"Pentru un copac tăiat este necesar să plantezi alţii trei", este citatul aproximativ dintr-o lege care protejează mediul. Totodată, tăierea arborilor se poate face numai după obţinerea unui aviz. Totuşi, făcând abstracţie de legi, pentru că oricum sunt respectate după bunul plac (asta în genere), copacii sunt sursa noastră de viaţă, "materia primă" din care rezultă respiraţia. Numai că unii par să nu aibă nevoie de aer.
Un vecin, mutat recent într-o scară vecină, a ajuns, numai după câteva zile de când locuieşte aici, că pomii plantaţi cu ani în urmă lângă imobil (pe spaţiu public) nu stau bine unde stau, pentru că îi ţin umbră. Aşa că, nici una nici două, a luat drujba, a ambalat-o de câteva ori şi trosc, jos copacii. Se chinuii apoi el împreună cu un prieten să urce crengile într-o remorcuţă şi din când în când îmi arunca priviri acuzătoare ca şi când ar fi trebuit să îi acord o mână de ajutor. Eu, cu mâinile în buzunar, îl priveam când cu milă, pentru prostia ce i-o poate purta căpăţâna, când cu ură, pentru crima pe care a făcut-o.
Vecinii? Uimitor, erau cât se poate de încântaţi de isprava nefericitului. "Bine ai făcut că ţineau umbră şi se mai adunau şi gângănii". Mai mult, o vecină din altă scară se repede la nefericit: "Vecine, nu tai şi pomii de la noi din faţă că aşa ţin o umbră şi nu se vede nimic în stradă".
Eu? Mie? Îmi va fi dor de sunetul păsărilor care până acum mă făceu să zâmbesc dimineaâa când mă trezeam.
