Naţională a României. O întâmplare pusă sub semnul zicalei "Nu am nimic cu ungurii, dar nu pot să-i sufăr" (expresie preluată, deloc asumată).

Astfel, primesc la curte vizita unei persoane aflate la a doua tinereţe, reprezentantă a etniei maghiare din România. De cum face primii paşi în curte este întâmpinată de credinciosul şi dârzul străjer al moşiei, câinele. Şi se pune al meu pe un lătrat de parcă ar fi intrat prin efracţie o ceată de hoţi urmată de o armată de mâţe.

Femeia face o faţă gen Scary Movie şi mă întreabă cu un tremur evident în voce:

- Muşcă?

- Fără grijă, muşcă numai unguri!, zic relaxat şi cu un surâs ascuns.

Femeia intră în panică şi-şi reneagă etnia în faţa câinelui:

- Eu român! Eu român!

Din nou cânt şi din nou joc pe Hârtibaci

2011-11-29T18:39:00.001+02:00

Importanţa şi succesul unui eveniment cum a fost ediţia din acest an a Festivaluilui "Cânt şi joc pe Hârtibaci" o măsor după interesul pe care l-am arătat faţă de dorinţa de a fi prezent în sală şi după sacrificiile pe care le-am făcut pentru a duce la îndeplinire acest lucru.

Poate că în condiţii normale nu ar fi considerate mari sacrificii, dar în situaţia în care orele libere din zilele ce precedeau festivalul au fost ca şi inexistente pentru mine, să bat drumul de câteva ori până la Casa de Cultură pentru bilet (pentru că dupămasa nu e totdeauna cineva prezent) nu a fost puţin lucru.

Am reuşit în cele din urmă să achiziţionez bilet, doar pentru cea de-a doua zi de festival, ziua de gală. Din nou timpul s-a dovedit că nu este cel mai bun prieten al meu, astfel că am fost nevoit, deşi era duminica, să termin în grabă toate treburile pe care mă angajasem să la fac, ca să ajung la timp. Poate că nu reuşisem să îndeplinesc 100% condiţiile de calitate autopropuse pentru treburile anterior amintite, dar faptul că am ajuns înainte de inceperea spectacolului m-a făcut să nu îmi fac procese de conştiiţă pe tema asta.

Da, am ajuns la timp şi m-am bucurat de fiecare moment pregătit de concurenţi şi invitaţi. Nu-i voi enumera aici, nu pentru că nu ar fi important, dar o să-i găsiţi în majoritatea ziarelor judeţene, şi acestea merită citite.

Mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că pe scena Casei de Cultură intră pentru prezentarea unui obicei de nuntă veteranii din ansamblul Cindrelul Junii Sibiului, grup din care face parte şi mătuşa mea. Şi în timp ce mă bucuram de acest moment, din nou îmi circula în minte morala pe care mătuşa mi-a ţinut-o în urmă cu mai mulţi ani, când a aflat că am decis să mă retrag din ansamblul de dansuri populare din Agnita.

Şi din nou îmi dau seama cât de mult am meritat acea mustrare.

Aşadar, ediţia din acest an a Festivalului "Cânt şi joc pe Hârtibaci", cea de-a 17-a, a fost un real succes, cum de altfel au fost toate ediţiile, iar micile neconcordanţe sau dispute verbale între participanţi au trecut aproape neobservate.

Creaţia sa e boală DURă

2011-11-19T20:19:00.001+02:00

Când te mânâncă în palmă şi te afli în apropierea unei Facultăţi de Jurnalistică atunci nu înseamnă că o să dai sau o să primeşti bani... înseamnă că trebuie urgent să te apuci de scris. Dar normal ar fi să iei creionul şi coala de hârtie ca să faci acest lucru, nu spray-ul cu vopsea şi zidul instituţiei, cum a făcut (probabil) necunoscutul scriitor ~~de geniu~~, autor al wallpainting-ului din imagine. Ce să faci... toate geniile au gradul lor de nebunie. Sau poate e ecologist până în măduva oaselor şi s-a gândit să salveze copacul din care s-ar fi făcut creionul şi hârtia... dar cum râmâne cu vopseaua.

Nu ştiu ce frustrări l-au împins spre gestul de faţă, pentru că nu a fost cu siguranţă doar o mâncărime în palmă şi alta prin alte părţi ana(l)tomice, dar se pare că nu i-a ieşit în totalitate, în cazul în care dorea să-şi manifeste nemulţumirea faţă de fostul decan al facultăţii. Mesajul “Cât firi puternice scuipa-vor acid. DURa comoditate va fi pusă la zid” ascunde o gândire filozofică, ceea ce mă duce cu gândul dâla faptul că ceea ce se predă la cursurile de filozofie chiar prinde. Astfel, ~~nestemate~~ nestimate autorule de wallpaint-uri nereuşite, ai cam dat-o-n bară.

În altă ordine de idei, ce ţi-a venit să repeţi mesajul în curtea interioară a facultăţii? Ţi-a dispărut inspiraţia şi nu ai putut gândi un alt text, dar ţi-a rămas vie pofta de scris? Şi de ce ai scris de această dată pe jos, nu pe perete? Măcar puţin respect pentru compoziţia-ţi să fi avut, că aşa toţi o să ţi-o calce în picioare.

Alte concluzii vă las pe voi să trageţi!

Nu mi-am permis pe blog să transcriu mesajul incorect, aşa cum l-a scris autorul, de aici diferenţa dintre textul scris şi cel din foto.

Revista ARHITECTURA îşi continuă apariţia

2011-11-07T11:36:00.000+02:00

Publicaţie cutradiţie încă din anul 1906, revista ARHITECTURA revine pe piaţa publicaţiilorde profil din România printr-un conţinut bogat de informaţii esenţiale şivariate din domeniul Arhitecturii şi Design-ului, reprezentativ pentru meseriade Arhitect.

RevistaARHITECTURA, editată de Uniunea Arhitecţilor din România, continuă să aparăîntr-un nou format şi conţinut editorial precum şi cu o nouă echipăredacţională.

În cuprinsulrevistei, se regăsesc articole tematice, interviuri, prezentări de proiecte şirealizări ale tinerelor birouri de arhitectură, info legislativ, concursuri,evenimente, recomandări de carte, actualitate internaţională.

Editată depeste un secol de Uniunea Arhitecţilor din România, publicaţia este şi rămânesingura revistă a profesioniştilor breslei din România, abordând domeniulArhitecturii printr-o nouă poziţionare strategică în sfera culturală, subdeviza ARHITECTURA CA MEDIU CULTURAL.

Revista ARHITECTURAîşi propune să elogieze în viitor, punctual, alianţe şi parteneriate înpromovarea arhitecturii, atitudinii responsabile şi creative faţă de mediulconstruit şi valori care merită să fie cunoscute.

Mai multe detalii aici.

păPusha asta îmi dă de lucru

2011-10-31T21:02:00.000+02:00

Aveam nişte dupămese liniştite. Asemenea unui tinerel angajat care abia trecuse de primele trei sferturi din timp în câmpul muncii oftând cu gândul la pensia ce care tot mai mult se apropie. Astfel dupămesele se desfşurau cam aşa:
- terminat program servici
- venit acasă
- pupat prietena
- schimbat haine
- spălat mâini
- pupat prietena
- servit masa
- pupat prietena
- spălat trup
- pupat prietena
- pupat prietena
- somn
Printre şi pe lângă toate astea diferite activităţi casnice şi electrocaznice mai mult sau mai puţin zilnice.
Era linişte. Când deodată a apărut minunea de faţă

... şi de atunci e cam aşa:

- terminat program servici
- venit acasă
- jucat cu Pusha
- pupat prietena
- hrănit Pusha
- jucat cu Pusha
- scos Pusha la plimbare
- învăţat Pusha ca pişu şi căcuţă se face afară
- jucat cu Pusha
- pupat Pusha, pardon prietena
- spălat... Pusha
- jucat cu Pusha
- spălat trup
- hrănit Pusha
- somn
- trezit la miezul nopţii ca să ... jucat cu Pusha
Şi printre toate astea câte o masă rapidă mai mult sau mai puţin zilnică.

Salvează-l ca să te poată salva!

2011-10-20T21:07:00.002+03:00

Se spune că atunci când ajuţi pe cineva de fapt te ajuţi pe tine. Afirmaţia se poate foarte bine conctretiza în cazul următor. Salvează-l pe tânărul medic Cătălin Sandu pentru ca el să te poată salva mai târziu.

Cătălin Sandu de 25 de ani, a absolvit anul acesta Facultatea de Medicină cu media 9.60. S-a pregătit temeinic pentru a putea salva vieţi însă viaţa sa este acum în pericol. Tânărul medic a aflat că suferă de SARCOM INTRAABDOMINAL (TUMORĂ DESMOPLAZICĂ) şi astfel el are acum nevoie de ajutor.

Salvează-l ca să te poată salva!

Mai multe detalii aici

Cioban mă fac!!!

2011-10-07T20:21:00.001+03:00

No gata! Am zâs şî aşe rămâne! Cioban mă fac!!!

Păi până când o viaţă amară ş-un trai de tăt amaru' printre betoane. Mă sui în munte şî mă pui pe crescut mioarele.

Ni-or trăbui multe pân să ajung ăl mai baci dintre ciobani da' nu-i bai. Până az avem numa' drag de natură şî de mândrele jiene, da' acum câteva ceasuri ni-am luat ăl mai important lucru: un fluier. Păi cin' o mai văst cioban făr de fluier? De-acum îs pe drumu ăl bun cătră ciobănie.

Oi am deja vo cinci, că o zâs tata că ni le dă. Ăste cinci, dac-o da Dumnezău bine, la anu s-or face cel puţân opt, că berbecuţîî îi tai de Paşti. Când or îmbătrâni oile le tai şî-mi fac cojoc... ş-apăi poa' să ningă, poa' să plouă. De câne fac rost... dau o fugă la Sighi, grăiesc cu neamţu' să-ni adune vo câţva de pe Mihai Viteazu şâ-i las vorbă că i-oi aduce io v-run niel când io ave pre mulţ.

De bâtă iară nu-i bai că găsăsc io un lemn ţapăn numa bun de altoit schinările ălora de ni-or prăda stâna.

Ce ni-o mai trăbui o vede io mai încolo. Pân' atunci musai să mă apuc a învăţa să cânt la fluier ca ficioru' de mai la vale să nu zâcă ăilalţ baci că ţân flieru degeaba atârnat ca bătrânii aia numa pentru pi.... no las că ştiţ voi.

No numa' bine rău la nime' oameni buni!

Deie-vă Dumnezău sănătate!

Asculta mai multe audio diverse

Zvonuri confirmate doar de rafturi goale

2011-09-13T15:33:00.000+03:00

Cel mai mare magazin din Agnita pare a fi pe punctul de a-şi închide porţile la un an şi un pic de la deschiderea anunţată cu surle şi trâmbiţe în mass-media judeţene şi nu numai. Produsele rămase pentru vânzare nu mai reprezintă nici jumătate din capacitatea rafturilor reduse şi ele ca număr. Printre rafturi 2-3 clienţi se plimbă agale cu cărucioarele aproape goale într-o sâmbătă la ora la care de obicei trebuiau aplicate reguli stricte de circulaţie pentru a evita ambuteiajele dintre rafturi.

O imagine dezolantă despre care nimeni nu ştie concret nimic dar toţi îşi dau cu presupusul. Unii spun că magazinul s-ar închide în curând pentru că nu s-a atins cota de vânzări propusă pentru primul an, alţii spun că întreaga reţea de magazine din toată ţara este pe ducă urmând ca magazinele să fie preluate de concurenţă, alţii sunt de părere că distribuitorii refuză să continue colaborarea.

Bineînţeles că din partea firmei, pe care după cum se vede evit să o numesc, nimeni nu iese deocamdată cu vreo declaraţie care să confirme sau să infirme zvonurile. Imaginea actuală însă, spune multe.

UPDATE: O coală de hârtie pare să schimbe radical situaţia. Afişul lipit la intrarea în magazin care anunţă faptul că se angajează lucrători comerciali (vânzători) infirmă zvonurile amintite mai sus. Confirmarea în acest sens o a dat-o şi unul dintre angajaţi care a declarat că urmează să fie schimbate toate rafturile, iar până când acest lucru se va întâmpla firma a decis să pună în vânzare tot mai puţine produse.

Sau aceste două argumente sunt doar de ochii lumii !?

"Tot pe banii noştri?"

2011-09-07T21:25:00.000+03:00

- Ioane! De la cât încep lucru ăştia de la Consiliu?

- De la 8.
- Ie pe naiba, chiar aşa... de la 8? Şi lucră atâtea ore până târzâu?
- Care atâtea ore, numa pân' la 2.
- Numa pân' la 2? Păi nu-i bine, mă Ioane! Nu-i destul! Or în orele de lucru intră şî pauza de masă?
- Va intra, io ştiu...
- Auzi, da... în pauza de masă... tot pe banii noştri mâncă?
- .....!?

* Discuţie desfăşurată în plin centrul oraşului la orele dimineţii între doi agniţeni trecuţi de prima tinereţe.

Agricultor nu mă fac... veci!

2011-08-29T17:18:00.004+03:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la cele prin care am trecut weekend-ul acesta, tare mă bucur că am apucat întreg ziua de luni să merg la servici.

În loc să mă bucur de ultimile zile toride pe un şezlong pe malul bazinului, cu o blondă rece în stânga şi o blondă fierbinte în dreapta, m-am dus sâmbătă să scot cartofii. Nu că mi-ar fi făcut mare plăcere dar când e vorba de cele ce le pui în farfurie nu încape discuţie. Şi mă trezesc eu cu noaptea-n cap, mă revigorez cu o cafea nebotezată, mă urc în bolidul de 900 cmc şi ţâşnesc ca nu cumva să mă prindă căldura amiezii şi să nu fi terminat de scos cartofii.
Ajung la locul cu pricina, mă apuc de dat cu sapa dar nu reuşesc să scot zece cuiburi că unealta cedează în pământul tare ca asfaltul de pe drumurile de dincolo (dacă era ca pe drumurile noastre găurile se făceu singure). Nu-i bai! Iau altă sapă, mai vânjoasă. Şi sap... şi sap... şi sap... şi încep să cugă transpiraţiile pe mine ca pe pereţii din sufragerie la ultima inundaţie întâmplată la vecinu'.
După vreo 30 de grade celsius nu mai săpam decât din instinct, dar nici nu puteam să renunţ din cauza căldurii că eram aproape de sfârşit.
Şi văd la un moment dat o ridicătură mândră de pământ, asemenea unui cuib de cartofi. N-am băgat de seamă că nu e chiar în rând cu celelalte şi pământul pare a fi mai nisipos. "No, aici e recoltă bună!", zic. Şi dau cu sapa de parcă toată forţa lu' Bute, Doroftei şi Vaştag s-a adunat în mâinele mele. Îmi împrăştii tot muşuroiul pe picioare cu tot cu furnicile din dotare. Toată armata furnicească începe asaltul... care cu furci, care cu topoare, încep să se urce pe mine la semnalul generalului de muşuroi pe care aproape că l-am auzit sunând din goarnă atacul. De pe glezne pe gambe, de pe gambe pe genunchi, de pe genunchi pe coapse, de pe coapse pe...ste tot (de ce gândiţi ce nu trebuie?)
Şi o iau la sănătoasa prin grădină căutând un plan de retragere sau de contraatac. După câteva spinturi mai ceva ca Usain Bolt mă arunc într-o creplă plină ochi cu apă rece de izvor.
Am săpat în cele din urmă de inamic, dar cartofi nici n-am mai scos în acea zi.

Conversaţie alandala

2011-08-03T14:02:00.005+03:00

Şi dacă tot ne-am revenit după petreceri şi ne facem avânt să ne pregătim pentru altele, mi s-a pus pata să scriu despre o conversaţie messengerească pe care am avut-o nu foarte recent dar nici foarte demult cu un prieten plecat în ţările calde (am auzit că pe lângă Mediterană e şi mai cald în perioada asta).

Tot vorbim noi de se înroşesc tastele, la care interlocutoru-miu dă o dumă. Mă opresc după 2 minute de râs şi răspund: "Băh, ţie-ţi plouă în pod".

Nedumerit omu' se pune pe a se speria: "Ce mă, aşa tare o bătut vântul că o zburat ţiglele?"
Începusem să am regrete că i-am dat palpitaţii: "Nu băh, vroiam să spun că nu ai toate ţiglele pe casă".
"Da mă, am înţeles! Şi o plouat tare, o intrat multă apă în pod? Să vezi ce inundaţi o să fie şi pereţii din casă!"
Nu mai puteam... nu ştiam dacă să râd sau să-l calmez pe al meu.
Până la urmă l-am calmat. Nu a fost chiar simplu să-i explic că de fapt trebuia să înţeleagă că nu e chiar întreg la minte. (asta tot figurat)

Zi istorică

2011-07-15T11:11:00.004+03:00

.. această zi a intrat în istorie şi va mai consemna alte evenimente de referinţă de acum înainte. Iată câteva date înregistrate în 15 iulie de-a lungul timpului... câte îşi mai duc şi oamenii aminte...

1099 - Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciaţii sunt conduşi de Godefroy de Bouillon

1497 - A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamt, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504)

1544 - Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu "Catehismul românesc", prima carte tiparită în limba română

1606 - S-a născut Rembrandt van Rijn, pictor olandez

1795 - "Marseillaise" devine imn naţional al Franţei

1858 - Sunt tipărite primele mărci poştale în Moldova, "Cap de bour"

1867 - Are loc prima demonstraţie a invenţiei lui Alfred Nobel, dinamita

1904 - A decedat Anton Cehov, dramaturg şi prozator rus

1937 - În timpul celui de al Doilea Război Mondial, este deschis Lagărul de concentrare de la Buchenwald

1940 - Adolf Hitler solicită României să cedeze Ungariei şi Bulgariei mai multe teritorii româneşti.

1955 - 18 laureaţi ai Premiului Nobel semnează o declaraţie împotriva armelor nucleare; mai târziu declaraţia a fost semnată de alţi 34 laureaţi Nobel

1961 - Premiera filmului "Tickle Me" ce îl are în rol principal pe Elvis Presley

1975 - A avut loc primul zbor cosmic, cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii

1984 - John Lennon lansează "I'm Stepping Out"

1985 – Se naşte Albu Bogdan Aurel, autor şi administrator al blogului UNUL DIN O MIE :)

1994 - Restabilirea relaţiilor diplomatice între Vatican şi Israel

1996 - Printul Charles al Marii Britanii şi Printesa Diana semnează actele de divorţ

2011 – Se sărbătoresc 26 de ani de la naşterea subsemnatului. Această zi va intra în istorie pentru petrecerea de pomină, damigenele de vin, râurile de bere, grătarele încinse şi urmele de ruj de pe obraz (asta ca să nu fie scandal în familie).

Mai multe nu dau din casă...

Poem de secetă populară...

2011-07-05T19:46:00.007+03:00

... de pe vremea lu' răposatu', aplicat în timpuri băsesciene.

Foaie verde de cicoare
Iar trăim vremuri murdare
Degeaba am rupt carnetu'
Tot sughite robinetu.

Şi iar verde foi de ceapă
Apă-i multă, dar nu-i apă
Că o lună a plouat
Dar bazinu-i tot secat.

Ş-am zis verde ca în iarbă
Ia-ţi vecine o găleată
Şi să mergem la fântână
Ca să scoatem apă bună.

Celor ce-au închis conducta
Le-am dat cu nemiluita
Ce gândirăm fiecare...
Ba mai mică, ba mai mare.

Foaie verde care-ai fost
Bine Doamne că nu-i post
De când apa o opriră
Numa' carne bagă-n gură.

Pater Don Demidoff a plecat printre îngeri

2011-06-28T00:12:00.009+03:00

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine." (Matei 35, 36)

Timp de 20 de ani le-a dat să mănânce celor înfometaţi, le-a dat să bea celor însetaţi, i-a primit alături de el pe cei singuri, i-a îmbrăcat pe cei goi, celor bolnavi le-a redat speranţa la viaţă, iar pe cei din spatele gratiilor i-a făcut să gândească liber... acum... s-a dus să-şi primească răsplata din palmele îngerilor.
Pater Don Demidoff, cel numit de români Don Bosco, a plecat să-i vegheze de undeva de pe un norişor pe toţi cei pe care i-a ajutat aici pe pământ. Poate că inima lui mare nu a mai suportat să fie îngrădită de limitele unui trup de om, atât de neînţeles de cele mai multe ori. Poate că de multe ori nu a fost înţeles nici de cei alături de care era zi de zi. Nu a fost înţeles pentru că gândea altfel decăt erau ceilalţi obişnuiţi şi aplica metode directe care timp de două decenii i-au adus numeroase probleme, fiind, nu o dată, aproape de a sfârşi tragic. Însă zâmbetul copiilor pe care i-a luat de pe stradă, i-a hrănit, i-a îmbrăcat şi i-a educat sau privirea sinceră a deţinuţilor pe care i-a vizitat şi pe care i-a îndreptat aruncau toate neplăcerile în neantul uitării. Nu a fost înţeles şi s-a luptat cu sisteme păcătoase deşi uneori părea că se luptă cu morile de vânt. Nu a renunţat niciodată, a luptat până a învins şi sistemele şi morile de vânt.
Odată cu suflare sa s-a stins şi o minte sclipitoare, care clipă de clipă găsea soluţii pentru a le oferi celorlalţi bunăstare, dar s-a aprins în schimb o nouă stea pe cerul care, în această noapte, s-a înseninat după multe zile înnorate. S-a înseninat cerul deasupra României, unde a făcut atât bine. Deşi a venit din Germania prin ceea ce a făcut pentru România a fost mai român decât mulţi alţii născuţi aici, mai român decât şi-a dat chiar el seama. De acum îşi va dormi somnul veşnic în pământ românesc.

Apă cu ţârâita... cozi cu nemiluita

2011-06-14T19:23:00.008+03:00

UPDATE: Curge apă la robinete. Să vedem cât o să ţină. Nu credeam să ajung vremea în care sunetul cel mai plăcut dintr-o zi să fie cel al apei de la robinet.

Câte-un pic, pic pic
Câte-un pic, pic pic
Până n-o mai rămânea nimic
Câte-un strop, strop, strop
Câte-un strop, strop, strop
Până n-o mai rămânea deloc.

Oricât de vesele ar fi momentele în care se cântă de regulă versurile de mai sus, de această dată situaţia este cel puţin penibilă. Aşa a început totul... în urmă cu câteva zile. La robinetele din Agnita apa curgea din ce în ce mai subţire, apoi doar pica, până când nu a mai curs deloc. Am revenit astfel în anii de pe vremea lui Ceşcă, ne înarmăm cu găleţi, butoaie, bidoane şi care ce mai avem prin debara... şi luăm calea fântânilor din oraş, până când şi acestea vor seca. Chiar dacă ploaia nu a contenit să se oprească în ultimile zile, mi-e greu să cred că fântânile vor face faţă.
Primele măsuri luate în oraş au fost să se lipească nişte afişe ( se spune că au fost lipite înainte de a se opri apa) care să anunţe zilele de secetă. Economia de hârtie şi de tonner în imprimante a făcut ca afişele să fie de fapt nişte bileţele aproape imposibil de văzut în locurile unde au fost amplasate.
Pe urmă s-a trecut la amplasarea pe străzi a unor bazine de apă. Deşi intenţia a fost binevenită a dus la crearea acelor jenante cozi care amintesc din nou de timpurile ce credeam a fi apuse. Mai jenant este că atunci se stătea la cozi pentru lapte, ouă, carne, pâine... acum pentru apă. Am ajuns din nou să ne spălăm în lighean şi să folosim apa rămasă pentru WC. Mâncăm din ce în ce mai uscat (vă imaginaţi de ce) şi ne gândim din ce în ce mai serios să ne spălăm doar cu prosopul înmuiat în apă.
Este absolut de neimaginat cum este posibil ca în secolul 21 cazuri în care Agnita a fost pusă în această situaţie se repetă periodic. O simplă căutare pe Google a termenilor "apă Agnita" dezvăluie articole care prezintă situaţii similare din 15 ianuarie 2010, 13 noiembrie 2009, 21 iulie 2008 şi lista poate continua.

Sursă foto: Sandra Nicole
Mulţumiri pentru fotografie.

5 semne ale apocalipsei?

2011-06-07T22:00:00.009+03:00

Imaginea pe care am întrezărit-o în dupămasa zilei de 07 iunie m-a făcut să mă gândesc că pastorul american care a prezis sfârşitul lumii a greşit calculele cu câteva zile şi că în această zi are loc apocalipsa, sau cel puţin un eveniment tragic era în desfăşurare. A fost vorba de 5 elemente care care au făcut ca imaginea să capete conotaţii dezastruoase:

1. Pământul a început să se cutremure ritmic.
2. Asfaltul de pe şosea şi trotuare părea răscolit.
3. Luminile girofarelor de poliţie se reflectau pe clădirile din jur.
4. Persoane în uniforme roşii, asemenea achipajelor SMURD, roiau ajotate dintr-o parte în alta a străzii.
5. Lumea se adunase ca la circ, toţi stăteau cu gura căscată privind minunea.

De fapt, situaţia reală, explicată în ordine inversă, a fost cam aşa:

5. Lumea chiar se adunase la circ. Circarii patrulau pe străzile oraşului.
4. Nu era vorba de uniformele brancardierilor SMURD, ci de halatele circarilor.
3. O patrulă de poliţie însoţea alaiul.
2. Lucrările de înlocuire a sistemului de canalizare din oraş par să nu se mai termine, şi totuşi încă nu m-am obişnuit cu străzile săpate şi şanţurile din asfalt.
1. Atracţia circului, doi ditamai elefanţii mărşăluiau prin centrul oraşului.

Aşadar, circul e în oraş. Dacă citiţi postarea la timp şi vă găsiţi pe la Agnita în 8 iunie, poate vă tentează o porţie de circ. Dacă aţi ratat momentul, nici o problemă, circul a făcut o obişnuinţă din a veni la Agnita an de an, aşa că o să aveţi ocazia să vedeţi elefanţii la următoarea "apocalipsă".

Imi fac vilă... nu mă treziţi

2011-05-13T21:59:00.005+03:00

Am foarte puţin timp la dispoziţie aşa că o să fiu scurt. Mi-am propus să îmi construiesc o casă asemenea palatului de la Snagov al lui Videanu. Nu am împrumutat doar modelul vilei de la acesta ci am hotărât să îi urmez exemplul. Astfel, cum a spus Videanu că a făcut, o să muncesc zi şi noapte timp de şase ani şi o să adun patru milioane jumate de euro.

Dacă aveţi vreun şanţ de săpat la ceas de seară, vreo cameră de zugrăvit în toiul nopţii sau vreo grădină de arat până la crăpatul zorilor, accept cu plăcere şi dăruire... în restul timpului sunt salariat plătitor de taxe şi impozite.
Primesc deasemenea donaţii de cafea care să-mi ajungă pe şase ani. După acest timp vă invit să desfacem şampania inaugurală în vila de 4,5 milioane de euro.

M-a privit, mi-a zâmbit... m-a prins

2011-05-08T13:42:00.004+03:00

E a doua oară, anul acesta, când mă prinde. Ca şi prima dată, şi acum m-a găsit cu garda jos astfel că nu i-a fost greu să mă răpună cu vrăjile ei. Da, e o ea şi abia acum îmi dau seama că îmi vine foaret greu să îi rezist. A început să mă atragă în braţele ei prin atingeri uşoare, simţeam cum mă gâdilă fin. Apoi după o noapte în care am făcut eforturi mari să mă opun am cedat îmbrăţisărilor ei. Au fost îmbăţişări tot mai puternice, sufocante la un moment dat. Respiram din ce în ce mai greu în braţele ei. Acum nu mai pot să scap farmecelor ei care mă ţin lângă ea în pat.

M-a dat gata răceala asta.

Lucru românesc

2011-05-03T05:14:00.006+03:00

Mi se pare dureros că ne-am obişnuit şi ne-am resemnat cu acel "lucru românesc" făcut în principal de companiile care execută lucrări de infrastructură. Mai dureros e că această expresie tinde să deină proverbială.

Aproape că nu există lucrare de reabilitare a unei străzi sau drum naţional, judeţean, comunal etc., asupra căreia să nu se revină după întinderea stratului de asfalt. Fie că asfaltul pus recent de firma constructoare este spart ulterior de compania de gaz pentru înlociurea unor ţevi subterane, cum se întmplă în majoritatea cazurilor, fie că firma constructoare realizează o eroare în proiect şi revin cu săpături. Ca un exemplu, pe DJ 106 Sibiu-Agnita, drum aflat în lucru de vreme bună, după turnarea primului strat de asfalt, când şoferi puteau în sfârşit să conducă liniştiţi fără să înjure fiecare piatră pe care calcă, compania de construcţii a realizat că în dreptul podurilor au fost omise lucrări importante, astfel încât asfaltul a fost spart. Ca şi cum la construcţia unei case prima oară constructorul ar face acoperişul.
Ceva de acest gen se face şi în cazul lucrărilor de canalizare aflate în toi la Agnita. După ce au săpat pe strada Fabricii în apropierea Grădiniţei pentru introducerea unoi conducte noi şi canale de acumulare reuşind înainte de sărbătorile de Paşte să acopere mare parte din şanţuri, zilele trecute muncitorii au revenit în acelaşi loc pentru a resăpa. Din discuţile purtate de aceştia am înţeles că lucrarea a trubuit răscolită pentru a se măsura distanţa dintre canale şi adâncimea fiecăruia dintre acestea. Nu am putut să rămân spectator şi m-am adresat unuia dintre cei care măsurau:
- Vai ce lucru românesc faceţi voi aici, ba acoperiţi, ba săpaţi!
- Ei, stai liniştit că mai săpăm de vreo două ori până e gata, a venit răsunsul absolut fără urmă de vinovăţie.

Am salvat o viaţă de câine

2011-04-11T00:52:00.005+03:00

Agnita se transformă într-un mare şantier. Pe zi ce trece tot mai multe străzi sunt răscolite, fapt care mă bucură gândindu-mă la ceea ce o să fie după terminarea lucrărilor. Apar însă inevitabil şi lucruri mai puţin plăcute. Am consemnat prima victimă a săpăturilor, dar în acelaşi timp primul... de ce să nu-i spun aşa... erou. Fără lipsă de modestie, m-am simţit erou după ceea ce am realizat de curând.

Săptămâna trecută compania care lucrează la înlociurea canalizării din Agnita a săpat un şanţ adânc de peste doi metri de-a lungul drumului din faţa Grădiniţei nr. 3 şi a introdus câteva canale de colectare. Pentru că lucrarea în această zonă nu a putut fi terminată până vinerea seara, şanţul a rămas descoperit în timpul weekend-ului. Deşi spaţiul periculos a fost semnalizat aproape corespunzător, accesul anumitor fiinţe nu putea fi oprit. Astfel că un maidanez curios sau poate dornic să facă inspecţia lucrărilor a căzut într-un astfel de canal, fiindu-i imposibil să iasă. A început aşadar, speriat şi scufundat de juumătate în apă, să latre după ajutor din fundul canalului. Imediat ce mi-am dat seama de situaţie şi de faptul că o ploaie nocturnă i-ar fi fatală bietului patruped, am căutat soluţii pentru salvare. Primul lucru util care mi-a veni în minte a fost să smulg gardul decorativ de la grădinuţa de flori din faţa balconului pentru a-i da şansa căţelului să urce. Zis şi făcut, numai că maidanezul nu se lăsa convins să folosească scara improvizată. Să fi coborât în canal după el ar fi fost sinucidere curată, dată fiind reacţia oricărui animal într-o situaţie disperată. Nu puteam decât să chem ajutoare. Sun la 112, explic situaţia, mi se face legătura cu Serviciul de Pompieri, reexplic situaţia, detaliat de această dată, dar primesc un răspuns dezamăgitor "Nu avem la Agnita serviciu de ecarisaj şi nici noi nu dispunem de echipament adecvat pentru asemenea situaţii. Nu putem băga vreun coleg de al nostru după câine pentru că riscă să fie muşcat. Dacă spuneţi că acum nu este apă mare în canal înseamnă că viaţa câinelui n este pusă în pericol şi nu au fost anunţate precipitaţii în această noapte. E bine că aţi pus acel gard, lăsaţi-l până dimineaţă că va ieşi singur".
Să nu se înţeleagă că pun la îndoială curajul, priceperea sau interesul pompierilor din Agnita. I-am văzut la lucru în cazul unui incendiu şi ştiu că de fiecare dată curajul acestor oameni este dus până la pragul nebuniei pentru salvarea unor vieţi, fapt pentu care le port un respect necontenit. Doar că răspunsul în cazul de faţă nu a fost cel aşteptat.
Să revin... am încercat după încheierea convorbirii telefonice să ademenesc maidanezul cu o bucată de carne să urce pe scara improvizată. Fără niciun efect. Animalul era prea speriat. M-am îndepărtat preţ de câteva minute sperând că patrupedul va prinde curaj. Şi aşa a fost. Nu a mai durat mult până când am auzit un zgomot făcut de gard, iar apoi am zărit o umbră în lumina slabă a nopţii. Câinele ieşise. Gestul său de la final a fost apoteotic... a privit către canal, apoi către mine, s-a întors şi a plecat cu coada ridicată.
Puţine au fost momentele în care m-am simţit mai mândru de vreo realizare. Am simţit că am salvat o viaţă, chiar dacă a fost o viaţă de câine, uneori valorează la fel de mult.

Patriotism, ca un gol în stomac

2011-03-21T19:41:00.005+02:00

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)

Nu, nu este definiţia perfectă pentru patriotism, aşa ceva nu există. Şi nu, nu e singura definiţie a patriotismului. De fapt, totdeauna am căutat o definiţie care să mă facă să înţeleg clar ce înseamnă patriotism, dar niciodată nu am găsit. Nu ştiu ce înseamnă să fii patriot, şi nu spun că sunt. Ştiu doar că trăiesc momente care îmi provoacă goluri în stomac, stări de nervozitate şi o dorinţa de a-i sfâşia pe cei care îşi bat joc prin vorbe sau fapte de România sau de români.
Nu ştiu dacă este patriotism şi nu spun că sunt eu patriotul minune dar în cele momente se întâmplă ceva. Aceste trăiri mi le provoacă cel mai des în ultima perioadă tot românii, acei români pe care îi ştim cu toţii, pe care noi i-am ales şi pe care degeaba îi hulim. Însă trăirile sunt mult mai intense când sunt provocate de străini. Cine sunteţi voi să îmi spurcaţi ţara, trecutul, neamul şi tradiţiile cu care m-am născut, am crescut şi m-au format? Cu ce drept scuipaţi voi pământul care v-a primit şi vă permite să îl călcaţi cu tălpile voastre murdare?

Recunosc în acelaşi timp că sunt lucruri, şi nu puţine care trebuie schimbate, lucruri de care nu ne mândrim, dar numai noi românii avem dreptul să ne judecăm pentru acestea, pentru că sunt greşelile noastre, sunt sechelele noastre.
De ficare dată când mă gândesc la ţară mintea îmi zboară în copilărie, şi din nou simt un gol în stomac, dar de această dată e un sentiment plăcut. Îmi amintesc cum colindam fără oprire dealurile, pădurile, văile şi câte şi mai câte, îmi amintesc toate tradiţiile şi obiceiurile satului bunicilor. Poate de aceea nu spun că sunt patriot, pentru că de fiecare dată, şi aici mă repet, când mă gândesc la ţară mă gândesc la trecut, niciodată nu privesc în faţă în aceste situaţii. Poate mi-e frică. O frică ascunsă care îmi provoacă un alt gol în stomac.

Spitalul rămâne în picioare

2011-03-16T10:10:00.003+02:00

Întâlnirea primarului din Agnita cu Ministrul Sănătăţii nu a fost fără rost, mai mult decât atât putem spune că a reprezentat o performanţă a lui Radu Curcean din moment ce spitalul agniţean se numără printre cele 3 unităţi medicale din România în cazul cărora decizia de desfinţare a fost anulată.

Motivele pentru care Spitalul Orăşenesc Agnita ar trebi să rămână deschis prezentate de primar ministrului Cseke Attila l-au făcut pe acesta din urmă să se răzgândească, astfel că potrivit hotărârii de Guvern publicată recent în Monitorul Oficial, singurul spital din judeţul Sibiu care se va desfinţa urmînd să fie transformat în cămin pentru persoane vârstice este cel din Cisnădie.

Munca primarului Radu Curcean în ceea ce priveşte spitalul nu se opreşte aici. Acesta a promis investiţii suplimentare la unitatea medicală.

Proiect lăudabil - Eroare pardonabilă

2011-03-14T09:54:00.019+02:00

UPDATE 2: Fotografii transmise de Crucea Roşie Sibiu de la proiectul de distribuire a alimentelor în Agnita.

UPDATE: La câteva ore de la publicarea textului de mai jos Crucea Roşie Sibiu a transmis presei o erată, specificând cu sublinierea de rigoare că Agnita este oraş şi că anterior a fost comisă o greşeală involuntară. Un gest normal pentru care nu vreau să îmi asum niciun fel de credit. Din nou ţin să precizez că am toată admiraţia pentru Crucea Roşie Sibiu şi pentru proiectele umanitare întreprinse de voluntarii acestui serviciu.
Un nou proiect lăudabil al Crucii Roşii Sibiu. În cadrul programului Banca de Alimente vor distribui/au distribuit (depinde când citiţi) în 15 martie de la ora 12, alimente persoanelor cu posibilităţi reduse din Agnita. Astfel, potrivit reprezentantului Crucii Roşii Sibiu, 35 de persoane vârstince din oraş vor primi câte un pachet de 14 kilograme cu alimente neperisabile.

Proiectul Banca de Alimente a fost lansat la iniţiativa Crucii Roşii Sibiu în urmă cu un an după modelul unor proiecte similare derulate cu succes atât în Europa cât şi în SUA şi Canada.

Eroarea în acest caz, demnă de a fi inclusă în rubrica nodul din papură, o face reprezentantul pe Relaţii Publice al Crucii Roşii Sibiu, Lucia Pîrvu. În e-mailul transmis către presă, reprezentantul CRS readuce oraşul de pe malul Hârtibaciului cu 60 de ani în urmă denumind Agnita "comună", după cum se poate observa în fotografie.

Agnita a fost până în anul 1950 comună cu târg, fiind apoi declarată oraş.
Eroarea, cu toate că i-a nemulţumit pe cei mai agniţeni dintre agniţeni, este minoră şi nu trebui esă umbrească acţiunea Crucii Roşii Sibiu. Totuşi, eroarea e eroare şi nu o puteam ignora.

Am gafat-o

2011-03-07T22:41:00.007+02:00

Am mustrări de conştiiţă. Cred că am făcut o prostie. Un lucru pe care l-am regretat în secunda 2... cu două secunde prea târziu.

Intrasem într-un magazin din oraş să cumpăr tabacoase şi ciungă. Nu parcurg traseul printre rafturi pentru că ceea ce îmi doream se găsea la casă. Un client în faţa mea... aştept... îmi vine rândul. Cer tabacoase. Tânăra de la casă, cel mai probabil nou angajată după cât de stresată era să facă totul bine, scanează tabacoasele şi le pune pe tejghea. Cer un pachet de ciungă.
- Astea sunt bune?
- Da, zic Sunt pastile sau lame? (mi se părea că nu se văd pastilele pe ambalaj)

- Pastile!
Le scanează şi le pune pe tejghea.
Plătesc şi în timp ce aşteptam restul inspectez vizual şi tactic pachetul de ciungă. Erau lame.
- Sigur nu sunt lame?, întreb retoric
- Sigur!
- Punem pariu?
Ia tânăra pachetul de ciungă, îl pipăie tacticos şi ralizează că a greşit. Mi-am dat seama că nu ştie ce are de făcut în asemenea situaţii, cum să anuleze bonul de casă deja imprimat. Mai mult, un angajat mai vechi şi mi se pare cu un anumit grad de decizie în firmă se apropiase şi privea cam suspect toată scena.
Brusc mi-am dat seama că e posibil să-i fi creat oareşce probleme tinerei vânzătoare şi m-au cuprins remuşcările.
Astfel, sper să conteze că îi cer scuze, că nu am avut nici cea mai fină umbră de intenţie să fac aşa ceva în special acu, în ajunul zilei femeii.
Totodată, îi urez un 8 Martie fericit şi fără clienţi asemeni mie (cel din acea clipă).
Un 8 Martie fericit şi o primăvară frumoasă tuturor femeilor!

Ştiţi vreo mamă de vânzare? Vă aduc client

2011-03-04T18:37:00.004+02:00

Nu aveaţi cum să rataţi subiectul care face în ultima săptămână prima pagină a ziarelor multicolore şi nu numai. Divorţul Columb(our)enilor, un spectacol de cea mai joasă speţă din punctul meu de vedere, pentru care se s-au alocat ore în şir de emisie chiar şi pe principalele posturi de televiziune, nu face decât să mă dezguste. Am considerat că nu merită nici măcar un sfert de titlu pe Unul din o mie, însă m-au şocat anumite cuvinte spuse de copilul pentru care se luptă cei doi: "vreau altă mamă să cumpăr". Vă imaginaţi în ce lume trăieşte acest copil şi ce educaţie a primit dacă la 4 ani crede că totul se cumpără, inclusiv mama? Mă gândeam să scriu acum că peste vreo doi ani va vrea şi va crede că e posibil să cumpere ...., la adolescenţă o să vrea să cumpere ..., iar când va creşte mare o să îşi dorească să cumpere ..., însă gândindu-mă că dorinţele cresc odată cu vârsta nu am putut decât să pun acele puncte de suspensie. Nu îmi pot imagina ce poate fi mai presus decât mama.

Învăţăm, NU gândim

2011-02-27T09:16:00.006+02:00

I-am promis zilele trecute unui prieten, moi nou coleg de suferinta blogărească, o poveste care să demonstreze că nu întotdeauna ceea ce învăţăm din cărţi este bun. Mă refeream de fapt la ceea ce ne bagă pe gât profesorii, implicit şcoala.

Mi s-a demonstrat astfel nu o dată, că scoala, şi aici mă refer la cea generală şi liceală, ne umple capul cu nişte idei fixe, de multe ori eronate sau cel puţin incomplete, limitând astfel sfera gândirii.

Nu mă refer la ştiinţele exacte, deşi odată cu trecerea anilor descopăr tot mai multe cazuri în care 1+1 nu fac nicidecum 2, şi nici la literatură, cu toate că e pur şi simplu aberant să fi obligat să înveţi mecanic spre exemplu un comentariu gandit de nişte unii în timp ce viziunea ta, argumentată, asupra unor poeme este cu totul alta.
Întâmplarea a avut loc la o oră de filozofie. Da, la filozofie. Da, şi la filozofie gândirea îţi este îngrdită deşi manualul şi cursul de filozofie începe cu un citat din Immanuel Kant care contrazice acest lucru: "Nu se poate învăţa filozofia, se poate doar învăţa să filozofezi".
Astfel, în cadrul unei ore de filozofie, clasa a XII-a, discutam, pardon, ni se preda mecanic, o anumită temă. Anumite idei debitate de un filozof mort demult. Nu ţin minte care, nici nu are rost. Revin... Ridic două degete, elev educat pe atunci, şi spun că nu sunt de acord cu ce a gândit şi a transmis nenea ăla şi îmi expun varianta, argumentată atât cât puteam eu atunci. Profesoara îmi spune sec că e imposibil să am eu dreptate pentru că e corect ce spune ea pentru că doar "scrie în carte". Insist cu ideile mele şi mi se spune la fel de sec să stau jos. Nu mă dau bătut şi cer o explicaţie: De ce nu am dreptate? Spuneţi-mi dumneavoastră, doamnă profesoară, dar nu vreau explicaţia că "aşa scrie în carte". Se refuză dialogul. Ce s-ar mai fi răscolit oasele lui Platon în pământ la încăpăţânarea profei de a refuza dialogul. Văzând că sunt lăsat în ceaţă mă revolt şi trec la atacuri directe şi personale: "Dacă aş fi avut cel puţin pregătirea dumneavoastră în materie de filozofie aş fi putut să aduc argumente mai solide şi probabil că aş fi fost eu pe acel loc la catedră. De ce nu discutăm la acest curs? Nu cumva ne-aţi pus în prima oră de filozofie să învăţăm pe dinafară citatul lui Kant? Nu spune el că nu putem învăţa filozofia ci putem doar să învăţăm a filozofa? Cum filozofăm aici?" Clasa blocată. Profa roşie de furie. Eu mă aşez dezamăgit în bancă. Catalogul se deschide şi mi se adaugă un 5 de toată frumuseţea. Credeţi că s-a oprit aici? Nu. Media anuală la filozofie a fost 6.
Îmi pare rău domnule Kant, dar eşti un mincinos. Nu putem învăţa să filozofăm, putem doar învăţa ce au filozofat alţii fără să comentăm.

Semnal M - Votati cu noi

2011-02-26T21:49:00.001+02:00

Iată o melodie cel puţin interesantă a celor de la Semnal M.

Asculta mai multe audio diverse

Cum sa devii cea mai tare pitipoanca?

2011-02-26T10:00:00.012+02:00

Ghid pracric,
după o idee de Alex (Born in Romania)

Coproducţie Alex (Born in Romania) - Bogdan (Unul din o mie)

Nu e greu, trebuie să te naşti cu una din următoarele două trăsături - iubitoare de "irinei", sau iubitoare de "bote", fotbaliştii şi maneliştii fiind doar alternative. Dacă ai în ADN una din cele două trăsături, atunci faima, plasticul şi banii o să fie nişte consecinţe fireşti. Totuşi există nişte paşi care trebuie să fie urmaţi cu stricteţe.

Pasul 1 - încă de la o vârstă fragedă, trebuie să-ţi stabileşti priorităţiile...Cancan, Libertatea, Click şi Acasă Tv trebuie să devină icoane pentru tine. Da, într-o zi prima pagină o sa fie numai a ta.

Pasul 2 - obligatoriu trebuie să ai o prietenă foarte bună, alături de care să-ţi exersezi conversaţiile. Fiecare propoziţie trebuie să înceapă musai cu " fată", iar la final obligatoriu "te pup dulce, pa". Într-un final prietena ta cea mai bună o să te trădeze. Nu o lăsa să te învingă, trădează tu prima, cine trădează întâi iese în evidenţă.

Pasul 3 - dacă natura îşi face datoria şi te inzestrează cu un caracter flegmatic, atunci e perfect, pentru că orice piţipoancă este unică (în viziunea ei), toată lumea o invidiază, ea fiind femeia perfectă (tot în viziunea ei).

Pasul 4 - îmbrăcămintea trebuie să fie provocatoare şi cât mai sumară, să-ţi scoată în evidenţă fizicul. Dacă nu ai dat peste vreun Bote care să te îmbrace, e nasol, pentru că prostul tău gust al modei o să te distrugă...însă pentru tine e ok..."nu contează cum arată, e de firmă."

Pasul 5 - iubeşti maşinile, cât mai SUV şi cât mai decapotabile. Dacă nu ai vreun iubit care să posede aşa ceva, atunci inscrie-te la modeling şi, în scurt timp o să ai ocazia să călareşti diferite modele la saloanele auto.

Pasul 6 - trebuie să pozezi în curu' gol prin toate revistele, iar la interviul de final trebuie să apară obligatoriu expresiile: "sunt o fată sensibilă, romantică", "mi-aş dori un prieten care să mă iubească pentru sufletul meu bun, nu pentru cum arăt " şi alte rahaturi e genul ăsta.

Pasul 7 - dacă a dat vreun "iri" peste tine, atunci ţi-a pus D-zeu mâna în cap. Sacrificiul suprem trebuie făcut urgent, adică cel puţin un copil. Singura ta noţiune de aritmetică o să dea roade: piţipoancă + iri = copil, apoi (piţipoancă + copil) - iri = munţi de bani. Şi uite aşa o să te transformi în idolul tuturor piţipoancelor în devenire. Nu uita ca divortul ti-l programezi inainte de casatorie.

Pasul 8 - solarul, coaforul, salonul de masaj şi cluburile trebuie să devina, obligatoriu, celelalte case ale tale. Dacă ieşi în club, trebuie să anunţi cel puţin un ziar colorat să vină să te fotografieze, iar a doua zi trebuie să faci scandal că aia scriu porcării şi minciuni despre tine - obligatoriu la o televiziune.

Pasul 9 – dacă te întreabă vreun reporter despre ultima carte citită oligatoriu trebuie să spui Alchimistul de Paulo Coelho, nu da greş niciodată. Fă un efort si memorează un citat pe care îl poţi lua de pe net, pentru că e posibil ca reporterul să te verifice dacă chiar ai citit.

Pasul 10 – unul dintre cele mai importante lucruri, periodic mai schimbă căte un silicon, mai adaugă puţin botox, transformă-te într-o femeie de plastic dar revoltă-te de fiecare dată când ţi se spune acest lucru. Să nu faci însă aceste schimbări niciodată pe banii tăi, de fiecare dată găseşti căte un „iri”, „bote” sau „poponeţ” care va plăti factura.

Poveste de dragoste ţărănească

2011-02-18T18:46:00.003+02:00

Pentru că suntem în februarie şi se spune că ar fi luna iubirii (asta doar de când avem două sărbători că atunci când era numai Dragobetele nu zicea nimeni) m-am gandit să postez ceva despre iubirea din satul în care mi-am petrecut vacanţele copilăriei şi în care merg de fiecare dată când vreau să mă deconectez. Acolo, în Vecerd, dacă lumea te vede de mână cu cineva imediat îţi pune verigheta pe deget... "e clar, o ţine de mână, inseamnă că în câteva luni se iau, iară bem şi ne dănţuim la o nuntă şi după vrun an la botez". Acum, nu o să bat monedă (deşi am nevoie de câteva mii de asemenea metale) pe povestea mea. Mi-am amintit o poveste spusă ăl mai bătrân din familie la vremea respectivă.
Zice la un moment dat moşu'mio că era unu' de vreo 25 de ani în sat care nu prea avea succes la fete. Tot nemul lui îşi făcea probleme că ficioru, dacă nu s-o însurat până la 25 de ani, mai târziu musai îi va fi greu. Şi îl ia tată-so întro zi şi îl duce în alt sat unde îl prezintă unei fete. Fata, nemăritată şi timidă cum erau fetele pe acea vreme. Se uită tinerii unu' la altu' nu ziceau nimic. Bătrânu ia frâiele în mâini când vede că ăştia tac şi zice:
- Tu copilă, tu îl iubeşti pe ficioru ăsta?
- Îl iubesc nene.
- Bă ficioru tatii, tu o iubeşti?
- O iubesc tată!
Atenţie, ăştia doi s-or văzut prima oară în viaţă.
- No, mă copii, continuă bătrânul, acum îi musai să facem nuntă.
O făcut ei nuntă, o făcut şi copii, o avut şi nepoţi şi acum sunt doi bătrânei pensionari care îl înjură pe Boc.
Adevăr în această poveste mă gândesc că e atât cât e în toate poveştile bunicilor noştri, cert este că cei doi bătrânei există, i-am cunoscut.

Cruci cu renume

2011-02-15T18:31:00.005+02:00

Vizitând site-ul unei firme de Monumente Funerare din Sibiu mi-a atras atenţia un anumit model de cruce. Am fost pe cât de suprins pe atât de amuzat, în special datorită faptului că este o firmă sibiană. Aşa că am dat un Print Screen.
Comentariile suplimentare sunt de prisos. Imaginea vorbeşte de la sine. Fiecare înţelege ce vrea.

Maia Morgenstern la Agnita

2011-02-15T08:49:00.008+02:00

Agnita are onoarea în aceste zile să fie gazda celei mai mari actriţe din România, asta cel puţin din punctul meu de vedere. Maia Morgenstern filmează în această perioadă la Dealul Frumos şi a fost cazată la în orăşelul nostru.

Interpreta cu succes incontestabil a rolului Fecioarei Maria în filmul Patimile lui Hristos regizat de Mel Gibson nu a fost deloc scumpă la vedere. A ţinut să cunoască îndeaproape obiceiul specific Agnitei, Fuga Lolelor, şi s-a aflat duminică în mijlocul mulţimii adunate pentru acest eveniment. Cu toate acestea prezenţa marii actriţe la Agnita se bucură de limita de discreţie necesară unei asemenea personalităţi.

Am o voce!

2011-02-13T15:24:00.004+02:00

"Am dreptul să fiu ascultat! Am o voce!"

Am urmărit filmul "Discursul Regelui" (The King's Speech) pe de-a-ntregul cu un ritm cardiac accelerat. Afirmaţia aceasta o înţeleg în acest moment doar cei care au aflat povestea filmului, cei care mă cunosc personal şi cărora le-am vorbit cel puţin o dată.
Am retrăit pe parcursul celor aproape două ore unele dintre cele mai importante decizii pe care le-am luat în viaţă, unele dintre acestea imposibile sau nebuneşti în condiţiile date.
Am înţeles, şi asta nu în urma vizionării filmului ci în decursul vieţii, că problemele cu care te confrunţi fie te răpun pentru că renunţi la un moment dat să te mai împotriveşti, fie le accepţi şi le negi în acelaşi timp, alegând calea cea mai dură pentru a lupta cu ele. Doar aşa poţi demonstra tuturor dar mai ales ţie că poţi, că nu eşti dominat, că nu depinzi, că viaţa este aşa cum ţi-o faci. Nimic nu îţi este scris, cum se spune, totul scri tu pe parcurs. Şi chiar dacă uneori eşti nevoit să mai pui câte o virgulă, punctul îl pui doar la sfârşit.
Regele din film a fost obligat de circumstanţe să se lupte cu problema, eu am ales.
Problema mea a fost şi este aceeaşi ca şi a regelui, asta pentru cei cărora nu le-am vorbit niciodată până acum. Regele s-a luptat pentru a putea vorbi supuşilor coerent, altfel credibilitatea discursului său fiind umbrită de reacţiile acestora la modul de exprimare. Eu am ales să lupt în cel mai dur mod din încăpăţânare. O încăpăţânare pozitivă.
Problema despre care vorbesc se cheamă balbism. Nu e considerată o boală, nu e considerată un handicap, e un defect pe care pe care de regulă îl au sau l-au avut unii dintre cei mai inteligenţi oameni. Nu luaţi asta ca o laudă. Cum aş putea să mă laud că sunt bâlbâit?
Am urmat în copilărie diverse tratamente şi şedinţe de logopedie dus de către părinţi, iar când am avut mintea destul de coaptă încât să pot lua singur decizii am ales să lupt prin alte metode. Astfel am ales profilul de filologie la liceu, am ales Facultatea de Jurnalistică şi Comunicare Publică, am ales să lucrez în presă, am ales să iau interviuri. Mi s-a spus că sunt nebun, mi s-a spus că nu am nicio şansă, mi s-a spus că am ratat un viitor într-un domeniu mai real. Mi s-a spus însă şi că mă respectă mai mult datorită nebuniei mele. Tuturor, indiferent de poziţia pe care au adoptat-o in faţa mea le-am arătat că problema asta nu mă împiedică să îmi impun punctul de vedere. De fapt nu m-a împiedecat în niciun sens, nici să spun ce vreau să spun, nici să ajung unde vroiam să ajung, nici să am prietenii pe care vroiam să îi am.
Am ales domenii de comunicare pentru că astfel am tot timpul şansa de a mă face ascultat. Şi nu cred că a fost vreun moment în care să nu arăt că ceea ce gândesc merită să fie auzit. Nu pot şi nu îmi permit să gândesc şi să ţin pentru mine. Am tot dreptul să fiu ascultat! Am o voce!

A început bătălia

2011-02-09T20:58:00.004+02:00

Am înscris UNUL DIN O MIE în Romanian Brands on Facebook. Încep astfel competiţia de pe locul 168 din 294 în clasamentul blogurilor şi locul 5106 din 8518 în clasamentul general. Aştept noi fani. Just press Like! Poate chiar distribuiţi sau sugeraţi şi prietenilor.

Nu le pasă...

2011-02-05T08:46:00.001+02:00

... dar asta o ştim şi o simţim cu toţii.

Ne fură sănătatea... Ne omoară speraţa

2011-02-03T05:56:00.004+02:00

Ca la noi la nimenea... Se desfinţează Judecătoriile când sistemul juridic românesc e la pământ, se închid spitalele când sănătatea poporului român devine un mit iar paturile din saloane sunt veşnic insuficiente. Ne-au îmbolnăvit cu măsuri aberante şi inumane iar acum ne fură dreptul de a ne însănătoşi. Da, do...bitocule Cseke Atilla, pentru că dacă te numesc "do...mnule" ţi-aş face o onoare pe care nu doar că nu o meriţi dar ar fi mincinoasă. Da, eşti un hoţ de drepturi pentru care nu meriţi un pat în celulă ci un pat la reanimare, poate într-un spital pe care îl vei desfinţa.
Spitalul din Agnita este unul dintre cele 71 de spitale din toată ţara care vor fi desfinţate iar clădirile vor deveni azile de bătrâni. Alte 111 unităţi medicale vor fi comasate. Această măsură înseamnă că rişti, ca român să mori aşteptând salvarea care nu mai vine de la 5 km ci de la 60. Este o măsură criminală aşa cum sunt majoritatea, dacă nu toate, luate de Guvernul Boc-Poc. Suntem condamnaţi la moarte sau la suferinţă, suntem condamnaţi.

De ce UNUL DIN O MIE?

2011-01-31T20:56:00.004+02:00

Nu am vorbit niciodată despre motivul pentru care blogul pe care l-am creat şi îl administrez se numeşte UNUL DIN O MIE, sau despre ce înseamnă această denumire. Şi nu pentru că nu aş fi fost întrebat sau pentru că nu am avut un răspuns destul de interesant (ha!). Explicaţia este pe cât de simplă pe atât de profundă. Bine, aş putea face aluzie la 1000 de situaţii sau 1000 de cazuri care vorbesc că doar unul din o mie de ceva/cineva face, ştie sau gândeşte că ceva sau altceva, dar probabil doar una dintre aceste o mie de situaţii este exactă.

Cum spuneam, explicaţia este destul de simplă şi cât se poate de plastică. UNUL DIN O MIE sau mai corect UNU DIN O MIE. Mai exact 1 din 1000. Este vorba de acel 1 care trage după el zerourile, care le dă valoare, dar în acelaşi timp acel 1 căruia, dacă nu ar exista acele zerouri din coadă, îi scade valoarea atât de mult încât se apropie de valoarea lui zero.
Mai departe de aici vă las pe voi să trageţi concluziile şi să continuaţi explicaţia... fiecare după bunul plac. Fiecare explicaţie va fi bună. Gândiţi! Deveniţi acel UNUL DIN O MIE.

Fii UNUL DIN O MIE

2011-01-21T18:42:00.005+02:00

Am hotărât să permit şi altor persoane să scrie pe UNUL DIN O MIE. Sunt de părere că fiecare are câte ceva de spus, fiecare are câte un gând de împărtăşit, o bucurie, o nemulţumire, fiecare se confruntă cu situaţii care merită relatate. Altfel spus, fiecare poate să devină unul din o mie. Nu e complicat însă sunt anumiţi paşi pe care consider că este necesar din varii motive să fie parcurşi. Astfel, în primul rând cel ce doreşte să devină unul din o mie poate să scrie pe pagina de Facebook, (click aici). Cele mai interesante postări, indiferent de subiect sau număr de caractere, vor fi publicate pe blog. Utilizatorii care vor posta constant pe pagina de Facebook vor fi invitaţi să devină coadministratori ai blogului, implicit ai paginii de Facebook. (pentru asta e nevoie de o adresă de e-mail).

Singurele condiţii impuse sunt respectul faţă de blog şi faţă de ceilalţi coadministratori şi minima decenţă. Scrii ce vrei, dar nu abuzezi de vulgaritate.
Spor şi vă aştept.

Noi nu protestăm, noi observăm

2011-01-20T21:54:00.004+02:00

Cam peste tot în ţară protestul din 17, 18 şi 19 ianuarie împotriva benzinarilor nu s-a bucurat de prezenţa anunţată. Dacă pe site-urile de socializare s-a toţi păreau să facă front comun împotriva scumpirii carburantului necesitatea deplasării i-a determinat pe mulţi să treacă pe la pompă. La Agnita protestul nici nu a existat, deşi au fost câţiva, nu-ţi ocupă două mâini să îi numeri pe degete, care au refuzat să alimenteze. Nici măcar cu număratul monedelor nu s-au ocupat angajaţii benzinăriilor.

La Agnita nu-mi amintesc şi nici măcar nu îmi imaginez vreun protest în stradă. Să le convină agniţenilor situaţia în care se află? Să le fie frică? Să fie prea comozi sau prea ocupaţi? Care să fie cauza? Am auzit doar de un grup mic de profesori care s-au deplasat la Bucureşti pentru a protesta în urmă cu câteva luni.

O formă de protest poate fi considerată şi semnarea tabelelor nominale pentru împiedicarea desfinţării Judecătoriei. Nu cred însă că în cazul în care această măsură nu va avea rezultat se va hotărî cineva să protesteze în faţa instituţiei sau în mijlocul oraşului.

Prostia se dă pe reţetă

2011-01-19T20:35:00.005+02:00

Abia că mai pot să ţin ochii deschişi sau să mai găsesc tastele de durere. Mă străfulgeră câte o înţepătură blestemată în măsea că aproape îmi vine să turbez. Răscolesc sertarul cu medicamente şi nu găsesc nimic folositor. Scotocesc prin buzunare şi găsesc 10 lei, m-am scos, îmi ajunge pentru câteva algocalmine. Mă încalţ în timp ce înjur toate ce îmi vin în minte, trântesc uşa ca şi când ar fi un duşman de moarte şi iau drumul farmaciei. Farmacia plină. Aştept şi mă foiesc de mama focului. Mai trântesc câteva sute de înjurături în gând până să îmi vină rândul. Deja ochisem dozatorul de apă chioară din farmacie. Iau cinci pastile odată, îmi zic. Ajung la rând:
- O cutie de aaaaaa... măseaua, de algocalmin.
- Aveţi reţetă?
- Ce reţetă, vreau algocalmin.
- Pentru algocalmin vă trebuie reţetă.
- Doamnă, mă doare măseaua, vreau algocalmin!
- Nu pot să vă dau fără reţetă, dar pot sa vă dau Nurofen.
- Bine, cât e?
- 17,5.
- Lăsaţi, mă tratez cu ţuică. Reţetă nu am cum să iau pentru că nu m-am gândit cu 24 de ore în urmă că o să mă doară măselele şi să îmi fac programare la medic şi acum ar trebui să plătesc consultaţia.
Vă aduceţi aminte aceste situaţii? Nu aveţi cum pentru că o să aibă loc doar din februarie când algocalminul se va da doar pe reţetă. Mai are rost să vă spun că toată decizia e bazată pe faptul că astfel medicamentele mai scumpe, pentru care nu e nevoie de reţetă, o să aibă o trecere fabuloasă în rândul nefericiţilor de suferinzi.
O să ajungem încet încet să ne tratăm din nou cu leacuri băbeşti (rachiu la măsea să amorţească, ţigări fumate cu urechea, coifuri arse tot în ureche, sau rădăcini de cleşte).
Şi nu, nu mă doare măseaua, dar mă doare îngrozitor capul de cât de tâmpit şi incapabil e guvernul şi mafia din jurul lui.

Reclamă murdar de agresivă

2011-01-14T20:07:00.003+02:00

Mă întorc de la servici relativ fericit că s-a mai încheiat o săptămână si tot atât de relativ nefericit că nu a fost săptămâna de salariu (aşa că nu am de dat împrumut). Intru în urbea noastră din ce în ce mai răscolită de săpăturile din asfalt şi privirea îmi fuge când în stânga, când în dreapta, în sus, în jos, mă ia cu ameţeli şi sunt aproape de a-mi luxa gâtul. Afişe peste tot. Nu se poate, zic, iar campanie electorală. Ce aromă de gogoşi ne vâră iar ăştia pe gât. Ajung în faţa blocului... stupoare. Aceleaşi afişe împrăştiate cât vezi cu ochii. Unele lipite pe canal, altele pe parbrize, majoritatea (la vreo 72 după o aproximare rapidă, ha) pe jos. Îmi fac loc printre ele, scap cu greu de vreo două care m s-au agăţat de talpă, iau unul în mână şi citesc: "CUMPĂR ORICE FEL DE AUTOTURISM... PLATA PE LOC ..." Ce campanie electorală, omu' vroia să îşi facă parc auto, banuiesc. Păi bine 'nea afaceristu', io înţeleg că îţi faci reclamă şi ai auzit matale că reclama agresivă de cele mai multe ori prinde, dar de ce eşti agresiv cu natura, spaţiul public şi cu dorinţa mea de a trăi pe o stradă curată? Iau telefonul şi sun. Lasă omu să sune de câteva ori ca şi când ar fi el ocupat şi răspunde când mă pregăteam să apăs REDIAL.

- Bună seara, zic. Înţeleg că doriţi să cumpăraţi maşini.
- Da, ce maşină aveţi?
- Una pe patru roţi plus una la nevoie, dar nu asta contează. Am o rugăminte, când mai puneţi afişe, gândiţi-vă că nu e să le amplasaţi în aşa fe încât să nu se împrăştie peste tot.
Omu' s-a blocat. Îl aud cum înghite în sec.
- Am înţeles, îmi cer scuze.

Ce i-o fi trecut prin cap când şi-a dat seama că cineva care a văzut afişul (afişele) îl sună dar nu pentru a vinde şi că există şi persoane preocupate de civilizaţie nu pot decât să îmi imeginez. Ce-i drept, reacţia lui a fost una cât se poate de corectă şi normală. Să vedem dacă va merge mai departe şi va aduna poate aficele împrăştiate... sau visez prea frumos? Dacă şi mâine, pe lumină situaţia va fi la fel o să fac şi nişte poze pentru a le posta, cu tot cu număr de telefon. Nici un bai dacă îi fac reclamă.

Căluş pe gura justiţiei

2011-01-10T19:30:00.007+02:00

"Justiţia este gloria încoronată a virtuţilor" (Marcus Tullius Cicero)

Problemele din justiţie ne-au întârziat întrarea în spaţiul Schengen, asta ca să mă refer la evenimente recente. Justiţia e de partea celor puternici, gândim din ce în ce mai mulţi cam de 20 de ani încoace, şi aproape zilnic ni se confirmă gândul. Şi noi, pardon, ei ce fac? Pun căluş şi încătuşează instituţiile de justiţie.

Zvonul de la sfârşitul anului trecut se confirmă. Comisia de evaluare a Ministerului de Justiţie a propus desfinţarea Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita pe motiv că numărul dosarelor soluţionate este prea mic. Astfel, potrivit personalului Judecătoriei Agnita, citat de ziarul Turnul Sfatului, din cele 2000 de dosare care ar trebui soluţionate pe masa instituţiei nu s-au putut număra mai mult de 1400.
Închiderea porţilor Judecătoriei nu îi afectează doar pe cei 15 angajaţi sau pe locuitorii Agnitei ci nu mai puţin de 28.000 de persoane din 10 comune aflate în apropierea oraşului.
Agniţenii au hotărât să nu stea indiferenţi. Primăria împreună cu Asociaţia "Valea Hârtibaciului" au demarat o amplă acţiune de strângere a semnăturilor împotriva desfiinţării celor două instituţii. Tabelele au fost împărţite celor 10 primării de comună iar în Agnita au fost amplasate în puncte frecventate de cetăţeni, Poştă, biserici, magazine etc. Semnăturile vor fi ataşate unui memoriu care va lua calea Guvernului. Semnatarii speră că vor convinge ca activitatea Judecătoriei Agnita şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita să nu fie suspendată pe 1 iunie aşa cum s-a anunţat oficial.
Eu am semnat. Tu ce faci?

Run for your life....

2011-01-07T08:22:00.003+02:00

Ce aţi face dacă aţi fi urmăriţi de un grup de 20 de persoane?
La ce v-aţi gândi în acele momente?

Aţi înţeles perfect, era vorba doar de o farsă.

Degetul mijlociu... scufundat

2011-01-06T08:46:00.005+02:00

Atunci când revăd un film încerc să il urmăresc de fiecare dată altfel. Astfel nu pot spune niciodată că m-am săturat de vreun film. Acelaşi lucru am făcut de curând cu celebrul film al lui James Cameron, Titanic. Am încercat de această dată să urmăresc detalii, poate chiar cele care nu se potrivesc poveştii, spaţiului sau timpului. Ce mi-a atras atenţia... degetul mijlociu al lui Rose. Primul impuls a fost să mă gândesc că în 1912, anul scufundării pachebotului RMS Titanic, ar fi fost puţin probabil ca arătarea degetului mijlociu să aibă vreo semnificaţie, astfel că scena s-ar fi potrivit ca nuca în perete.

Ruşine să îmi fie. Am gândit prost.
Ulterior am căutat informaţii despre istoria degetului mijlociu şi am descoperit că semnul este folosit încă din secolul 15. Se pare că atunci semnificaţia degetului era mult mai puternică. Înaintea bătăliei de la Agincourt (1415), francezii anticipau victoria asupra Angliei şi au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaţilor capturaţi. Fără acest deget soldaţilor le-ar fi fost imposibil să mai tragă cu arcul. Soarta s-a întors însă împotriva francezilor pentru că au pierdut bătălia iar englezii îi batjocoreau arătându-le degetul mijlociu.
Revenind la Titanic, tind să cred că raportându-ne la anul poveştii (1912) este prima "ecranizare" a poveştii.
Poate ştiţi voi alta...

Agnita nu are şcoli... dar se construiesc

2010-12-29T14:57:00.005+02:00

Cel puţin asta se poate înţelege de pe site-ul oficial al Prmăriei Agnita. Accesând www.primaria-agnita.ro puteţi observa că la categoria Invăţământ-Cultură, subcategoria Instituţii de Învăţământ, sunteţi este postat doar mesajul "În construcţie". Astfel, se poate înţelege fie că în Agnita nu există momenta nicio instituţie de învăţământ pentru că acum se construiesc, fie că administratorul paginii web a instituţiei pare să nu îşi dea interesul îndeajuns, asta ca să nu folosesc alte cuvinte.

Aceeaşi indiferenţă o putem descoperii şi din subcategoria Evenimente, unde ultima acctualizare face referire la evenimente petrecute în anul 2008. Sau în Agnita nu s-a mai întâmplat nimic pe plan cultural de acum aproape trei ani?
Doar subcategoria Cultură pare să fie ceva mai bogată în informaţii, doar că şi aici sunt probleme. Doar dacă ai ochi de vultur sau ochelari de vedere poţi citi textul fără efort.
Despre pagina oficială a Primăriei Agnita şi despre felul cum e administrată am mai scris şi sigur voi mai scrie, pentru că o analiză atentă a întregului site scoate cu uşurinţă la iveală o mulţime de greşeli şi neajunsuri.

Ora de Sibiu atacă

2010-12-28T09:31:00.004+02:00

Ziarul on-line Ora de Sibiu nu mai poate fi citit, cel putin momentan. Pagina publicaţiei este considerată "pagină de atac" şi a fost blocată.

Sărbători Fericite

2010-12-24T13:09:00.002+02:00

Las pentru moment deoparte toate cârcotelile. Crăciun Fericit şi un An Nou mai bun tuturor cititorilor şi fanilor UNUL DIN O MIE. Aceleşi urări se îndreaptă şi către cei deranjaţi de acest blog.

Sper ca sacul Moşului să fie atât de plin încât să vă satisfacă toate nevoiile, dorinţele şi mofturile.

Parcare cu bucluc

2010-12-23T08:58:00.005+02:00

Aţi auzit vreodată întâmplarea tânărului care trebuia să ajungă neaparat într-o localitate şi merge la un vecin să împrumute o bicicletă. Povestea spune că tânărul îşi imagina în drum spre vecin dialogul pe care îl va avea cu acesta şi ajunge la concluzia că vecinul său nu îi va împrumuta bicicleta. Astfel ajunge la poartă, iese vecinul iar tânărul i se adresează: "Vecine, şti ce, mai lasă-mă în pace cu bicicleta ta cu tot că nu mai am nevoie de tine, mă duc pe jos."

Ei, cam aşa am păţit seara trecută.
Mă întorc acasă, obosit şi stresat după un drum de câteva sute de km şi dau să parchez în locul obişnuit. Nu e chiar parcare pentru că locul nu e organizat în acest sens şi nici nu se percepe vreo taxă, astfel că oricine poate să îşi lase autoturismul în acest loc.
Să revenim... încerc să parchez. Misiune imposibilă deşi spaţiul permite parcarea a trei autoturisme şi în acel moment erau parcate doar două. Cea de-a doua era pusă cu mare precizie pe diagonală, ocupând două locuri mari şi late. Nu aveai loc să intri nici cu o motocicletă cu ataş (nu că autoturismul meu ar fi mai mare). Opresc. Aştept. Claxonez. Iar aştept. Trec circa zece minute. Nu vine nimeni. Mă uit la plăcuţa de înmaticulare şi îmi dau seama că este maşina unui organ de ordine din oraş. Nu e foarte greu să recunoşti orice număr într-un oraş ca Agnita.
"Ei las' că ţi-o coc eu", îmi zic, şi parchez în spatele lui. Întru în casă şi după nici două minute aud un motor. Ies din nou în faţa blocului dar până acolo îmi construiam dialogul (asta dacă încă vă întrebaţi care e legătura cu introducerea):
- Nu aveţi loc să ieşiţi din parcare?
- Nu am, mută maşina.
- Nici eu nu am avut loc să parchez, aţi ocupat două spaţii.
- Şi ce e parcarea ta?
- Nu e parcarea mea că nu plătesc nimic, dar să ocupaţi două locuri în priul rând nu e moral.
- Hai, hai, că poate te amendez pentru blocarea circulaţiei.
- Atunci vă amendez şi eu pentru lipsă de bun simţ.
Până aici am avansat cu dialogul imaginat pentru că am ajuns în faţa blocului şi am deschis maşina. Atunci reacţia şoferului stăpân pe două locuri m-a lovit frontal:
- Îţi muţi te tog maşina să ies?
S-a dus naibii tot schimbul de replici la care mă aşteptam. S-au spulberat toţi nervii. Am mai ridicat doar două degete prin care încercam să îi sugerez că a ocupat două locuri. Nu ştiu dacă a înţeles. Poate s-a gândit că îi arăt semnul victoriei, că tot era 22 decembrie.
Info: fotografia nu e de la faţa locului, dar e reprezentativă

Frig de crapă pietrele... pe bune

2010-12-20T12:21:00.002+02:00

Cu toţii spunem că este "frig de crapă pietrele", dar nu ne gândim niciodată că se poate chiar întâmpla. Iată că s-a întâmplat. De dimineaţă, la o temperatură de -17 grade Celsius, potrivit computerului de bord, am găsit o piatră crăpată. Dovada clară... în România e frig de crapă pietrele.

Dăriueşte şansa la viaţă

2010-12-19T00:17:00.003+02:00

Se spune că de Sărbători te simţi mai bine atunci când dăruieşti decât atunci când primeşti. Haideţi să dărium o şansă la viaţă. Am primit acest mesaj ca şi comentariu la o postare. Nu am putut rămâne indiferent şi astfel voi reda comentariul pentru ca nici voi să nu rămâneţi indiferenţi:

Buna ziua! As dori sa apelez la intelegerea si generozitatea dumneavoastra in situatia Anei Tudose , o fata de 17 ani din Iasi , eleva la Colegiul National Iasi. Aceasta sufera de tumora epifizara iar extirparea ei inseamna o operatie de urgenta extrem de costisitoare. EA ARE NEVOIE SA-I ARATAM CA MINUNILE SE MAI POT INFAPTUI. Acum , in prag de sarbatori ajutati la salvarea acestei vieti inocente. Orice ajutor este bine primit. Informatii , numarul de cont , administratorul contului cat si RMN`UL se gasesc se gasesc pe: http://www.tudoseana.blogspot.com/ . Va multumesc anticipat.

miniMAX sub zăpadă

2010-12-18T16:09:00.005+02:00

Cel mai mare magazin deschis la Agnita ar fi normal să ofere clienţilor, pe lângă produsele de pe rafturi, condiţii bune de a face cumpărături. Ei bine nu se întâmplă tocmai aşa. Parcarea supermagazinului miniMAX DISCOUNT este, de la căderea primei ninsori serioase, acoperită în totalitate de zăpadă. Oare nu şi-a dat niciun angajat seama că afară este iarnă şi că parcarea trebuie curăţată. Dacă pentru autoturisme mai merge cum merge, să împingi un cărucior prin această zăpadă este practic imposibil. Ca şi client al magaziului şi în acelaşi timp şofer, eşti obligat să cari toate cumpărăturile în braţe din faţa magazinului până la autoturism. Iar dacă ai avut norocul să găseşti loc de parcare doar în cel mai îndepărtat punct al parcării, situaţie foarte probabilă în preajma sărbătorilor de iarnă, şi ai mai şi umplut coşul de cumpărături, totul devine o aventură.
UPDATE: Iată şi câteva fotografii care confirmă situaţia neplăcută în care se află clienţii.

UPDATE - Patinoarul de pe malul Hârtibaciului

2010-12-10T18:18:00.004+02:00

Ninge în Agnita de aproape 24 de ore. Toate drumurile, inclusiv şoseaua principala s-au transformat în adevărate patinoare. Se vede urma trecerii unui plug pentru îndepărtarea zăpezii de pe drum dar ca de fiecare dată a rulat la câţiva centimetri de la sol, condiţie excelentă pentru formarea unui strat gros şi durabil de gheaţă. Materialul antiderapant ori nu a fost împrăştiat deloc ori a fost pus la intervale care nu dau niciun rezultat. Nu e cale lungă până la producerea accidentelor rutiere. Şi ca de fiecare dată nu va răspunde nimeni pentru pagube. Toate semnele arată că Agnita va fi ca şi anul trecut oraşul în care nici măcar artera principală nu va fi practicabilă în timp de iarnă. Vom fi din nou rupţi de lume şi de râsul tuturor. Dar mai important vom plăti pentru indiferenţa şi incompetenţa celor care sunt reponsabili pentru administrarea şoselelor din oraş.
UPDATE - În această dimineaţă lucrurile păreau să se fi schimbat în mai bine. Dintr-o remorcă se împrăştia material antiderapant şi altă maşină se pregătea să pornească la drum pentru acelaşi lucru. Şoseaua începe să devină practicabilă, cel puţin în oraş... în afară patinoarul şi nervii şoferilor persistă .

Sursa foto: andreibartesch.com

Cei mai urâţi oameni

2010-12-01T08:37:00.003+02:00

Sunt aceeaşi care în unele momente sunt cei mai frumoşi. Sunt urâţi atunci când te gândeşti la ei, sunt frumoşi atunci când îţi salvează viaţa.

Am realizat acest lucru într-un salon de spital. O bătrânică simplă de la ţară, de lângă patul soţului ei rămas fără mâini şi care suferise de curând o altă operaţieîmi spune din senin: "Doctorii sunt cei mai urâţi oameni..."
Am înţeles ce vroia să spună deşi consider că respectul pe care poţi să îl porţi acestora pentru ceea ce fac e nemărginit, dar nu aveam puterea să spun ceva. Bătrânica mi-a confrimat gândul: "... ai vrea să nu îi vezi niciodată"

Te iub...e greu

2010-11-21T20:52:00.002+02:00

Regatul meu pentru un televizor

2010-11-15T18:32:00.002+02:00

Da... recunosc... sunt dependent. Sunt dependent de informaţie. Veţi spune că există şi alte căi de informare, la fel dacă nu chiar mai moderne, în speţă calculatorul.

Da... recunosc din nou... sunt comod. Nu leneş, comod. Diger mult mai bine informaţiile, mai ales dacă se referă la ce se întâmplă în această perioadă, dacă stau întins pe pat sau tolănit în fotoliu decât pe scaun în faţa calculatorului.
Aţi înţeles cum stă treaba, mi se f..u', vorba Escăi, televizorul şi doar maine dupămasă aflu dacă este recuperabil. Până atunci probabil că o să mă scarpin în cioc şi în creştetul capului de nelinişte. Fiţi alături de mine în aceste momente.

Mulţumim maestre Adrian Păunescu

2010-11-05T10:31:00.007+02:00

Odihneşte-te în pace maestre Adrian Păunescu! Mulţumim pentru toate emoţiile pe care ni le-ai trezit de atâtea şi atâtea ori, mulţumim pentru că ai fost contemporan cu noi. Mulţumim pentru ultima poezie pe care ne-ai scris-o nouă. O transmit tuturor:

De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!

Instrumente de suflat... INJECTOARE

2010-11-03T05:51:00.002+02:00

Cine spune că mecanicii nu au şi ei simţ artistic?

Câştigător(i)

2010-11-02T11:43:00.002+02:00

Pentru că a existat o singura estimare a pretului final (75,27) al produsului Consola XBOX 360 Slim HDD 4GB, câştigător nu poate fi decât:

Kolping Faraoani - 80

FELICITĂRI!
Aştept ca pe viitor bătălia pentru credite să fie mai aprigă.

Estimeaza si Castiga –MARC JACOBS - DAISY

2010-11-01T13:29:00.000+02:00

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

Aflaţi mai multe »

Dragilor ... ninge

2010-10-27T08:37:00.002+03:00

Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. În urmă cu 10, 15 ani un astfel de moment îl consideram încântător, acum... mă gândesc la hainele din ce în ce mai grele, facturile din ce în ce mai încărcate, schimb de cauciucuri, drumuri din ce în ce mai impracticabile şi aşa mai departe.

De la primul fulg nu puteam să fac altceva decât să îmi iau cafeaua şi o ţigară şi să mă pun spectator al fenomenului. Îmi strecor privirea printre fulgi dar inevitabil mă lovesc de fiecare dintre ei. Urmăresc câte unul din aer şi până când atinge pământul şi mi se pare că se topesc din ce în ce mai greu.

Estimeaza si Castiga – Consola XBOX 360 Slim HDD 4GB

2010-10-25T22:23:00.000+03:00

Câştigători

2010-10-25T10:02:00.003+03:00

Iată câştigătorii. Cele mai apropiate estimări de preţul final (52,93) al sistemului de navigaţie Full Europe sunt:

1. Cadariu Adriana - 75
2. Kolping Faraoani - 81
3. BlackAngelDodo - 102

FELICITĂRI!

S-a dus naibii toată tradiţia şi identitatea folclorică!

2010-10-20T09:28:00.003+03:00

Ieri dupămasă mergeam liniştit la volanul bolidului meu roşu printre celelalte autoturisme parcate aiurea pe strada principală din Agnita, "admiram" clădirile scorojite de trecerea vremii şi vitrinele înţesate de kitsch şi ascultam radioul pe postul local, mai mult judeţean. Şi cum mă plimbam eu aşa, puţin contrariat de alăturarea vechiului cu noul mi se spune în difuzor că urmează să fie difuzată piesa "O zis tata că-mi dă oi". Brusc mi s-a postat un zămbet pe faţă şi deja vedeam toate dealurile şi munţii Mărginimii pe care urcă de sute de ani cârduri blânde de oi. Aşteptam ca vocea lui Dumitru Giurcă să mă ducă acolo, la aer curat de munte şi privelişti unice.
Toată visarea însă s-a probăşit când aud în difuzoare vocea lălăită a lui, ma scuzaţi, Guţă. Din nou exclam: S-a dus naibii toată tradiţia şi identitatea folclorică! Cum nevoia să îţi permiţi a difuza pe un post de radio care reprezintă totuşi o regiune cu însemnatate culturală, această piesă în interpretarea unui manelist.
Au mai fost variante ale melodiei de-alungul timpului, în special cea cântată de Ion Oprişor, dar s-a păstrat de fiecare dată acel aer de mărginime.
Pentru păstrarea tradiţiei, iată melodia originală, interpretată de Dumitru Giurcă:

Dumitru Giurca - Si o zis tata ca mi da oi
Asculta mai multe audio diverse

Estimeaza si Castiga – Sistem de navigatie Full Europe

2010-10-18T11:06:00.000+03:00

Aflaţi mai multe »

Câştigatori UNUL DIN O MIE

2010-10-15T18:58:00.003+03:00

Licitaţia pentru Trusa Machiaj Givenchy s-a încheiat la 29,99
Cele mai apropiate estimari pe www.unuldinomie.blogspot.com sunt:

1.Dorina -31
2. Romanu' - 28,5
3. Cadariu Adriana - 35,14

FELICITARI!

Estimeaza si Castiga – Trusa Machiaj Givenchy

2010-10-11T11:50:00.001+03:00

Câştigătorii concursului

2010-10-11T11:41:00.006+03:00

Licitaţia de pe www.falvorotarybids.ro pentru PDA HP iPAQ 214 s-a încheiat la preţul de 38,83.
Astfel, câştigătorii concursului de pe UNUL DIN O MIE sunt:

1.Romanu' - 38,5
2. Cadariu Adriana - 44,18
3. Kolping Faraoani - 65

Aceştia vor fi contactaţi de echipa www.falvorotarybids.ro pentru premiere.

FELICITĂRI!

Cel mai tare blog

2010-10-07T10:08:00.003+03:00

UNUL DIN O MIE e mai tare decât restul blogurilor.
Nu e minciună, nu e vis, e doar o realitate confirmată de Google Fight. Iată şi dovada: foto

Concurs

2010-10-04T11:45:00.003+03:00

Concursul "Estimează şi Câştigă", în parteneriat cu Falvo & Rotary Bids a început.
Includeti in comentariu si adresa de e-mail pentru a va putea confirma ca si castigator.

Estimeaza si Castiga – PDA HP iPAQ 214

2010-10-04T11:32:00.003+03:00

Contact politic

2010-10-03T19:00:00.000+03:00

Auzeam zilele trecute la o emisiune pe TV că a întra în politica românească a devenit în prezent un lucru ruşinos, sau cel puţin unul cu care nu te poţi mândri. Nu comentez afirmaţia, care mi se pare că aparţine lui Turcescu, dar nu pot să trec cu veredrea că atunci, brusc, mi-am amintit primul meu contact direct cu politica.

Eram în ultimul an de liceu, abia primisem cartea de alegător şi începusem să înţeleg ce însemnătate are acel cartonaş laminat pe o singură parte. În afară de asta aveam o vârstă la care eram creativ nevoie mare. Astfel mi s-a oferit ocaţia de a publica anumite poezii în pagina culturală a unui ziar distribuit gratuit. Ştiam că acea publicaţie aparţine unui anumit partid politic şi personal nu aveam nicio problemă. Doar că aflasem între timp că directorul liceului la care învăţam şi care urma să îl absolv era membru cu convingeri al unui partid rival celui căruia îi aprţinea ziarul. Aşa că mi-am zis: "de ce aş risca să am probleme în ultimul an şi mai ales la bac?". Rezolvarea gândită aproape instantaneu părea a fi un preudonim. Şi începe al meu (aici vorbesc despre mine) să frunzărească ditamai cartea de telefon şi să pună degetul penrtu a alege întâi un nume, apoi un prenume. Am ales dar nu îl zic, sîc. La a doua apariţie mi-am luat inima în dinţi şi am semnat cu numele real.

Nu a apărut bine ziarul că mă şi opreşte directorul pe holurile liceului, se înroşeşte mai ceva decât un rac fiert, înghite în sec, mă felicită printre două înghiţituri în sec pentru poeziile şi articolele publicate şi îmi aruncă bomba: "Da'... faci parte din ... (partidul rival)?" I-am explicat eu ce şi cum, că încercam să mă lansez (nu în spaţiu) şi că nici nu ştiu cu ce se ocupă dreapta sau stânga, mai ales să fiu parte din vreuna.

Cam aşa a fost primul meu contact cu lumea politică. Al doilea a început şi continuă de ceva timp de când simt pe propria piele efectele deciziilor ăstora de genul lui Boc-Poc.

Ne mutam pe mare sau vine marea la noi?

2010-09-21T15:48:00.002+03:00

Iată ce fotografie am găsit. Nu ştiu cât e de nouă, de veche, sau cât s-a mai vorbit despre această chestiune în preajma Hârtibaciului. Chiar, ar putea să navigheze pe Hârtibaci. Nu aştept răspunsuri.

Agnita intră în reabilitare

2010-09-21T14:21:00.004+03:00

"Eu când zic, zic şi când zic că fac... zic", spunea un cineva pe care şi dacă aş vrea nu mi- amintesc acum.

Marele proiect de reabilitare a arterei principale din Agnita a însemnat până acum doar propuneri, vorbe, analize, licitaţii, semnături, etc. etc. Se pare însă că lucrurile vor fi începând cu această lună (asta în mod oficial şi teoretic) palpabile, adică se vor demara lucrările.
Nu ştiu de ce, că doar nu sunt Carmen Hara, întrevăd în primul rând un conflict care se va isca, la aflarea veştii, între optimişti şi pesimişti. Primii din listă se vor arăta entuziasmaţi de viitorul look al oraşului. În schimb pesemiştii, foarte mulţi proveniţi din rândul celor care frecventează DJ 106 Agnita-Sibiu, se vor lua cu mâinile de cap gândindu-se că abia ce au scăpat cât de cât de infernul săpat pe 106 şi lucrurile păreau să se îndrepte, hop Agnita se transformă într-o groapă imensă.
Ce şi cum va fi... 'om trăi ş'om vedea, vorba bunicului.
Pentru alte date, tehnice sau mai putin tehnice vizitaţi www.primaria-agnita.ro
Foto: www.agnetheln.ro

Oficial... concediu

2010-08-27T15:23:00.004+03:00

No aşa... mi-e greu să scriu aceste rânduri pentru că deja sunt cu gândul în altă parte. Mi se întâmplă de vreo săptămână şi până azi, cu fiecare zi ce trecea, eram tot mai departe. Da... deja sunt în concediu, cel puţin neoficial, pentru că oficial mai am câteva minute de muncă. Ce bine e însă să stau întins pe plajă, marea la picioarele mele, soarele tace ca nu cumva să îmi deranjeze liniştea... doar vântul îmi mai trage căte o palmă din dreapta şi mă readuce pe scaunul de birou, în faţa tastaturii.

Revenind la realitate... da, îmi iau un binemeritat concediu, după o lungă aşteptare. Nici nu ştiu dacă am avut până acum concediu sau doar vacanţă şi zile libere de sărbători. Şi cât aş vrea să plec, nicidecum la mama zmeului, este totuşi foarte probabil să nu fac nimic relaxant în astea două săptămâni. Am plănuit o lucrare amplă de reamenajare a casei. Doar căteva plimbări prin natura, două trei gratare şi trezitul după ora 10 a.m. să îmi amintească faptul că de fapt sunt în concediu.
Fără alte precizări, programul de muncă pare să se fi terminat, aşa că vă salut din mers. Unde merg, sau unde stau şi ce fac, poate vă voi spune la întoarcere. Concediu plăcut celor mai norocoşi ca mine.

Legea rade de noi... să radem de lege

2010-08-14T09:45:00.005+03:00

Am susţinut de multe ori, şi nu sunt singurul cu această părere, că România are legi haideţi să le spunem "ciudate", ca să nu fim rautăcioşi din prima. Plecând de la asta îl iau pe Valeriu de perciuni (îl ştiţi pe Valeriu... ăla cu pufarinele) şi căutăm pe Google cele mai ciudate legi, aproape convinşi că cele mai multe vor fi de ale noastre. Surpriză... nu-s. Am selectat 10 pentru postare. Ignoraţi comentariile bolduite, sunt opera lui Valeriu.

1. In urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor in Roma, pe motiv ca incurcau si aglomerau circulatia cetatenilor romani.
(Unde eşti Cezar Ave, ca să vezi în Bucureşti, maşini... tot un fel de care, dacă intri nu mai ieşi)

2. In Marea Britanie, legea permite oricarei femei gravide sa urineze oriunde doreste, inclusiv in cascheta unui politist, fara sa poate fi trasa la raspundere.
(Ce aş mai trimite vro câţiva caşchetari de la noi în Anglia şi i-aş pune să păzească fiecare pat de maternitate)

3. In statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
(Da' de ce? Ştiam că acupunctura face bine)

4. In Texas, porcii care fac sex in apropierea oricarui aeroport, incalca o lege inca in vigoare care-i incrimineaza direct pentru astfel de fapte.
(Despre ce fel de porci vorbim?)

5. Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste.
(Asta o fi principalul cap de acuzare pentru prostituate, că îşi îmbată peştele)

6. In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare.
(Dar nu e periculos să sari fără paraşută?)

7. In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema.
(Cu un leu nu poti intra nici la WC-u, darămite la cinema)

8. Este contrar legii pentru orice cetatean britanic sa moara in interiorul Palatului Parlamentului din Londra.
(Ce faci mă, mori aici? Mâinile pe piept. Esti arestat! Ai dreptul să nu spui nimic)

9. Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este imbracata in pijamale.
(Don'şoară, dă pijamaua aia joş şi ce mai ai pe sub ea că apoi vin şi eu să te pene... salvez)

10. In Danemarca legea permite detinutilor sa evadeze din inchisori.
(Dacă trec de ploaia de gloanţe nicio problemă. Să vezi acolo Matrix, cum se feresc ăia de gloanţe iar când trec de zidul puşcăriei se întorc să le facă gardienilor în ciudă şi nu văd tirul care vine din stanga cu 120 la oră)

Mai multe legi ciudate, fără comentariile lui Valeriu care nici acum nu mi-a adus pufarinele pe Descopera.ro

Lacrimile lui Blaga pentru Lucia Mureşan

2010-08-09T22:24:00.006+03:00

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii, cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpân, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
cu-n giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,
căci vezi - lumina lor mă doare."

Şi-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete lacrimile.

Scriu această postare printre lacrimi.Vă rog să îmi permiteţi să nu îmi şterg lacrimile pentru că de această dată vreau ca ele să curgă până în fundul pământului iar acolo să se nască un izvor în cinstea celei care a fost Lucia Mureşan.
Simţeam nevoia în urmă cu câteva clipe să ascult o poezie interpretată de o voce caldă şi nu puteam să caut decât vocea Luciei Mureşan. Doar că totul s-a prăbuşit brusc atunci când am aflat că doamna teatrului românesc şi vocea teleenciclopediei s-a stins din viaţă luna trecută la vârsta de 72 de ani.
Am întâlnit-o pe Lucia Mureşan la Festivalul Lucian Blaga de la Sebeş şi am îndrăgit-o din prima clipă şi de la primul vers recitat. Nu pot dat mai ales nu vreau să îmi scot din minte acea imagine a Luciei Mureşan care urca pe scena din Sebeş de fiecare dată cu un bucheţel de lăcrămioare în mână şi, prin vocea ei făcea ca o întreagă sală să încremenească de parcă l-ar fi adus în mijlocul tuturor pe Lucian Blaga. Tot de fiecare dată plângea atunci când recita Lacrimile lui Blaga, dar era atât de fericită că autorul poemelor luminii este atât de iubit.
S-a întâlnit acum cu Lucian Blaga şi sunt sigur că acolo undeva sunt fericiţi amândoi.

Despre porecle moştenite

2010-07-23T10:31:00.004+03:00

Nu stiu dacă v-aţi dat seama şi nu ştiu dacă doar pe aici se întâmpla lucrul acesta, dar în majoritatea satelor din zona Văii Hârtibaciului oamenii şi-au pus porecle care mai de care mai amuzante şi ciudate. Şi nu vorbesc despre poreclele primite la scoală sau în grupul de prieteni, cele care după un timp, mai lung sau mai scurt sunt uitate sau se schimbă. Mă refer la acele nume împământenite, pe care le au bunicii noştrii de obicei şi care sunt transmise din generaţie în generaţie, totată familia purtând mai cu mândrie, mai cu jenă această poreclă. Mai mult decât atât, nu puteam să trec cu vederea că nu doar fiecare, sau cel puţin majoritatea sătenilor, are/au o astfel de poreclă, dar toată comunitatea unui anumit sat este denumită într-un anume fel. Astfel am întâlnit zgaiţe, cuci, buhe şi multe altele. Interesant cum în cele mai multe sate denumirile se referă la păsări. Încă o dovadă că ţăranul român este frate cu natura.

Să revin la poreclele fiecăruia, şi pentru a fi cât se poate de corect faţă de cei care poate se vor simţi lezaţi de faptul că le amintesc porecla o să iau cazul meu. Provin din rândul zgaiţelor, adică locuitorii satului Vecerd, şi am moştenit cu mândrie, de la bunicul meu, porecla Mărdan. Aşa i se spunea: Nelu lu' Mărdan. De unde şi până unde nu ştiu şi nici nu am avut curiozitatea să întreb cât timp a fost bunicu în viaţă. Din cealaltă parte, pe cale maternă, sunt de-a lu' Moispopa, dacă vine vorba de bunica, şi de-al Raduli, datorită bunicului. Din noi nu ştiu de unde aceste porecle deşi mă gândesc că al Raduli se referă la numele de familie Radu.
Nu de puţine ori mă amuz când mă gândesc la poreclele din Vecerd, cu toate că nu le ţin minte pe toate, şi or fi şi multe de care nu am auzit. Fac şi eu o scurtă listă cu aceste nume, aşa... spre amuzamentul vostru:
ai Vârvari,
ai Todi,
ai lu' Mateinicu,
ai Danuli,
ai lu' Dancreţu,
ai Sonuli,
ai Deuli,
ai lu' Nipopii,
ai Deaculi,
ai Viduli,

... şi lista rămâne deschisă. Momentan memoria mea s-a blocat.

Îl ştiţi pe Valeriu?

2010-07-14T13:03:00.003+03:00

... cum care Valeriu? Ăla cu pufarinele. Ăla care, deşi îi zic aproape în fiecare zi să îmi aducă pufarinele el se face că nu aude. E Valeriu, prietenul meu imaginar, şi nu vă râdeţi pentru că şi voi aveţi câte unul, iar dacă nu aveţi înseamnă că voi chiar vorbiţi singuri atunci când vorbiţi singuri. Măcar eu vorbesc cu Valeriu. De fapt Valeriu a fost prietenul imaginar al unui prieten de-al meu care l-a alungat pentru că s-a săturat şi să îi tot ceară pufarinele degeaba. Aşa că a venit la mine. Şi pe mine mă cam enervează că se ascunde când îi cer miraculoasele cereale, dar mai ales că apare tot atunci când nu trebuie. Se trezeşte el, Valeriu, să se dea în spectacol tot atunci când am musafiri. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă simt bine alături de invitaţi şi, poc, aud că se trânteşte o oală, cade un pahar sau se deschide uşa. L-am tot certat dar degeaba.
Mă ridic acum de la calculator pentru că îl văd că vine şi nu vreau să îmi afle parola că o să scrie numai tâmpenii pe blog. Vă mai povestesc eu de el, fiţi fără grijă.

În ce judeţ e Mediaşul?...

2010-06-17T16:27:00.003+03:00

...şi nu pentru că nu ştiu ci pentru căîntre vizitatorii blocului (Live Traffic Feed) de faţă s-a strecurat unul din "Mediaş-Mureş". Acum... ori mai există un Mediaş în judeţul Mureş, ceea ce e foarte puţin probabil ori cei care au creat programul cu lista respectivă sunt mureşeni îndrăgostiţi pe de oraşul sibian şi au vrut cu tot dinadinsul să fie în judeţul lor. A treia variantă e că pur şi simplu sunt proşti. Nimic de adăugat.

Micuţul cel mai mare dinamovist

2010-06-17T08:15:00.003+03:00

Îmi aduc aminte de vremea în care am început să înţeleg fotbalul (şi aici nu mă refer la jocurile mrdare pe care care au transformat în ultimul timp sportul rege în afacere pură) dar mai ales să iubesc o echipă. Eram în şcoala generală şi începusem să fac colecţie cu poze şi alte materiale reprezentative pentru Dinamo. În fruntea colecţiei de poze cu jucători nu putea sta decât Florentin Petre. Nu puteam la acea dată să văd un Dinamo fără micuţul jucător însă după ani l-am înţeles că plecarea sa în Bulgaria a fost din pure raţiuni financiare şi nu însemnau nicidecum renunţarea la sângele alb-roşu.

Recent, recunosc că m-am speriat puţin când am aflat că există posibilitatea ca Petre să joace penntru rivala Steaua. În acelaşi timp îmi spuneam că acest lucru nu poate fi dus la îndeplinire în cazul simbolului lui Dinamo.
Şi bineînţeles că nu s-a întâmplat, Petre mi-a confirmat aşteptările şi a declarat că sub nicio formă nu va juca pentru turma lui Becali. Sunt absolut convins că, deşi a plecat la bulgari pentru bani, oferta Stelei, fie ea şi de n'şpe ori mai mare nu îl va convinge pe Florentin Petre.

Jean Constantin pe scena divinităţii

2010-05-26T20:02:00.005+03:00

Jean Constantin s-a dus să îl facă pe Dumnezeu să râdă după ce mai bine de 50 de ani a adus zâmbetul pe buzele a generaţii de spectatori. Cu toate că "e plictiseală mare să rămâi nemuritor" aşa cum zicea maestrul, Jean Constantin va trăi mereu în amintirea noastră prin tot ceea ce a realizat. Se spune că "despre cei plecaţi dintre noi numai de bine", doar că nu ştiu cine ar găsi ceva rău despre marele umorist, acum sau oricând.

Jean Constantin şi-a încheiat cu succes turneul în această lume. Acum va evolua pe mult mai strălucitoarele scene de dincolo de închipuirea noastră. Mulţumim Maestre Constantin pentru tot ce ne-ai dăruit până acum. Dumnezeu să te odihnească în pace.

M.A. (Mâncători Anonimi)

2010-05-25T08:44:00.004+03:00

Editorialul lui Adrian Cercelescu din 24 mai este pe cât de adevărat pe atât de dureros şi pe cât de ironic pe atât de grav. Ce să ne mai rămână şi nouă decât simţul umorului.

Bună! Mă numesc George şi nu pot renunţa la mâncat (Bună, George! ). Din cauza dependenţei, am ajuns să ciugulesc aproape zilnic. Vă rog, ajutaţi-mă. Bună, George! Sunt Maria şi m-am lăsat de mâncat acum trei săptămâni. Ştiu ce simţi pentru că şi eu am fost mâncătooare. La început, familia nu a bănuit nimic sau a refuzat să creadă. Dar apoi a observat lucruri necurate: azi - un polonic, mâine o cană, poimâine o barbeţică. Când m-au surprins în timp ce-mi administram o jumătate de ridiche, era prea târziu. Deja mâncasem banii de întreţinere (Apără-ne, Doamne!). Continuarea aici.

Sursa: Gândul.info

Să nu mai fim oi!

2010-05-19T20:02:00.003+03:00

În sfârşit o piesă de la BUG Mafia cu mesaj adevărat. Cenzurarea piesei ar echivala cu cenzurarea sentimentelor românilor din aceste zile, aşa că serviţi original. Celor ce se simt lezaţi de versurile obscene: "Închideţi ochii şi înghiteţi direct". Cum spunea Tataee în interviul de la Realitatea TV: "Să nu mai fim oi!".

Cine păzeşte pe cine?

2010-05-19T12:56:00.002+03:00

Guvernul Boc ne scoate în stradă. Protestele dunt din ce în ce mai dure şi mobilizează din ce în ce mai multe persoane (bugetari şi non-bugetari). Protestele sut de fiecare dată supravegheate de forţe de ordine. Cine supravegheaz însă preotestul poliţiştilor. Agenţii din imaginea alăturată sunt protestatari sau forţe de ordine?

(foto: captură din transmisiunea live a Ştirilor Pro TV, 19.05.2010 www.stirileprotv.ro )

Mi-au tăiat respiraţia... cu drujba

2010-05-17T20:23:00.004+03:00

"Pentru un copac tăiat este necesar să plantezi alţii trei", este citatul aproximativ dintr-o lege care protejează mediul. Totodată, tăierea arborilor se poate face numai după obţinerea unui aviz. Totuşi, făcând abstracţie de legi, pentru că oricum sunt respectate după bunul plac (asta în genere), copacii sunt sursa noastră de viaţă, "materia primă" din care rezultă respiraţia. Numai că unii par să nu aibă nevoie de aer.

Un vecin, mutat recent într-o scară vecină, a ajuns, numai după câteva zile de când locuieşte aici, că pomii plantaţi cu ani în urmă lângă imobil (pe spaţiu public) nu stau bine unde stau, pentru că îi ţin umbră. Aşa că, nici una nici două, a luat drujba, a ambalat-o de câteva ori şi trosc, jos copacii. Se chinuii apoi el împreună cu un prieten să urce crengile într-o remorcuţă şi din când în când îmi arunca priviri acuzătoare ca şi când ar fi trebuit să îi acord o mână de ajutor. Eu, cu mâinile în buzunar, îl priveam când cu milă, pentru prostia ce i-o poate purta căpăţâna, când cu ură, pentru crima pe care a făcut-o.

Vecinii? Uimitor, erau cât se poate de încântaţi de isprava nefericitului. "Bine ai făcut că ţineau umbră şi se mai adunau şi gângănii". Mai mult, o vecină din altă scară se repede la nefericit: "Vecine, nu tai şi pomii de la noi din faţă că aşa ţin o umbră şi nu se vede nimic în stradă".
Eu? Mie? Îmi va fi dor de sunetul păsărilor care până acum mă făceu să zâmbesc dimineaâa când mă trezeam.

Era ta'su mă! Cicoflenderu!

2010-05-17T12:40:00.005+03:00

Festivalul International de Film Transilvania îşi va deschide în curând porţile. Până atunci ne mulţumim cu spotul publicitar. Original şi surprinzător ca întotdeauna.

Ultima Spagă invadează căsuţele de e-mail

2010-05-13T08:16:00.005+03:00

Motiunea de cenzura a cetateanului roman

Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.

AJUNGE!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!

NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;
- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;
- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public
Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.
E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.

Ne fug mentorii!

2010-05-12T09:22:00.004+03:00

E gravă fraţilor! Am aflat de curând că unul dintre foştii mei dascăli, un profesor de la care am învăţat nu doar ceea ce era inclus în programa şcolară, este pus să aleagă între a rămâne la catedră şi a pleca la muncă în străinătate (bineînţeles, nu în educaţie). Nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul profesorului care practic va opta fie pentru un salariu mai bun oferit în contractul care va începe în cateva săptămâni, fie pentru a rămâne alături de elevii care vor susţine bacalaureatul.
Nu o să divulg numele profesorului pentru a nu se trezi nişte unii şi să-i influenţeze deciziile. Cert este că profesorul este titular pe post.

Din ciclul... alţii s-au gândit înaintea mea

2010-05-11T13:18:00.003+03:00

Sărind de la un blog la altul (de la mine la prietenii mei, de la prietenii mei la preietenii prietenilor mei, de la prietenii prietenilor mei la prietenii prietenilor prietenilor mei... ştiţi voi cum e ca să închid paranteza) în lipsă de altă ocupaţie, că de', eram la muncă, găsesc la un moment dat o expresie extraordinară. Aşa că m-am gandit să o transmit: sărbătorim viaţa - morţi de beţi.
Şi pentru ca să fiu corect până la capăt iată sursa: www.groparu.ro

Vrem doar respect

2010-05-08T14:18:00.005+03:00

La ne-au promis şi ne-au cerut să le acordăm încredere. Astfel că le-am dat încrederea şi le-am dat voturi. pe urmă ei ne-au dat ţeapă. Noi am continuat şi continuăm să le dăm... impozite, taxe, şi mu...lte altele. Eu le mai dau ceva... încă o dedicaţie:

Asculta mai multe audio Muzica

De necrezut!

2010-05-07T12:20:00.003+03:00

Plictisit, am făcut un tur al tabloidelor din România (varianta online), aşa pentru amuzament. Ajung pe pagina revistei Cancan şi... IN-CRE-DI-BIL, dau peste cea mai revoltătoare ştire a momentului. Absolut de neimaginat. Un fotbalist de la Rapid a ieşit, nu o să vă vină să credeţi, la plimbare pe Calea Victoriei, profitând de vremea frumoasă. Şi asta nu e tot, minunea continuă. Fotbalistul nu a ieşit singur ci cu soţia şi fetiţa sa. Probabil că în urma acestei întâmplări întreaga existenţă a românilor va fi dată peste cap.

Ce dracu' băi Ca(n)Ca(n), asta e ştire?

Dedicat Guvernului

2010-05-07T11:28:00.001+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Antidotul

2010-05-07T09:29:00.003+03:00

V-aţi infectat cu virusul Palevo.DP? Iată antidotul! Rapid şi nedureros.

http://www.go4it.ro/download/utilitare-sistem/wormp2ppalevodp-removal-tool-6091920/

Suntem în căcat

2010-05-06T19:17:00.009+03:00

Mai jos simt că nu se poate, dar sunt convins că vor găsi o cale. Încă dinainte de începutul crizei se spunea că România a ajuns la fundul sacului. De atunci, treptat, sacul se tot adânceşte si suntem tot mai la fund. Ultimile măsuri, pardon cele mai recente pentru că sunt convins că vor mai urma, pentru, zic ei, ameliorarea crizei, sunt scăderea salariilor din sistemul bugetar cu 25%, a pensiilor cu 15% şi a ajutoarelor de şomaj tot cu 15%. Dragi români, fraţi de suferinţă, suntem în căcat şi ne afundăm tot mai tare. Mă aştept ca din clipă în clipă să iasă în stradă profesori, medici, poliţişti, militari, pensionari, şomeri.... Poate că mulţi dintre ei vor recurge la măsuri mult mai drastice pentru că pur şi simplu devin muritori de foame. Mă aştept să se prăbuşească Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria peste Băsescu, Boc şi toţi ai lor.

Beware of virus

2010-05-06T13:16:00.004+03:00

ATENŢIE!!! Un virus nenorocit îşi face de cap de câteva zile pe Messenger. Palevo.DP apare sub forma unui link către o galerie foto falsă. NU daţi click pe link, o să vă îngreuneze toate conversaţiile şi va trimite link-ul la toţi interlocutorii fără ca să vă daţi seama. Problemele ar putea să nu se oprească aici. Cine ştie câte alte neplăceri şi cât de grave vă poate crea. Repet. NU daţi click pe link sub nicio formă. Mai multe despre acest virus pe www.go4it.ro.

Funcţie... Declaraţie.. Publicaţie... Tehnologie

2010-05-04T22:12:00.004+03:00

Am aruncat de curând o privire peste declaraţiile de venit ale persoanelor aflate în funcţii publice de la Primăria Agnita. Nimic neobişnuit, zic. Nu căutam ceva anume. Pe parcurs însă am început să îmi pun întrebări. Am numărat astfel în Statul de funcţii publice pe acest an 29 de funcţii (publicate cu numelele titularului) şi 12 posturi vacante. La aceste 29 de funcţii am constatat că cele mai recente declaraţii de venit (24 la număr) datează din luna iunie 2009. Pe undeva explicabil din moment ce din 2010 au trecut 4 luni, iar publicare materialelor pe site e greoaie când proiectele majore ale oraşului sunt prioritare. Rămân însă 5 declaraţii de venit dintre care 1 (una) datează din aprilie 2008, 1 (una) nu se deschide, iar 3 pur şi simplu nu sunt publicate. De ce acea declaraţie nu a fost actualizată mai bine de 2 ani? De ce cealaltă declaraţie nu se deschide? De ce 3 declaraţii de venit nu sunt publicate pe site?

Nu am găsit răspuns aşa că am trecut la declaraţiile consilierilor locali, sperând că situaţia precedentă a fost o întâmplare, pardon 5 întâmplări, nefericite.

Şi număr: 1, 2, 3 ... 17 consilieri locali. Din nou cele mai recente declaraţii (15), iunie 2009. Acelaşi motiv ca mai sus. Din nou găsesc o declaraţie care nu există, dar îmi amintesc că unul dintre consilieri a fost înlocuit de curând şi probabil declaraţia celui nou nu a fost încă publicată dar există. Mai descopăr însă că link-ul către declaraţia unuia dintre consilieri face trimitere la cea a unul coleg de-al său. Şi iar mă întreb: Înţeleg că acel consilier e nou dar, totuşi, declaraţia nu trebuie publicată cât mai repede? Declaraţia consilierului nu există şi administratorul site-ului a făcut link către alta sperând că nu va observa nimeni sau asemănarea celor două nume l-a indus în eroare?

Mă gândeam să public şi un clasament al celor mai bogaţi funcţionari publici dar probabil că pentru corectitudinea datelor o să fac acest lucru imediat ce declaraţiile devenit vor fi actualizate. Dacă vreţi să vă faceţi o părere vizitaţi site-ul Primăriei Agnita.

Dormi în post? Îţi fur din post!

2010-04-23T16:03:00.003+03:00

Mare Ţi-e grădina, Doamne, şi mulţi forţează poarta. Am rămas fără replică în faţa unei ştiri apărute pe site-ul ziarului Tribuna. Banuiesc că la Şura Mică există o concurenţă acerbă între grupurile de hoţi iar cea mai populară probă este "Cine are tupeul mai mare", altfel nu îmi explic de ce unii dintre ei au spart, potrivit Tribuna, postul de poliţie din localitate. Prada, adică un laptop, nu cred că a fost trofeul pentru care au forţat intrarea, mai de grabă a fost doar dovada prezentată în faţa colegilor de breaslă cum că într-adevăr au furat de la cei care reprezintă siguranţa.

Liber dincolo de gratii

2010-04-22T11:29:00.004+03:00

Aud în stânga şi-n dreapta tot felul de persoane tânjind după un anumit gen de libertate. Vrem să fim liberi, să prindem aripi şi să ne înălţăm măcar cu gândul spre cele mai înalte culmi ale existenţei, vrem să ne scufundăm liberi în adâncurile unor sentimente măreţe... vrem să fim liberi indiferent ce sens îi dăm termenului pentru că fiecare simte libertatea în felul său. Nu m-am simţit însă niciodată mai liber decât atunci când am ajuns de cealaltă partea a gratiilor.

Prin intermediul programelor de resocializare derulate de fundaţia la care lucrez am ajuns într-unul dintre cele mai cunoscute penitenciare din ţară. Am fost în vizită la o serie de deţinuţi înscrişi în programele noastre. Aş fi nedrept dacă aş spune că m-au cuprins oarecare emoţii încă de când am zărit clădirea penitenciarului. Deasemenea, aceeaşi emoţie o trăiam când păşeam prin faţa celulelor şă când stăteam de vorbă cu deţinuţii. Nu a fost vorba despre teamă. Eram absolut conştient că în niciun moment nu sunt în pericol, însă acele imagini cu prânzul servit din butoaie prin gemuleţe nu mai mari de 20 de cm pătraţi, gratii reci care parcă strigau împreună cu pereţii goi pentru căldura şi culoarea unui zâmbet şi multe altele îmi aduceau trezeau sentimente ciudate.

Toată vinovăţia aparţinea se pare că aparţinea lacătelor sau sârmei ghimpate, mai ales că toţi deţinuţii îşi declarau nevinovăţia. Cu toate acestea am văzut pe chipurile lor diverse stări. Unora li se citea regretul dar mai ales tristeţea de a se afla în acest loc, pe când alţii se simţeau ca într-o vacanţă prelungită. Păreau, aceştia din urmă că s-au obişnuit cu viaţa de dincolo de gratii şi nu mai vedeau diferenţa dintre libertate şi închisoare.
Au fost însă şi momente în care mă simţeam confuz pentru că toate informaţiile cu privire la sistemul penitenciar pe care le primisem, în special prin intermediul televiziunii (filme, emisiuni, reportaje), se băteau cap în cap cu realitatea pe care o vedeam. Deşi podelele culoarelor erau vechi, erau curate, deşi pereţii erau în general goi şi reci, erau zugrăviţi corespunzător, existau elemente de decor, nu foarte deteriorate... şi exemplele pot continua.
M-am simţit liber, mai liber ca vulturii de pe culmile pământului, mai liber ca fumul ce se înalţă şi se risipeşte în văzduh, mai liber ca un gând...