11 aprilie 2011

Am salvat o viaţă de câine

Agnita se transformă într-un mare şantier. Pe zi ce trece tot mai multe străzi sunt răscolite, fapt care mă bucură gândindu-mă la ceea ce o să fie după terminarea lucrărilor. Apar însă inevitabil şi lucruri mai puţin plăcute. Am consemnat prima victimă a săpăturilor, dar în acelaşi timp primul... de ce să nu-i spun aşa... erou. Fără lipsă de modestie, m-am simţit erou după ceea ce am realizat de curând.
Săptămâna trecută compania care lucrează la înlociurea canalizării din Agnita a săpat un şanţ adânc de peste doi metri de-a lungul drumului din faţa Grădiniţei nr. 3 şi a introdus câteva canale de colectare. Pentru că lucrarea în această zonă nu a putut fi terminată până vinerea seara, şanţul a rămas descoperit în timpul weekend-ului. Deşi spaţiul periculos a fost semnalizat aproape corespunzător, accesul anumitor fiinţe nu putea fi oprit. Astfel că un maidanez curios sau poate dornic să facă inspecţia lucrărilor a căzut într-un astfel de canal, fiindu-i imposibil să iasă. A început aşadar, speriat şi scufundat de juumătate în apă, să latre după ajutor din fundul canalului. Imediat ce mi-am dat seama de situaţie şi de faptul că o ploaie nocturnă i-ar fi fatală bietului patruped, am căutat soluţii pentru salvare. Primul lucru util care mi-a veni în minte a fost să smulg gardul decorativ de la grădinuţa de flori din faţa balconului pentru a-i da şansa căţelului să urce. Zis şi făcut, numai că maidanezul nu se lăsa convins să folosească scara improvizată. Să fi coborât în canal după el ar fi fost sinucidere curată, dată fiind reacţia oricărui animal într-o situaţie disperată. Nu puteam decât să chem ajutoare. Sun la 112, explic situaţia, mi se face legătura cu Serviciul de Pompieri, reexplic situaţia, detaliat de această dată, dar primesc un răspuns dezamăgitor "Nu avem la Agnita serviciu de ecarisaj şi nici noi nu dispunem de echipament adecvat pentru asemenea situaţii. Nu putem băga vreun coleg de al nostru după câine pentru că riscă să fie muşcat. Dacă spuneţi că acum nu este apă mare în canal înseamnă că viaţa câinelui n este pusă în pericol şi nu au fost anunţate precipitaţii în această noapte. E bine că aţi pus acel gard, lăsaţi-l până dimineaţă că va ieşi singur".
Să nu se înţeleagă că pun la îndoială curajul, priceperea sau interesul pompierilor din Agnita. I-am văzut la lucru în cazul unui incendiu şi ştiu că de fiecare dată curajul acestor oameni este dus până la pragul nebuniei pentru salvarea unor vieţi, fapt pentu care le port un respect necontenit. Doar că răspunsul în cazul de faţă nu a fost cel aşteptat.
Să revin... am încercat după încheierea convorbirii telefonice să ademenesc maidanezul cu o bucată de carne să urce pe scara improvizată. Fără niciun efect. Animalul era prea speriat. M-am îndepărtat preţ de câteva minute sperând că patrupedul va prinde curaj. Şi aşa a fost. Nu a mai durat mult până când am auzit un zgomot făcut de gard, iar apoi am zărit o umbră în lumina slabă a nopţii. Câinele ieşise. Gestul său de la final a fost apoteotic... a privit către canal, apoi către mine, s-a întors şi a plecat cu coada ridicată.
Puţine au fost momentele în care m-am simţit mai mândru de vreo realizare. Am simţit că am salvat o viaţă, chiar dacă a fost o viaţă de câine, uneori valorează la fel de mult.